ICCJ. Decizia nr. 1357/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1357/2008
Dosar nr. 11365/1/2007
Şedinţa publică din 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., S.E. a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii a arătat că este procuror de la 1 ianuarie 1999; din data de 24 octombrie 2005 până în data de 22 mai 2006 a fost a fost delegat prin ordinul procurorului şef al D.N.A. în funcţia de procuror în cadrul D.N.A. - nivel central exercitându-şi atribuţiile de serviciu la secţia de combatere a corupţiei. Începând cu data de 22 mai 2006 a fost numit procuror la D.N.A. şi ulterior, de la 14 iunie 2007, a fost numit în funcţia de procuror şef al Biroului de combatere a infracţiunilor de corupţie din administraţia publică din cadrul Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie la secţia de combatere a corupţiei.
Promovarea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.N.A. s-a făcut pe perioadă nedeterminată, întrucât în prezent nu mai sunt în vigoare dispoziţiile legale potrivit cărora procurorii erau numiţi în cadrul D.N.A. pe o perioadă determinată.
Ordinul de numire nr. 171 din 22 mai 2006 emis de procurorul şef al D.N.A. a fost conform procedurii în vigoare la acea dată şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţia arătată.
A precizat faptul că D.N.A. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar promovarea în funcţia de procuror la D.N.A., justifică dreptul de a beneficia de gradul profesional corespunzător Parchetului Înaltei Curţi.
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea petentului de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut că în situaţia în care s-ar considera că prin numirea procurorilor, conform procedurii speciale, la aceasta structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
De asemenea, Plenul C.S.M. a mai reţinut că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, iar împrejurarea că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petentul S.E., solicitând ca, în condiţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 şi potrivit principiului activităţii legii şi succesiunii legilor în timp, să se constate că a dobândit, de drept, gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Petentul a criticat hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate, arătând că motivarea ei constă într-o înşiruire de considerente care ţin de managementul resurselor umane, fără să ţină seama de situaţia sa individuală, în sensul că a fost numit şi a funcţionat ca procuror în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 304/2004, dobândind gradul profesional corespunzător.
Petentul a făcut referire şi la evoluţia în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcţii de execuţie şi organizarea structurii specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie, concluzionând că principiul activităţii, aplicarea normelor juridice în timp şi interpretarea logică şi sistematică a acestora conduc către ideea că numirea procurorilor în cadrul D.N.A., care este o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a avut ca efect promovarea acestora la parchetul respectiv.
În dovedirea cererii, recurentul a anexat copiile următoarelor înscrisuri: hotărârea atacată, cererea de recunoaştere a gradului profesional, cu dovada de primire la C.S.M., certificate privind dispozitivul Deciziilor nr. 1112 şi nr. 1113 din 21 februarie 2007 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, Ordinul nr. 171 din 22 mai 2006 al Procurorului şef al D.N.A. şi Hotărârea nr. 150 din 17 mai 2006 a C.S.M., secţia pentru Procurori.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.
În susţinerea acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate şi a arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa ei şi de a fi remuneraţi cu salariul prevăzut de lege, dar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar o notă privind evoluţia profesională a recurentului şi nota întocmită de Direcţia Resurse Umane şi Organizare, Serviciul Resurse Umane pentru Parchete, cu privire la cererile formulate de 69 de procurori care funcţionează sau care au funcţionat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a apărărilor intimatului, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Recurentul S.E. a fost numit procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Haţeg la data de 1 ianuarie 1999. Până la data de 24 octombrie 2005 a fost încadrat succesiv, în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Avrig şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Sibiu şi ulterior acestui moment a fost delegat în funcţia de procuror în cadrul D.N.A. - nivel central, exercitându-şi atribuţiile de serviciu la secţia de combatere a corupţiei.
Prin Hotărârea nr. 150 din 17 mai 2006 a C.S.M., secţia pentru procurori, a fost avizată favorabil numirea sa în funcţia de procuror în cadrul D.N.A. şi prin Ordinul nr. 171 din 22 mai 2006 al procurorului şef al D.N.A. a fost numit în funcţia de procuror la D.N.A. - nivel central, fiind declarat admis la interviul organizat la data de 3 mai 2006 de către Comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată.
Începând cu 14 iunie 2007, recurentul a fost numit în funcţia de procuror şef al Biroului de combatere a infracţiunilor de corupţie din administraţia publică din cadrul Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze de corupţie la secţia de combatere a corupţiei.
P.N.A. a fost înfiinţat prin OUG nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, care îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializaţi.
Iniţial P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, fiind condus de un procuror general şi coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, iar în OUG nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcţionează pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Concepţia asupra entităţii specializate în combaterea corupţiei a fost radical modificată prin OUG nr. 134/2005, care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi apoi prin Legea nr. 134/2005 de aprobare a OUG nr. 134/2005, care a modificat dispoziţia legală menţionată în sensul înfiinţării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin intermediul procurorului şef al direcţiei (art. 1 alin. (3)1 din OUG nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior).
Evoluţia legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcţii care îl compun.
Curtea constată că art. 87 din Legea nr. 304/2004 reglementează o procedură specială de numire sau de promovare într-o funcţie de execuţie, derogatorie de la procedura de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, implicând o selecţie a candidaţilor prin prisma unor condiţii şi calităţi profesionale specifice, stabilite de legiuitor pentru ocuparea funcţiei de procuror la D.N.A.
În aceste condiţii, numirea procurorilor specializaţi, potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În practica C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale (Hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007). Gradul profesional nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuţii care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc".
Pornind de la existenţa raţiunilor şi obiectivelor specifice avute în vedere la înfiinţarea actualei D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoaşterea gradului profesional solicitat de recurent ar avea ca efect o discriminare a celorlalţi magistraţi din România, cărora susţine intimatul, „nu li s-a recunoscut în aceleaşi condiţii vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalităţii".
În jurisprudenţa sa constantă, C.E.D.O. a reţinut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă (cauza Beian împotriva României, hotărârea din 6 decembrie 2007).
Ca un argument suplimentar, Curtea reţine că în soluţionarea prezentului recurs nu poate fi ignorată împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurent, cât şi în alte soluţii de dată mai recentă a fost recunoscut gradul profesional al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru procurorii din cadrul D.N.A.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea ca efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl priveşte pe recurent, urmând ca în consecinţă să-i recunoască acestuia gradul profesional solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de S.E. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce îl priveşte pe S.E.
Admite cererea recurentului de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 132/2008. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 1366/2008. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
