ICCJ. Decizia nr. 741/2007. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 741/2007
Dosar nr. 16062/1/2006
Şedinţa publică din 7 februarie 2007
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 20 februarie 2002, reclamanta SC R. SRL Seini a chemat în judecată M.F.P., solicitând anularea Deciziei nr. 2026/12/12/2001, şi a actului constatator nr. 517 din 22 octombrie 2001 prin care s-au stabilit în sarcina societăţii obligaţii fiscale în valoare de 548.197.164 ROL reprezentând taxe vamale, comision vamal şi TVA, ca urmare a neîncheierii în termen a operaţiunii vamale nr. 15/1996.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că, potrivit contractului de leasing din 30 decembrie 1995 a contractat un utilaj folosit în procesul de fabricaţie de furaje, durata actului fiind iniţial de 3 ani, ulterior prelungită cu încă 3 ani, respectiv până la 3 ianuarie 2002. În aceste împrejurări s-a susţinut că devin aplicabile prevederile OG nr. 51/1997 care stabilesc că pe toată durata perioada contractului de leasing regimul vamal este de admitere temporară cu exonerare totală de la obligaţia de plată a drepturilor de import.
Prin sentinţa civilă nr. 543 din 27 octombrie 2002, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea şi a dispus anularea actelor administrative contestate.
Recursul declarat de pârât a fost admis de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, prin Decizia nr. 75 din 12 ianuarie 2005 a casat sentinţa cu trimitere la aceeaşi Instanţă pentru citarea în cauză a autorităţii vamale emitente a actului constatator atacat.
În fond după casare, prin sentinţa civilă nr. 284 din 27 aprilie 2005 s-a respins acţiunea pe considerentul că reclamanta nu a încheiat operaţiunea de import temporar conform obligaţiilor asumate şi în termenul stabilit, a cărui prelungire se face cu aprobarea autorităţii vamale, la cererea expresă şi justificată a titularului operaţiunii, lucru pe care societatea nu l-a făcut.
Prin Decizia nr. 1981 din 30 mai 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de reclamantă şi a casat în parte sentinţa cu trimitere pentru ca Instanţa de Fond să se pronunţe asupra cererii privind obligarea societăţii la plata TVA prin actul constatator nr. 517 din 22 octombrie 2001.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Instanţa de Recurs a reţinut că, încheind un act adiţional la contractul de leasing în temeiul unui nou act normativ, OG nr. 51/1997, reclamanta avea obligaţia de a încunoştinţa autoritatea vamală pentru modificarea momentului finalizării operaţiunii de import.
Întrucât reclamanta nu a procedat în acest mod, organul vamal a încheiat din oficiu operaţiunea de import, calculând astfel corect, obligaţiile vamale în temeiul contractului de leasing iniţial, potrivit OG nr. 12/1995.
S-a mai constatat că Instanţa de Fond nu a analizat capătul de cerere privind obligarea la plata TVA deşi această datorie figurează în actul constatator şi s-a solicitat prin acţiune anularea obligaţiei.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea şi a dispus anularea parţială a actelor administrative contestate numai cu privire la obligaţia de plată stabilită cu titlu de TVA, reţinând că societatea datorează doar 108.923.705 ROL taxă pe valoarea adăugată.
Pentru a pronunţa această ultimă hotărâre, Instanţa de Fond a reţinut că prin actul constatator s-a recalculat şi suma stabilită de plată cu titlu de TVA la valoarea de 249.158.108 RON.
Întrucât reclamanta achitase deja 6 rate în baza contractului de leasing, şi TVA corespunzătoare de 140.234.403 ROL, ea nu mai are de plată decât diferenţa dintre suma totală datorată la momentul importului drept taxă pe valoarea adăugată, de 249.158.108 ROL şi cea achitată până la data controlului, şi anume 108.923.705 ROL.
Împotriva sentinţei au declarat recurs A.N.V., D.R.V. Oradea şi M.F.P., prin A.N.A.F.
Referitor la acest ultim recurs, Curtea va constata nulitatea cererii, în raport de prevederile art. 302 C. proc. civ., potrivit cărora recursul se depune la Instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
În cauză, recurentul M.F.P., prin A.N.A.F., reprezentată de D.G.F.P. Maramureş, a depus recursul direct la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 22 ianuarie 2007 (data poştei), în condiţiile în care dovada de comunicare a sentinţei poartă data 6 noiembrie 2006.
În recursurile declarate în termen de organele vamale se critică sentinţa sub aspectul reducerii obligaţiei de plată stabilită cu titlu de TVA. Astfel, s-a arătat că ratele achitate de reclamantă corespunzătoare contractului de leasing, incluzând şi TVA nu au relevanţă, întrucât taxa pe valoarea adăugată aferentă ratelor plătite furnizorului din Olanda nu a făcut obiectul actului constatator nr. 517 din 22 octombrie 2001, care priveşte doar încheierea unui regim vamal suspensiv, raportul juridic supus controlului fiind aferent declaraţiei vamale şi nu dispoziţiilor cuprinse în contractul de leasing.
Examinând cauza în raport de motivele invocate de D.R.V. Oradea, şi de A.N.V. prin D.R.V. Cluj şi având în vedere şi prevederile art. 304 şi 304 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va constata că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse ca atare.
Susţinerea recurentelor în sensul că taxa pe valoarea adăugată aferentă ratelor achitate în baza contractului de leasing nu a făcut obiectul actului constatator încheiat la 22 octombrie 2001 nu are suport, în înscrisul întocmit de B.V.C.V.I. nr. 517/2001 fiind menţionată şi suma de 249.158.108 ROL cu titlu de TVA datorată în urma recalculării datoriei vamale.
De altfel, cu privire la acest aspect, prin Decizia de casare nr. 1981/2006 s-a reţinut că solicitarea reclamantei nu a fost analizată, deşi constituia capăt distinct de cerere, atât în contestaţia adresată organelor vamale, cât şi în acţiunea introductivă de Instanţă.
Referitor la temeinicia soluţiei de anulare în parte a actelor administrative contestate, Curtea constată că în mod justificat s-a redus suma stabilită ca obligaţie de plată cu titlu de TVA, întrucât la data încheierii actului constatator, reclamanta achitase parte din rate pentru contractul de leasing, inclusiv TVA corespunzătoare, astfel cum reţine şi raportul de expertiză contabilă.
Această sumă, de 140.234.403 ROL care nu a fost avută în vedere de autoritatea vamală, trebuia luată în considerare, fiind corespunzătoare valorii utilajului importat în regim de admitere temporară.
În consecinţă, criticile aduse de organele vamale fiind neîntemeiate, Curtea va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.V. şi de D.R.V. Oradea împotriva sentinţei civile nr. 397 din 11 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Constată nul recursul declarat de M.F.P. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 733/2007. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 745/2007. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
