ICCJ. Decizia nr. 115/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 115/2008
Dosar nr. 1949/2/2007
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub numărul 1949/2/2007, reclamantul B.C. a solicitat în contradictoriu cu Administraţia Naţională a Penitenciarelor, constatarea de către instanţa de judecată a măsurilor ilegale şi abuzive dispuse de pârâtă, pe perioada detenţiei sale, în cadrul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Timişoara, precum şi obligarea acestuia la plata daunelor morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a învederat că se consideră o persoană vătămată în sensul dispoziţiilor art. 1 din Legea 554/2004 solicitând, în temeiul dispoziţiilor art. 998 - 999 C. civ., obligarea pârâtei, Administraţia Naţională a Penitenciarelor, la repararea prejudiciului cauzat prin fapta sa, anume deţinerea de către Penitenciarul de Maximă Siguranţă Timişoara a unor „documente false" care au avut drept consecinţă reţinerea sa abuzivă.
Prin încheierea de şedinţă din data de 19 iunie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1949/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei formulată de reclamantul B.C.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, având în vedere că la termenul de judecată din data de 19 iunie 2007, părţile nu au fost prezente şi nu au depus cerere de judecare în lipsă sau cerere de amânare, măsura suspendării se justifică.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs B.C. arătând în esenţă, că la data suspendării judecării cauzei se afla în stare de arest şi nu a fost adus la judecată. În cererea de recurs B.C. a reiterat motivarea acţiunii.
Verificând cauza în funcţie de recursul declarat şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C proc. civ., judecata se suspendă dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii, deşi au fost legal citate.
Conform art. 90 alin. (6) C. proc. civ., înmânarea citaţiilor se face, în ceea ce-i priveşte pe deţinuţi, la administraţia închisorii. Persoana arestată poate fi reprezentantă de un mandatar, însă reclamantul nu şi-a putut desemna un reprezentant fiind în stare de arest şi nici nu şi-a putut formula apărările în altă modalitate datorită stării de arest în care se afla. Ca atare,prin suspendarea judecării acţiunii, motivată pe lipsa nejustificată a părţilor la proces, reclamantului i s-a încălcat dreptul la apărare, componentă a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., întrucât acesta nu a lipsit de la proces în mod nejustificat, absenţa sa la judecată datorându-se faptului că nu a fost adus de la locul de deţinere.
Pentru considerentele expuse recursul va fi admis, încheierea se va casa şi cauza va fi trimisă aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.C., împotriva încheierii din şedinţa publică din data de 19 iunie 2007, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează încheierea atacată şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru continuarea judecăţii.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1139/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 132/2008. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
