ICCJ. Decizia nr. 1132/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1132/2008
Dosar nr. 3458/2/2007
Şedinţa publică din 19 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti la data de 11 mai 2007, reclamanţii V.M., A.D., C.N., M.M., B.A., D.C.N., I.D., T.G., V.B., N.C., P.R.C., M.R.A., D.Ş.D., G.C., V.I.A., F.D., C.R.E., M.G., N.L.C., M.A.G., B.R.C., U.L.C., I.S., C.V., T.L.F., C.M.V., G.C., M.V., L.I., S.V., M.M., N.G., U.M., S.C.P., M.T., H.V., Ş.C., R.D., S.N., M.L., P.P., S.P.F., R.C., A.P.D., Z.V., I.M., E.V., L.I.N., P.I., P.G., M.Ş.D., S.C.A., D.D.M., A.R.Ş., D.F., G.D., D.G., M.L.E., G.C., I.G.A., M.I.T. au solicitat în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P. Române, D.G.P. a municipiului Bucureşti şi M.E.F., obligarea pârâţilor la plata primelor de concediu aferente anilor 2004 - 2006, actualizate cu indicele de inflaţie, până la data plăţii efective, a sporului de fidelitate pe anul 2005, conform art. 6 din OG nr. 38/2003, actualizat cu rata inflaţiei şi obligarea pârâtului M.E.F. la alocarea fondurilor necesare plăţii drepturilor solicitate.
În fapt reclamanţii au arătat că au calitatea de poliţist şi potrivit art. 37 alin. (2) din OG nr. 38/2003 au dreptul la plecarea în concediu de odihnă, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, iar suspendarea acordării dreptului prin acte normative succesive nu echivalează cu stingerea dreptului. În aceeaşi măsură, suspendarea acordării sporului de fidelitate pe anul 2005 a afectat doar exerciţiul dreptului, nu şi existenţa lui.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2297 din 26 septembrie 2007 a anulat acţiunea formulată de reclamantul R.D. A admis cererea reclamanţilor V.M., A.D., C.N., M.M., B.A., D.C.N., I.D., T.G., V.B., N.C., P.R.C., M.R.A., D.Ş.D., G.C., V.I.A., F.D., C.R.E., M.G., N.L.C., M.A.G., B.R.C., U.L.C., I.S., C.V., T.L.F., C.M.V., G.C., M.V., L.I., S.V., M.M., N.G., U.M., S.C.P., M.T., H.V., Ş.C., S.N., M.L., P.P., S.P.F., R.C., A.P.D., Z.V., I.M., E.V., L.I.N., P.I., P.G., M.Ş.D., S.C.A., D.D.M., A.R.Ş., D.F., G.D., D.G., M.L.E., G.C., I.G.A., M.I.T. în contradictoriu cu pârâţii M.I.R.A., I.G.P. Române, D.G.P. a municipiului Bucureşti şi M.E.F.
A obligat pârâţii M.I.R.A., I.G.P. Române şi D.G.P. a municipiului Bucureşti să plătească reclamanţilor, sumele reprezentând prima de concediu aferentă anilor 2004 - 2006 şi spor de fidelitate pe anul 2005, actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului şi până la data efectuării plăţii, în raport cu perioadele în care reclamanţii au deţinut funcţia de poliţist în cadrul pârâţilor.
A obligat M.E.F. să aloce fondurile necesare acordării drepturilor solicitate.
A respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie a M.E.F. şi a lipsei calităţii procesuale pasive a acestui pârât.
A respins cererea de chemare în garanţie a M.E.F., formulată de pârâtul M.I.R.A., ca neîntemeiată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut cu privire la reclamanţii N.C., H.V. şi D.D. că aceştia au depus cerere de renunţare la judecată, iar reclamantul R.D. nu a semnat cererea de chemare în judecată şi nu a depus nici o dovadă care să-i ateste calitatea de poliţist.
Faţă de ceilalţi reclamanţi instanţa de fond a reţinut că, aceştia au făcut dovada calităţii de poliţist, că au dreptul potrivit art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003, la plecarea în concediu, la o primă de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, precum şi la sporul de fidelitate, potrivit art. 6 din OG nr. 38/2003.
Faţa de încetarea efectelor suspendării acordării acestor drepturi, reclamanţii sunt în drept să beneficieze de respectivele drepturi.
Referitor la obligaţia acordării fondurilor necesare de către pârâtul M.E.F., instanţa a considerat că pârâtul are această obligaţie, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 500/2002, art. 19, neputându-se reţine lipsa calităţii procesuale pasive a M.E.F., faţă de atribuţiile acestuia în domeniul bugetar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen, pârâtul M.E.F., criticând-o în temeiul art. 304 pct. 8 - 9 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, instanţa trebuia să respingă acţiunea faţă de M.E.F., având în vedere lipsa calităţii procesuale pasive a acestui pârât, întrucât raporturile de muncă sunt între reclamanţi în calitate de poliţişti şi ceilalţi pârâţi, instanţa făcând o greşită aplicare a prevederilor Legii nr. 500/2002.
Un alt motiv de recurs subsidiar priveşte fondul litigiului, recurentul arătând că, este netemeinică acordarea unor drepturi salariale ce au fost suspendate legal, dispoziţiile privind plata acestora neproducându-şi efecte pe perioada suspendării. A mai susţinut recurentul că, faţă de obligaţia M.E.F. de a se încadra în cheltuielile stabilite de legiuitor, plata primelor de concediu apare ca fiind nelegală, întrucât ca urmare a suspendării dispoziţiilor legale referitoare la acordarea acestora pentru perioada 2001 - 2005, nu sunt prevăzute sumele necesare plăţii acestor prime şi spor de fidelitate.
Examinând cauza în raport cu criticile aduse sentinţei, cu apărările formulate şi probele administrate, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, urmând a fi admis. Se va dispune modificarea parţială a sentinţei şi respingerea acţiunii faţă de pârâtul - recurent, pentru lipsa calităţii procesuale pasive, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Astfel Curtea reţine că situaţia de fapt a fost corect stabilită, reclamanţii având calitatea de funcţionar public cu statut special – poliţist în cadrul celorlalţi pârâţi, fiindu-le pe deplin aplicabile prevederile art. 6 şi art. 37 pct. 2 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, potrivit cărora, salariaţii acestor instituţii beneficiază de spor de fidelitate şi de primă de concediu.
Instanţa de fond a soluţionat însă în mod greşit cererea de chemare în judecată a M.E.F., având ca obiect plata unor drepturi salariale, cererea fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală.
Astfel, potrivit Legii nr. 554/2004, pentru a avea calitate procesuală pasivă într-o acţiune în contencios administrativ, nu este suficientă calitatea de autoritate publică, fiind imperios necesar ca acea autoritate să fie emitenta actului administrativ contestat sau să nu fi soluţionat în termenul legal ori să fi refuzat nejustificat rezolvarea unei cereri a reclamantului, referitoare la un drept sau interes legitim.
Or, recurentul nu a emis nici un act administrativ de natură să vatăme interesele reclamanţilor într-un drept sau într-un interes legitim al acestora.
Atribuţiile M.E.F. în elaborarea şi gestionarea bugetului de stat nu justifică obligarea instituţiei la plata unor drepturi salariale către angajaţi ai altui minister, ordonator principal de credite, raporturile de muncă existând exclusiv între reclamanţi şi ceilalţi pârâţi.
Curtea nu se va mai referi şi la motivul de recurs subsidiar, vizând temeinicia pretenţiilor, a cărui analiză a devenit inutilă în raport cu admiterea primei critici.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate împotriva recurentului - pârât, pentru lipsa calităţii procesuale pasive. Vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.F. împotriva sentinţei civile nr. 2297 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că, respinge acţiunea formulată împotriva pârâtului M.E.F., pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1127/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1139/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
