ICCJ. Decizia nr. 888/2007. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 888/2007
Dosar nr. 6364/2/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 29 martie 2005 reclamantul E.N. a solicitat obligarea pârâţilor M.E.C. şi U.Ş.A.M.V. să-i comunice motivul care a determinat exmatricularea sa din facultate în anul 1958, la sfârşitul anului trei de studiu.
Prin sentinţa civilă nr. 1810/2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în fond după casarea sentinţei civile nr. 1816/2005 a aceleiaşi instanţe de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 1265/2006, acţiunea a fost respinsă ca nefondată. Instanţa a reţinut că Universitatea a răspuns reclamantului prin adeverinţa din 9 septembrie 2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen reclamantul.
În primul motiv de recurs se susţine că litigiul este de drept civil şi nu de drept administrativ, competentă fiind instanţa civilă. În al doilea motiv de recurs se arată că M.E.C. are calitate procesuală pasivă, deoarece prin adresa din 15 decembrie 1963 i-a răspuns că nu se revine asupra exmatriculării. În ultimele două motive de recurs se precizează că Universitatea a refuzat să-i comunice motivul exmatriculării din moment ce i-a comunicat că exmatricularea s-a dispus în conformitate cu referatul de cadre din 28 august 1958 şi că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că el cunoaşte motivul exmatriculării, această situaţie nerezultând din nici o probă, recurentului necomunicându-i-se niciodată motivul exmatriculării.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Obiectul acţiunii reclamantului îl constituie refuzul pârâţilor, apreciat ca nejustificat de către reclamant, de a răspunde cererii acestuia privind motivul exmatriculării din facultate în anul 1958.
Cererea circumscrie dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, astfel încât competenţa materială de soluţionare aparţine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ.
Prin sentinţa recurată nu s-a reţinut că M.E.C. nu are calitate procesuală pasivă, astfel cum susţine recurentul. Instanţa de fond trebuia să aprecieze în acest sens şi să respingă acţiunea faţă de minister pentru lipsa calităţii procesuale pasive, deoarece reclamantul este nemulţumit de răspunsul primit de la universitate. Cum însă acţiunea a fost respinsă în totalitate ca nefondată şi neexistând recurs pe acest aspect, promovat de partea interesată, Curtea nu poate schimba soluţia.
Cât priveşte fondul cauzei, se constată că universitatea, la solicitarea reclamantului, la data de 9 septembrie 2004, a eliberat adeverinţă, în care se menţionează situaţia şcolară a petentului, fără să se precizeze motivul exmatriculării în anul 1958, întrucât din evidenţele instituţiei nu s-a putut stabili cauza exmatriculării.
Astfel, din: registrul matricol, dosarul taxe 1956-1957, 1957-1958, centralizatorul situaţiilor şcolare 1957-1958, dosarul de practică studenţească 1957-1958, dosarul corespondenţă studenţi 1957-1958, nu rezultă motivul exmatriculării, menţiunea fiind în sensul că a fost exmatriculat în conformitate cu referatul de cadre din 28 august 1958, referat care nu este în posesia pârâtei.
Având în vedere că pârâta a răspuns solicitării reclamantului, acţiunea în mod just a fost respinsă ca nefondată. Împrejurarea că recurentul este nemulţumit de răspunsul primit, nu echivalează cu un refuz nejustificat al pârâtei de a răspunde petentului.
În ce priveşte ultima critică adusă sentinţei, Curtea constată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că reclamantul cunoaşte motivul exmatriculării, întrucât în cererea de reabilitare formulată la data de 4 august 1965, a menţionat că în anul 1958 a fost exmatriculat pe motiv că suferise o condamnare.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând motive de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de E.N. împotriva sentinţei civile nr. 1810 din 13 septembrie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 885/2007. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 889/2007. Contencios → |
|---|
