ICCJ. Decizia nr. 885/2007. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 885/2007
Dosar nr. 2578/2/2006
Şedinţa publică din 13 februarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul V.D. a chemat în judecată S.P.P., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu acesta să dispună suspendarea Ordinului de trecere în rezervă nr. DP 203 din 13 octombrie 2005, prin care a fost trecut în rezervă fără drept la pensie precum şi a actelor care au stat la baza emiterii lui, inclusiv a hotărârii consiliului de judecată din data de 23 mai 2005, până la soluţionarea judecării cauzei.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a fost cercetat şi sancţionat pentru pretinse abateri disciplinare în perioada cât s-a aflat în serviciul Naţiunilor Unite, ignorându-i-se calificativele acordate de către Misiunea U.N.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1043 din 15 mai 2006 a admis cererea de suspendare formulată în temeiul art. 15 cu trimitere la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 de către reclamant, dispunând suspendarea Ordinului de trecere în rezervă nr. DP 203 din 13 octombrie 2005 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că înscrisurile aflate la dosarul cauzei care au stat la baza emiterii ordinului atacat creează aparenţa de ilegalitate a actului administrativ de natură a susţine cazul bine justificat.
De asemenea, s-a reţinut şi faptul că trecerea în rezervă fără drept la pensie, existenţa a două persoane aflate în întreţinerea sa, ca şi repatrierea în puterea contractului, fac dovada pagubei iminente suferite de reclamant.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul S.P.P., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut în esenţă că Ordinul de trecere în rezervă este emis în baza şi în executarea legii şi a reglementărilor militare şi că reclamantul nu justifică suspendarea ordinului de trecere în rezervă şi nici producerea vreunei pagube.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond".
Suspendarea actelor administrative apare aşadar, ca o situaţie de excepţie, care poate fi de drept, când legea o prevede (ex. art. 123 alin final din Constituţie) sau judecătorească, dar în limitele şi condiţiile prevăzute de lege.
Reglementarea dată de Legea nr. 554/2004 precizează expres posibilitatea cererii de suspendare şi până la sesizarea instanţei cu fondul acţiunii, adică cu acţiunea în anulare, aceasta fiind o soluţie impusă de logica situaţiilor, cel care se consideră vătămat reclamând deseori tocmai iminenţa producerii unor consecinţe ireparabile, dacă nu se întrerupe într-un timp foarte scurt producerea efectelor actului administrativ atacat.
Aceasta este situaţia intimatului – reclamant V.D. care, trecut în rezervă fără drept la pensie, având în întreţinere două persoane (soţie, copil) defăimat, repatriat în plină desfăşurare a contractului, a solicitat suspendarea Ordinului de trecere în rezervă, cerere admisă în mod corect şi legal de către instanţa de fond.
În consecinţă, constatându-se că în speţă sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 15 cu trimitere la art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 recursul formulat de S.P.P. apare ca nefondat, instanţa de fond pronunţând o hotărâre legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.P.P. împotriva sentinţei civile nr. 1043 din 15 mai 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 februarie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 884/2007. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 888/2007. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
