ICCJ. Decizia nr. 841/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 841/2007
Dosar nr. 10645/1/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea cu nr. 2624/CA/2005, reclamantul Judeţul Satu Mare, prin C.J.S.M., a chemat în judecată pe pârâţii Comisia Specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România şi E.R.C. Satu Mare, solicitând, în principal, constatarea nulităţii absolute a deciziei nr. 228/2004, emisă de prima pârâtă şi în subsidiar anularea deciziei ca netemeinică şi nelegală.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Decizia atacată, Comisia specială de retrocedare a unor imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a retrocedat E.R.C. Satu Mare, în natură, un imobil din proprietatea publică a Judeţului Satu Mare, atestat prin HG nr. 967/2002, modificată şi completată prin HG nr. 2198/2004.
În opinia reclamantului Decizia atacată este nelegală, netemeinică şi nulă absolut, pentru că imobilul retrocedat nu corespunde realităţii. În acest sens, reclamantul a arătat că pârâta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra anexelor menţionate în decizie, pentru că în C.F. Satu Mare nu figurează şi anexe, că în hotărârile de guvern privind atestarea domeniului public sunt cuprinse construcţii noi, care nu puteau fi revendicate şi că secţia de psihiatrie este unică în Judeţul Satu Mare, făcând parte din domeniul public.
În drept, reclamantul a invocat prevederile OUG nr. 94/2000, ale HG nr. 967/2002, ale Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acestuia şi ale Legii contenciosului administrativ.
Prin încheierea din data de 3 octombrie 2005 s-a dispus conexarea cauzei cu acţiunea ce a format obiectul dosarului nr. 3376/CA/2005 al Curţii de Apel Oradea, având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi.
Prin sentinţa nr. 100/CA72006 – PI din 29 mai 2006, Curtea de Apel Oradea a respins acţiunile conexe, constatând că Decizia nr. 228 din 5 aprilie 2004 este legală.
În considerentele sentinţei, instanţa a reţinut, pe de o parte, că E.R.C. Satu Mare este îndreptăţită să i se retrocedeze imobilul care a fost intabulat pe numele O.C.M. Satu Mare, pentru că în temeiul art. 392 din Codul de drept canonic, Episcopul trebuie să apere unitatea întregii biserici şi să administreze bunurile, el reprezentând dioceza în toate problemele ei juridice.
Pe de altă parte, instanţa a reţinut că imobilul în litigiu nu este considerat imobil nou în raport cu cel preluat de stat, potrivit art. 1 pct. 6 alin. (2) din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 94/2000, aprobate prin HG nr. 1094/2005, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (5) din OUG nr. 94/2000, privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
Sentinţa menţionată a fost atacată cu recurs, în termenul legal, de către reclamant, pentru motive pe care le-a încadrat în drept în prevederile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurentul-reclamant a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit înscrisurile depuse la dosar, potrivit cărora pârâta E.R.C. Satu Mare nu poate fi beneficiar al restituirii prevăzute de art. 1 din OUG nr. 94/2000, nefiind centru eparhial al O.C.M. Satu Mare, ori succesorul acestuia.
Recurentul-reclamant a mai arătat că instanţa de fond a făcut interpretarea greşită a prevederilor dispoziţiilor art. 5 alin. (4) din OUG nr. 94/2000, nerecunoscându-i dreptul de creanţă asupra contravalorii adăugirilor aduse imobilului, care potrivit expertizei reprezintă 40,01 % din aria construită desfăşurată a clădirii.
Recurentul-reclamant a invocat şi încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din OUG nr. 94/2000, republicată, potrivit cărora adăugirile aduse construcţiilor se preiau cu plată, numai dacă acestea nu depăşesc 50 % din aria desfăşurată actuală. Nu se includ în categoria adăugirilor lucrările de reparaţii curente şi capitale, eventualele îmbunătăţiri, consolidări sau compartimentări.
În concluzie, a arătat că restituirea era condiţionată de plata contravalorii adăugirilor, normă nerespectată de către comisie.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata pârâtă, Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România a arătat că sentinţa atacată este temeinică şi legală, reflectând interpretarea corectă a prevederilor OUG nr. 94/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr. 501/2002 şi ale HG nr. 1164/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a OUG nr. 94/2000, în forma în vigoare la data emiteri deciziei nr. 228 din 5 aprilie 2004.
Intimata-pârâtă E.R.C. Satu Mare a arătat, prin întâmpinare, că instanţa de fond a reţinut corect legalitatea deciziei de retrocedare, în raport cu prevederile art. 5 alin. (4) din OUG nr. 94/2000 şi cu dispoziţiile art. 392 din Codul de drept canonic.
La data de 7 februarie 2007, recurentul-reclamant a expediat prin fax, odată cu concluziile scrise, un raport de expertiză tehnică extrajudiciară prin care a fost stabilită valoarea de înlocuire a construcţiilor.
Examinând cauza în raport cu motivele de recurs invocate şi cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de cererile şi susţinerile părţilor şi de probele administrate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin Decizia nr. 228 din 5 aprilie 2004 a fost retrocedată E.R.C. Satu Mare nuda proprietate a imobilului compus din construcţie – clădire şi anexă în suprafaţă de 219 mp. şi respectiv de 332 mp., împreună cu terenul aferent în suprafaţă de 2845 mp., situat în Municipiul Satu Mare.
În motivarea deciziei, comisia specială de retrocedare a reţinut că imobilul în discuţie a fost proprietatea O.C.M. Satu Mare, fiind preluat de stat în temeiul Decretului nr. 302/1948.
La data retrocedării, imobilul avea destinaţie de utilitate publică, fiind folosit de Spitalul Judeţean Satu Mare, secţia psihiatrie.
Decizia a fost emisă în temeiul art. 1 alin. (6) şi art. 2 alin. (5) din OUG nr. 94/2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 501/2002, în forma în vigoare la acea dată (înainte de republicarea actului normativ în discuţie), astfel încât în cuprinsul prezentei hotărâri se vor regăsi referiri la prevederile legale atunci în vigoare.
Prima critică formulată în recurs se referă la calitatea E.R.C. Satu Mare, de persoană îndreptăţită la retrocedare, în sensul art. 1 alin. (1) şi (3) din OUG nr. 94/2000.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că la data naţionalizării efectuate în temeiul Decretului nr. 302/1948, imobilul în litigiu era în proprietatea O.C.M. Satu Mare, fiind înscris în C.F.
Potrivit art. 1 alin. (3) din OUG nr. 94/2000, prin centru de cult se înţelege instituţia, cu sediul în România, care coordonează toate unităţile locale ale unui cult religios. Prin centru eparhial, se înţelege instituţia care are jurisdicţie asupra unui număr de unităţi locale de cult situate într-o anumită zonă geografică a ţării.
În temeiul art. 3 alin. (1) din acelaşi act normativ, cererile de retrocedare se depun la Comisia specială de retrocedare prin centrul eparhial, sau, după caz, centrul de cult.
Atâta vreme cât nu se contestă apartenenţa O.C.M. la B.R.C., iar imobilul în litigiu s-a aflat în raza teritorială a E.R.C. Satu Mare, instanţa de fond a constatat în mod corect că aceasta are calitatea de persoană îndreptăţită la retrocedare, luând în considerare şi prevederile art. 392 din Codul de drept canonic.
În temeiul art. 1 alin. (6) din OUG nr. 94/2000, în cazul în care imobilele care fac obiectul cererii de retrocedare sunt afectate unor activităţi de interes public, solicitantul putea opta fie pentru restituirea nudei proprietăţi, cu păstrarea afectaţiunii, pe o perioadă de până la 5 ani de la data deciziei de retrocedare, fie pentru acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, în condiţiile Legii nr. 10/2001.
Înalta Curte constată că nici critica privind interpretarea şi aplicarea greşită a art. 5 alin. (4) din OUG nr. 94/2000 (art. 4 alin. (4), în forma anterioară republicării) nu este întemeiată, pentru că soluţionarea pe calea dreptului comun a litigiilor apărute între proprietari şi chiriaşi pentru eventualele îmbunătăţiri aduse imobilelor nu este condiţionată de o menţiune expresă în acest sens, care să fie cuprinsă în Decizia de retrocedare.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a art. 4 din OUG nr. 94/2000, aprobate prin HG nr. 1164/2002, în forma în vigoare la data emiterii actului administrativ în discuţie, prin îmbunătăţiri aduse imobilelor se înţelegeau acele lucrări prin care s-au creat corpuri de cădiri sau extinderi de clădiri, fără a se include lucrările de reparaţii curente, capitale, consolidări, transformări sau modificări structurale.
Prevederile art. 1 alin. (3) din OUG nr. 194/2000, la care se face referire în cererea de recurs, figurează în forma republicată în M. Of. nr. 797 din 1 septembrie 2005, astfel încât aplicarea lor în cauza de faţă ar însemna o încălcare a principiului neretroactivităţii legii, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., neexistând motive de casare sau modificare a sentinţei, conform art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Judeţul Satu Mare prin C.J.S.M. împotriva sentinţei civile nr. 100/CA/2006 – PI din 29 mai 2006 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 834/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 842/2007. Contencios. Anulare act... → |
|---|
