ICCJ. Decizia nr. 110/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 110/2008
Dosar nr. 5578/1/2007
Şedinţa publică de la 15 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 23 martie 2006, SC B.C.G. SRL Timişoara a solicitat ca în contradictoriu cu Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului – Autoritatea Rutieră Română, precum şi cu SC A. SA Timişoara să se dispună anularea unui număr de 4 licenţe de execuţie eliberate în favoarea pârâtei secunde pentru traseele precizate în petitul acţiunii, ca nelegale.
Ulterior, în cauză a formulat o cerere de intervenţie accesorie în interesul aceleiaşi pârâte, SC D.P.R. SRL.
Prin sentinţa civilă nr. 91 din 10 aprilie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, învestită ca urmare a unui regulator de competenţă, a respins acţiunea principală ca fiind lipsită de obiect.
Totodată, a admis cererea de intervenţie accesorie şi a obligat pe reclamantă să plătească celei de-a doua pârâte, suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată, iar cererea pentru cheltuielile de judecată formulată de pârâta Autoritatea Rutieră Română a fost respinsă ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC B.C.G. SRL Timişoara.
Recurenta a susţinut că hotărârea atacată este nelegală întrucât prima instanţă a procedat la judecarea pricinii, fără a observa că procedura de citare, în ceea ce o priveşte, a fost efectuată pentru termenul de judecată din 10 aprilie 2007, cu încălcarea dispoziţiilor art. 85 şi 93 C. proc. civ.
Critica este întemeiată.
Prin acţiunea introdusă, reclamanta SC B.C.G. SRL Timişoara a făcut precizarea că şi-a ales sediul pentru comunicarea tuturor actelor de procedură la sediul Societăţii civile de avocaţi – D.C., situat în oraşul Sânnicolau Mare, judeţul Timiş.
Ignorând această precizare, Curtea de Apel Timişoara a citat reclamanta pentru termenele din 20 martie şi respectiv 10 aprilie 2007, numai la sediul său din municipiul Timişoara.
Ori, potrivit art. 93 C. proc. civ., în caz de alegere de domiciliu, dacă partea a arătat şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar, în lipsa unei asemenea arătări, la domiciliul părţii.
Instanţa de fond nu a sesizat nici faptul că citarea reclamantei la sediul său situat în municipiul Timişoara era viciată întrucât a fost efectuată prin afişare, contrar prevederilor conţinute în art. 921 C. proc. civ.
Este, deci, evident că procedând la soluţionarea cauzei în fond, deşi procedura de citare a reclamantei nu era legal îndeplinită, Curtea de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, care nesocoteşte dreptul societăţii la un proces echitabil, cu componenta sa, respectiv dreptul la apărare.
Faţă de considerentele expuse urmează a se admite recursul şi a fi casată sentinţa atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 5 şi art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă SC B.C.G. SRL Timişoara împotriva sentinţei civile nr. 91 din data de 10 aprilie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1080/2008. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 1103/2008. Contencios. Regim tolerare. Recurs → |
|---|
