ICCJ. Decizia nr. 1072/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1072/2008
Dosar nr. 1276/64/2007
Şedinţa publică de la 14 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Braşov, secţia civilă şi de litigii de muncă la data de 28 mai 2007, reclamantul V.A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să oblige pârâta să pună în aplicare hotărârea nr. 4139 din 17 martie 2005 şi să-i achite daune materiale în sumă de 32.992,3 RON, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 831/M din 13 septembrie 2007, Tribunalul Braşov, a admis excepţia de necompetenţă material şi a declinat cauza în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Prin sentinţa nr. 143 din 2 noiembrie 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea reclamantului, a obligat pârâta să plătească acestuia suma de 2.237,12 RON, cu titlu de despăgubiri, precum şi suma de 400 RON, reprezentând cheltuieli de judecată şi a respins restul pretenţiilor reclamantului.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, faptul că, în speţă, sunt întrunite condiţiile răspunderii administrativ patrimoniale, întrucât instanţa de contencios administrativ a anulat ca nelegală decizia prin care s-a dispus revizuirea drepturilor conferite reclamantului, iar într-o asemenea situaţie culpa autorităţii publice emitente se prezumă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Braşov, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii acţiunii.
În motivare, recurenta arată că instanţa a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta susţine că intimatul nu a făcut dovada prejudiciului, in cazul transportului urban şi a călătoriilor cu trenul, ceea ce reprezintă o îmbogăţire fără just temei.
Pe de altă parte, recurenta arată că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive, întrucât facilităţile în discuţie sunt acordate de alte instituţii abilitate în acest sens.
Recurenta precizează că a acţionat în limitele competenţelor sale, adoptând hotărâri potrivit actelor existente la dosar şi a plătit intimatului suma de 6.430 RON, reprezentând indemnizaţia prevăzută de Legea nr. 189/2000, cu indexările la zi.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C.proc.civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin hotărârea nr. 4139 din 17 martie 2005 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 din cadrul Casei Judeţene de Pensii Braşov, intimatul-reclamant V.A. i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2005.
Această hotărâre a fost anulată prin decizia de revizuire nr. 4368 din 9 noiembrie 2005 emisă de aceeaşi comisie.
Anterior anulării acestei hotărâri de recunoaşterea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, intimatul-reclamant a efectuat o serie de demersuri în vederea punerii în executare a Hotărârii nr. 4139/2005 (respectiv plata indemnizaţiei), inclusiv prin promovarea unei acţiuni în instanţă la data de 3 noiembrie 2005.
Acţiunea i-a fost respinsă ca rămasă fără obiect, prin sentinţa nr. 1041 din 13 decembrie 2005 a Tribunalului Braşov, ca urmare a adoptării deciziei de revizuire din 9 noiembrie 2005.
Prin sentinţa nr. 129/CA/F din 29 mai 2006, Curtea de Apel Braşov, a admis acţiunea intimatului-reclamant şi a dispus anularea deciziei de revizuire şi menţinerea hotărârii din 17 martie 2005. Această hotărâre a rămas irevocabilă, prin respingerea recursului ca nefondat.
Aşa cum rezultă din notificarea din data de 27 februarie 2007, intimatul a efectuat din nou demersuri pentru punerea în executare a hotărârii din 17 martie 2005.
La data de 18 mai 2007, recurenta-pârâtă a emis decizia prin care a acordat intimatului-reclamant drepturile cuvenite conform Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2005.
Sumele acordate de prima instanţă intimatului-reclamant, cu titlu de despăgubiri, au reprezentat contravaloarea drepturilor de care nu a beneficiat, conform art. 5 din Legea nr. 198/2000.
În mod corect prima instanţă a reţinut faptul că prejudiciul s-a produs în patrimoniul intimatului prin imposibilitatea acestuia de a solicita şi a obţine drepturile conferite de legea anterior indicată, din culpa recurentei, care a emis decizia prin care a recunoscut drepturile intimatului doar în anul 2007.
Din înscrisurile depuse la dosar, rezultă că intimatul a suportat din fondurile proprii contravaloarea abonamentului radio şi T.V., a abonamentului de telefon, contravaloarea transportului urban (s-au depus biletele de călătorie R.A.T.) şi efectuarea unor călătorii cu trenul.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte apreciază că este corectă concluzia primei instanţe în sensul că în speţă sunt întrunite condiţiile răspunderii patrimoniale a recurentei, împrejurare faţă de care, în raport de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Braşov împotriva sentinţei civile nr. 143/F din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1071/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1078/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
