ICCJ. Decizia nr. 842/2007. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 842/2007
Dosar nr. 12221/1/2006
Şedinţa publică din 9 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Iaşi, la data de 7 noiembrie 2005 reclamanta S.C.D.V.V.I. a solicitat, în contradictoriu cu A.V.A.S.:
- obligarea pârâtei să se radieze din evidenţele contabile preluate suma de 329.122 RON, reprezentând contribuţii la F.A.S.;
- restituirea sumei de 94 milioane lei depusă drept garanţie, în baza scrisorii de garanţie bancară din 24 septembrie 2003, încasată de pârâtă;
- ridicarea sechestrului instituit asupra bunurilor sale mobile, prin procesul-verbal din 23 septembrie 2003.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 79/ CA din 26 iunie 2006 a respins acţiunea formulată de reclamantă, precum şi cererea de chemare în garanţie a C.N.A.S. formulată de pârâta A.V.A.S. cu motivarea că, pentru a beneficia de scutirile la plata obligaţiilor bugetare, prevăzute de Legea nr. 290/2002, cu modificările ulterioare, reclamanta avea obligaţia să parcurgă toate etapele menţionate în acest act normativ, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 29/2005 şi numai ulterior acestui parcurs, finalizat prin acordarea facilităţilor de plată din partea organelor teritoriale ale M.F.P., pârâta putea fi obligată să radieze creanţa preluată de la C.N.A.S.
În acest sens instanţa a mai reţinut că dispoziţiile art. 222 din Legea nr. 147/2004 referitoare la posibilitatea acordată unităţilor de cercetare dezvoltate reorganizate de a beneficia de scutiri de la plata obligaţiilor bugetare, nu sunt aplicabile în speţă întrucât ele au fost abrogate expres prin art. I pct. 13 din OUG nr. 29/2005.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamanta S.C.D.V.V.I.
În motivare, recurenta a arătat că instanţa de fond a interpretat greşit prevederile expuse ale Legii nr. 147/2004, potrivit cărora a beneficiat de scutire de la plata obligaţiilor bugetare neachitate, precum şi a majorărilor de întârziere, a penalităţilor şi a dobânzilor aferente, la data intrării în vigoare a legii. Sumele scutite la plată au fost evidenţiate în certificatul de obligaţii bugetare din 30 noiembrie 2004 şi au devenit operaţionale la 31 decembrie 2004, în condiţiile în care se emisese şi HG nr. 2203 din 9 decembrie 2004 privind înfiinţarea S.C.D.V.V.I. prin reorganizarea S.C.V.I.
Invocarea prevederilor OUG nr. 29/2005 de către instanţa de fond este nelegală, întrucât încalcă principiul constituţional al neretroactivităţii legilor, în condiţiile în care scutirea la plată opera de la 31 decembrie 2004 şi recurenta făcuse deja demersurile necesare pentru a-i fi aplicată.
Recurenta mai arată că OUG nr. 29/2005 nu-i poate fi aplicată şi dintr-un alt motiv: chiar Consiliul Concurenţei a comunicat că unităţile de cercetare – dezvoltare din agricultură nu au obligaţia notificării facilităţii prevăzute la art. 222 din Legea nr. 147/2004, dar instanţa de fond a ignorat înscrisul aflat la dosar.
În recurs au formulat întâmpinare ambele intimate.
Intimata-pârâtă A.V.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că deţine faţă de recurentă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă constatată prin titluri executorii conform prevederilor art. 6 alin. (2) din OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 557/2003 şi recunoscută de aceasta din urmă prin semnarea Convenţiei nr. ET 5375/2003. Susţine că recurenta nu poate beneficia de înlesnirile la plată invocate, întrucât aceasta nu a obţinut autorizarea ajutorului de stat de către Consiliul Concurenţei, conform art. III alin. (3) din OUG nr. 29/2005.
La rândul său, intimata – chemată în garanţie C.N.A.S. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
A arătat că începând cu data transferului prin protocol a creanţei bugetare datorate F.N.U.A.S.S., C.N.A.S. nu mai avea competenţa legală pentru urmărirea derulării înlesnirilor acordate şi aprobate conform OUG nr. 40/2002 pentru recuperarea arieratelor bugetare.
De asemenea, arată această intimată, potrivit art. 4 din OUG nr. 95/2003, în cazul în care printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă instanţa desfiinţează titlul de creanţă şi/sau titlul executoriu, transferul creanţei bugetare este nul, părţile fiind repuse de drept în situaţia anterioară.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri s-a depus adresa din 5 decembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Iaşi.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate, ce pot fi încadrate în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a apărărilor cuprinse în cele două întâmpinări, precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată:
Prin Convenţia nr. ET/5375 din 30 iulie 2003, încheiată între recurenta-reclamantă S.C.D.V.V.I. şi intimata-chemată în garanţie C.N.A.S. a fost acordată o eşalonare la plata obligaţiilor la F.N.U.A.S.S., conform OUG nr. 40/2002 şi Ordinului preşedintelui C.N.A.S. nr. 132 din 7 mai 2002 pentru o perioadă de 60 de luni, cu 6 luni perioadă de graţie cuprinsă în perioada de eşalonare.
Ulterior, după intrarea în vigoare a OUG nr. 95/2003 privind preluarea de către A.V.A.B. a unor creanţe bugetare în vederea încasării şi virării lor la F.N.A.S.S., creanţele bugetare existente în evidenţele contabile ale C.N.A.S. la data de 30 iunie 2003 au fost cesionate A.V.A.B. (devenită prin reorganizare, A.V.A.S.) în vederea recuperării acestora conform prevederilor OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare.
Necontestat, graficul de plată a fost respectat până la data de 20 aprilie 2004, când plata a fost sistată întrucât a intervenit Legea nr. 147 din 11 mai 2004 privind aprobarea OUG nr. 78/2003 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a A.Ş.A.S.G.I.S.
Potrivit art. 222 din acest act normativ recurenta-reclamantă a beneficiat de „scutire de la plata obligaţiilor bugetare neachitate, precum şi a majorărilor de întârziere, a penalităţilor şi dobânzilor aferente la data intrării în vigoare a legii de aprobare" (14 mai 2004). Acelaşi text preciza că sumele respective se stabilesc în certificatele de obligaţii eliberate de organele fiscale competente pe baza controlului de fond care trebuie să vizeze inclusiv obligaţiile bugetare reeşalonate la plată.
Urmând această procedură, la solicitarea recurentei-reclamante, D.G.F.P. Iaşi a efectuat un control de fond în urma căruia a emis Certificatul de obligaţii bugetare din 30 noiembrie 2004 (dosar de fond) prin care se constata că aceasta figurează cu un total general de 3.231.610.061 lei, obligaţii bugetare restante, datorate A.V.A.B.
După reorganizarea recurentei-reclamante, prin HG nr. 2203 din 9 decembrie 2004, la data de 31 decembrie 2004 obligaţiile de plată către A.V.A.S., de 3.231.610.061 lei au fost scutite de la plată şi, conform art. 222 din Legea nr. 290/2002, în forma în vigoare după intrarea în vigoare a Legii nr. 147/2004 şi precizărilor cuprinse în pct. 11.7 din Decizia nr. 5 din 22 iulie 2004 a Comisiei fiscale centrale, au fost scăzute din evidenţa contabilă.
Prin mai multe adrese emise în perioada ianuarie – iunie 2005 (de ex. adresa din 28 ianuarie 2005 înregistrată la A.V.A.S. din 1 februarie 2005) recurenta-reclamantă a solicitat intimatei-pârâte A.V.A.S. să radieze din evidenţele sale creanţele preluate. În pofida numeroaselor reveniri intimata răspunde abia la data de 15 septembrie 2005, când, prin adresă comunică refuzul său, motivat de apariţia OUG nr. 29 din 14 aprilie 2005 pentru modificarea Legii nr. 290/2002 privind organizarea şi funcţionarea unităţilor de cercetare dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare şi a A.Ş.A.S.G.I.S. care a introdus condiţii mai restrictive pentru acordarea scutirii de plată în discuţie.
Hotărârea primei instanţe, fundamentată pe acte normative care nu erau în vigoare la data producerii faptului generator, 31 decembrie 2004, este nelegală.
Într-adevăr, atât OUG nr. 26 din 21 martie 2005 privind abrogarea dispoziţiilor legale referitoare la acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare restante cât şi OUG nr. 29 din 14 aprilie 2005 sunt ulterioare momentului 31 decembrie 2004, când, după parcurgerea procedurii prescrise de Legea nr. 290/2002, în forma în vigoare după adoptarea Legii nr. 147 din 11 mai 2004, privind aprobarea OUG nr. 78/2003, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 290/2002, obligaţiile faţă de intimata A.V.A.S. au fost scăzute din evidenţa contabilă a recurentei-reclamante, iar A.V.A.S. a fost încunoştinţată de acest fapt prin adresa din 28 ianuarie 2005, anterior menţionată, solicitându-i-se ca, la rândul său, să radieze din propria evidenţă creanţele preluate.
Nu se poate imputa recurentei-reclamante că nu îndeplineşte condiţii care nu existau la data formulării cererii de radiere, întrucât astfel s-ar încălca principiul constituţional înscris în art. 15 alin. (2), al neretroactivităţii legii civile.
De altfel, chiar OUG nr. 26/2005, aplicată de instanţa de fond, arată explicit în art. II alin. (1) că „înlesnirile la plată acordate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă se vor derula potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data acordării".
Că recurenta-reclamantă a procedat legal, rezultă şi din înscrisul nou depus în recurs, adresa din 5 decembrie 2006 emisă de D.G.F.P. Iaşi, prin care se confirmă faptul că prin nota de reglare nr. 5801 din 16 noiembrie 2004 au fost scăzute din evidenţa fiscală a A.F.P.M. Iaşi sumele scutite la plată conform prevederilor Legii nr. 147/2004, art. 22, în valoare totală de 5.943.208 RON.
În fine, soluţia rămâne aceeaşi şi dacă se primeşte teza privind incidenţa OUG nr. 29/2005, susţinută de intimata-pârâtă A.V.A.S. prin invocarea propriei turpitudini (întrucât nu a soluţionat în termen cererile de radiere a creanţei formulate de recurentă).
Îndeplinirea condiţiei autorizării ajutorului de stat de către Consiliul Concurenţei nu este cerută în speţă, împrejurare atestată chiar de Consiliul Concurenţei în adresa nr. 179/2005. Interpretând Regulamentul CE nr. 1/2001, pentru aplicarea art. 87, 88 şi respectiv 32 ale Tratatului CE, Consiliul Concurenţei a conchis în sensul că tot ceea ce reprezintă primul stadiu de procesare, direct legat de produsele agricole nu intră sub incidenţa regulamentelor privind ajutorul de stat regional sau pentru I.M.M., emise de consiliu.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) – (3) C. proc. civ., se va admite recursul şi se va modifica sentinţa, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
Va fi obligată pârâta A.V.A.S. să radieze din evidenţele contabile creanţa în cuantum de 329.122 RON reprezentând contribuţii la fondul de asigurări de sănătate.
Ca o consecinţă a admiterii capătului de cerere principal, vor fi admise şi cererile accesorii.
Astfel, Înalta Curte constată că procesul-verbal de sechestru al bunurilor mobile încheiat la data de 23 septembrie 2003 şi înregistrat la C.A.S. Iaşi sub nr. 9775, potrivit art. 29 din OG nr. 61/2002, având ca scop constituirea unei garanţii în valoare de 555.378.939 lei pentru acordarea înlesnirilor la plata obligaţiilor bugetare datoratei F.N.A.S.S., nu mai are nici o justificare legală, în condiţiile în care datoria nu mai există, motiv pentru care va fi ridicat.
La fel, fără bază legală, s-a executat de către intimata-pârâtă A.V.A.S. scrisoarea de garanţie bancară din 24 septembrie 2003 emisă de SC M. SA, sucursala Iaşi, în contul unei datorii inexistente.
Prin urmare va fi întoarsă executarea, obligând această pârâtă să restituie suma de 9.400 RON.
Cât priveşte cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A.V.A.S. împotriva C.N.A.S., Înalta Curte reţine că temeiul de drept substanţial al acesteia, indicat de pârâtă, l-au constituit prevederile art. 3, 4 şi 7 din OUG nr. 95/2003 aprobată prin Legea nr. 567/2003 precum şi Protocolul din 17 noiembrie 2003.
În esenţă, pârâta a susţinut că în situaţia admiterii acţiunii reclamantei să se stabilească răspunderea C.N.A.S., întrucât aceasta i-a garantat realitatea şi întinderea creanţei pe care o are asupra debitoarei S.C.D.V.V.I.
Această cerere este nefondată.
Potrivit art. 60 alin. (1) C. proc. civ. „partea poată să cheme în garanţie o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretenţii cu o cerere în garanţie sau în despăgubire".
Deşi căzută în pretenţii, pârâta A.V.A.S. nu poate însă să se îndrepte împotriva cedentului chemat în garanţie C.N.A.S., întrucât faptele care au condus la admiterea cererii de chemare în judecată sunt ulterioare Protocolului din 17 noiembrie 2003, de preluare a creanţei, decurg din lege şi nu pun în discuţie realitatea şi întinderea creanţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.C.D.V.V.I., împotriva sentinţei civile nr. 79/ CA din 26 iunie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul admiterii acţiunii.
Obligă pârâta A.V.A.S. să radieze din evidenţele contabile creanţa în cuantum de 329.122 RON reprezentând contribuţii la fondul de asigurări de sănătate, să restituie suma de 9.400 RON depusă cu titlu de garanţie şi să ridice sechestrul instituit prin procesul-verbal de sechestru din 23 septembrie 2003.
Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta A.V.A.S. împotriva C.N.A.S.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 841/2007. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 846/2007. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
