ICCJ. Decizia nr. 732/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 732/2007
Dosar nr. 35030/2/2005
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 noiembrie 2005, reclamantul S.S.P. a chemat în judecată M.T.C.T., solicitând anularea Ordinului nr. 1020 din 30 iunie 2005, privind încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 1257/2001, reintegrarea sa în funcţia de director general al D.G.A.C., obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite, precum şi anularea ordinului prin care a fost numit în funcţia publică susmenţionată D.A.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că ordinul atacat este nelegal şi lipsit de efecte juridice, întrucât numirea sa ca director general nu a avut la bază Ordinul nr. 1257/2001, ci ordinul de detaşare din 17 decembrie 2004 emis de Ministerul Apărării şi respectiv Ordinul pârâtului nr. 1095 din 10 iulie 2003, acte administrative rămase nemodificate.
Prin sentinţa civilă nr. 490 din 1 martie2006, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 1257/2001, reclamantul a fost numit director general la M.T.C.T., fiind detaşat de la Ministerul Apărării, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 80/1995.
Întrucât detaşarea a încetat prin trecerea reclamantului în rezervă, conform art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 80/1995, pârâtul a procedat corect la încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 1257/2001.
Cât priveşte Ordinul nr. 1095/2003, prin acest act administrativ s-a reconfirmat doar încadrarea reclamantului pe postul de director general, în conformitate cu noile dispoziţii cuprinse în Legea nr. 161/2003.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul S.S.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că instanţa a reţinut în mod eronat că încadrarea sa iniţială, conform Legii nr. 188/1999 şi cea ulterioară ca înalt funcţionar public, conform Legii nr. 161/2003 au reprezentat o consecinţă a detaşării dispuse de Ministerul Apărării.
În realitate, a precizat reclamantul, el fusese trecut în rezervă încă din anul 1995, neexistând nici o dovadă că, după ocuparea prin concurs a funcţiei publice în 2001, ar fi fost în acelaşi timp şi ofiţer activ.
Aşadar a susţinut reclamantul, apare ca lipsită de temei legal motivarea instanţei că trecerea în rezervă dispusă prin decretul prezidenţial nr. 783/2005 ar fi dus automat la încetarea detaşării şi a raporturilor de funcţie publică.
Reclamantul a mai arătat că oricum, emiterea decretului de trecere în rezervă nu justifica elaborarea actului administrativ atacat, pensionarii militari având dreptul de a fi încadraţi în muncă şi a cumula pensia cu salariul.
De altfel, dispoziţiile Ordinului nr. 1257/2001 au devenit caduce din momentul emiterii Ordinului nr. 1095/2003 prin care s-a dispus reîncadrarea ca înalt funcţionar public, act despre care nu se poate susţine că a fost invalidat implicit.
Reclamantul a mai învederat că nu poate fi invocată nici incompatibilitatea între cele două funcţii publice, cea de director general în cadrul autorităţii pârâte şi cea de director general la Ministerul Apărării, această din urmă funcţie nexercitându-se în fapt, ea activându-se numai în caz de război.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, ordinul contestat fiind emis cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.
Astfel, situaţia de fapt a fost corect reţinută, din probele administrate rezultând că la data emiterii ordinului contestat reclamantul exercita funcţia publică de director general în cadrul M.T.C.T., D.G.A.C., ca urmare a detaşării dispuse de Ministerul Apărării, având statutul de cadru militar în activitate.
Deşi în carnetul de muncă al reclamantului se consemnează că a fost trecut în rezervă în anul 1995, din celelalte înscrisuri aflate la dosar rezultă rechemarea recurentului în activitate şi calitatea de ofiţer activ deţinută până la 30 iunie 2005, dată când s-a dispus trecerea în rezervă conform decretului nr. 783 din 27 iulie 2005 emis de Preşedintele României.
Împrejurarea că reclamantul era cadru militar activ reiese atât din decretul preşedinţial nr. 1155 din 15 decembrie 2004, prin care comandorului S.S.P. din cadrul Ministerului Apărării, i se acordă de la 1 decembrie 2004 gradul de general de flotilă aeriană, cât şi din actele emise de Ministerul Apărării din 17 decembrie 2004 şi 29 iulie 2005.
Potrivit aceloraşi înscrisuri eliberate de Ministerul Apărării precum şi adresei din 10 octombrie 2005 emisă de U.M. Bucureşti, reclamantul fusese numit, conform Ordinului nr. 1363 din 14 decembrie 2004 director general pe statul anexă la D.M.R.U., fiind detaşat de la 1 ianuarie 2005 să îndeplinească alte misiuni la M.T.C.T. – D.G.A.C., remunerat conform anexei 7 din Legea nr. 138/1999 privind salarizarea personalului militar.
La acea dată, reclamantul era deja director general la autoritatea pârâtă, în baza Ordinului nr. 1257/2001, nerezultând în mod clar modalitatea în care fusese încadrat prin concurs, cum se menţionează în preambulul ordinului ori prin transfer, cum este consemnat în carnetul de muncă al reclamantului.
Oricum, acest aspect nu prezintă relevanţă cât timp de la 1 ianuarie 2005, reclamantul ocupa funcţia publică de director general în calitate de cadru militar, ca urmare a detaşării dispuse de Ministerul Apărării, post ale cărui cerinţe, prevăzute de art. 77 şi art. 101 din Legea nr. 80/1995 nu mai erau îndeplinite, la data emiterii ordinului atacat, urmare a trecerii în rezervă cu începere de la 30 iunie 2005.
Curtea reţine că nu este fondată nici susţinerea că actul administrativ în baza căruia se dispusese încadrarea reclamantului era Ordinul nr. 1095/2003 şi nu nr. 1257/2001. Prin actul din 10 iulie 2003 s-a dispus doar reconfirmarea reclamantului pe post, fiind reîncadrat în funcţia publică de conducere de director general din categoria înalţilor funcţionari publici, procedură obligatorie potrivit Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea funcţiilor publice.
Nu poate fi primit nici motivul de recurs privind încălcarea dreptului de a cumula pensia militară cu salariul, militarii pensionari având doar posibilitatea de a se încadra în muncă, iar ocuparea unei funcţii publice neputându-se face decât prin concurs, ceea ce nu a fost cazul după încetarea detaşării reclamantului.
Critica adusă de reclamant în sensul că nu s-a demonstrat incompatibilitatea dintre cele două funcţii publice, de director general la cele două ministere, este de asemenea neîntemeiată în condiţiile în care, la baza emiterii ordinului contestat a fost încetarea detaşării dispuse de Ministerul Apărării, ca urmare a trecerii în rezervă, întrucât doar cadrele militare în activitate pot fi detaşate, potrivit Legii nr. 80/1995.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.S.P. împotriva sentinţei civile nr. 490 din 1 martie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007
| ← ICCJ. Decizia nr. 731/2007. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 734/2007. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
