ICCJ. Decizia nr. 1378/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1378/2008
Dosar nr. 636/36/2007
Şedinţa publică din 1 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea adresată Curţii de Apel Constanta, secţia contencios administrativ, reclamantul C.J. Constanţa beneficiar local în cadrul Proiectului P.E.C. – P.H.A.R.E., în contradictoriu cu pârâtul M.I.E. a solicitat suspendarea efectelor actului administrativ - fiscal, respectiv a procesului - verbal de control încheiat în data de 15 ianuarie 2007 şi înregistrat în 19 ianuarie 2007, prin care s-au stabilit o serie de măsuri, apreciate de reclamant ca nelegale, indicându-se ca temei de drept aplicabil, dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că prin executarea actului administrativ sus menţionat s-ar crea o pagubă iminentă şi injustă patrimoniului judeţului Constanţa, întrucât în cauză, este vizat un interes public major care nu s-ar mai satisface dacă s-ar bloca toate operaţiunile bugetare desfăşurate de C.J., în calitate de ordonator de credite.
La data de 09 mai 2007, la cererea reclamantului C.J. Constanţa şi în temeiul art. 8 din OUG nr. 24/2007 instanţa a introdus în cauză, în calitate de pârât, M.D.L.P.L., în locul M.I.E., desfiinţat prin actul normativ menţionat.
Prin note de şedinţă şi concluzii scrise, prezentate la termenul de judecată din 10 ianuarie 2008, pârâtul M.D.L.P.L., a invocat excepţia autorităţii lucrului judecat, motivând că la data de 24 aprilie 2007 reclamantul C.J. Constanţa a investit Curtea de Apel Bucureşti cu o acţiune similară, înregistrată sub nr. 2817/2/2007, prin care s-a solicitat tot suspendarea procesului - verbal de control încheiat la data de 15 ianuarie 2007 şi a Deciziei nr. CA/11732/ADB din 15 martie 2007, precum şi anularea acestor acte administrative.
S-a arătat că, la data de 23 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti a respins, prin încheiere, cererea de suspendare, hotărârea rămânând irevocabilă, urmare a respingerii recursului promovat de reclamantă, prin Decizia nr. 4208 din 02 noiembrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin încheierea nr. 63/ CA din 17 ianuarie 2008, Curtea de Apel Constanţa a admis excepţia autorităţii de lucru judecat şi a respins cererea de suspendare formulată de C.J. Constanţa,pentru acest motiv.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că pentru existenţa autorităţii lucrului judecat, art. 1201 C. civ. cere ca între hotărârea dată şi cea care urmează să existe identitatea celor trei elemente, respectiv identitatea de obiect (eadem res), identitatea de cauză (eadem causa petendi) şi identitatea de părţi (eadem conditio personarum).
S-a apreciat că principiul puterii lucrului judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerile dintre două hotărâri judecătoreşti, în sensul ca drepturile recunoscute unei părţi, sau constatările făcute printr-o hotărâre definitivă să nu fie contrazise, printr-o altă hotărâre judecătorească, posterioară, dată într-un alt proces.
A concluzionat prima instanţă că pentru existenţa autorităţii de lucru judecat este suficient ca din cuprinsul acţiunilor să rezulte că scopul final urmărit este acelaşi, chiar dacă se discută doar pe cale incidentală dreptul pretins de una sau cealaltă parte.
Coroborând dispoziţiile legale sus - precizate cu susţinerile făcute de pârâtă, precum şi cu cele ale reclamantei cuprinse în cererea dedusă judecăţii a cărei motivaţie este identică, sub toate aspectele - temeiuri de drept, motivare în fapt, paginaţie - cu cererea având ca obiect suspendarea executării actelor administrative atacate, dedusă judecăţii Curţii de Apel Bucureşti, a cărei hotărâre a rămas irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Curtea de Apel Constanţa a constatat existenţa autorităţii de lucru judecat în prezenta cauză.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs reclamantul C.J. Constanţa, criticând-o pentru nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs formulate, recurentul - reclamant susţine următoarele aspecte de nelegalitate a hotărârii recurate:
1. În speţa dedusă judecăţii nu este incidenţă excepţia autorităţii de lucru judecat, cum greşit a reţinut prima instanţă. Astfel, se arată că în cadrul unei cereri de suspendare nu se cere recunoaşterea, în favoarea unei părţi a unui drept rezultat dintr-o situaţie de fapt sau de drept şi în privinţa căreia instanţa este chemată să stabilească adevărul, iar reclamantul nu a pretins vreun drept în cadrul cererilor de suspendare formulate. Or, susţine recurentul C.J. Constanţa întreaga motivare a soluţiei primei instanţe se bazează pe existenţa unui drept reclamat identic în ambele cereri de suspendare.
2. Prima instanţă a aplicat greşit dispoziţiile art. 1201 C. civ. confundând elementul privind scopul acţiunii cu cel privind cauza juridică a acesteia. Se arată că cele două noţiuni nu se identifică, scopul reprezentând efectele pe care titularul acţiunii doreşte să le obţină prin admiterea acţiunii, iar cauza juridică este reprezentată de temeiul de drept şi de fapt pe care întemeiază acţiunea. În această interpretare cauza juridică a celor cereri de suspendare este diferită, cea introdusă la Curtea de Apel Bucureşti fiind întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, iar prezenta se întemeiază pe dispoziţiile art. 14 din acelaşi act normativ.
3. Instanţa nu putea soluţiona cererea de suspendare prin prisma excepţiei autorităţii de lucru judecat, deoarece suspendarea nu vizează rezolvarea fondului cauzei, ci doar luarea unei măsuri vremelnice, iar dispoziţia de suspendare a executării silite nu confirmă sau infirmă în mod ireversibil existenta sau limitele unui drept subiectiv.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte, examinând actele şi lucrările dosarului, în raport de prevederile legale incidente, incluzând pe cele ale art. 304 C. proc. civ. şi faţă de criticile recurentului - reclamant ca şi de apărările intimatului - pârât, apreciază că nu subzistă în cauză nici un motiv de casare sau de modificare a sentinţei atacate, însă pentru considerentele în continuare expuse, ce urmează a le substitui parţial pe cele ale instanţei de fond.
Potrivit practicii constante a Înaltei Curţi, hotărârile pronunţate în materia suspendării executării actelor administrative, similar ordonanţelor preşedinţiale, se bucură de putere de lucru judecat relativă. Întrucât prin intermediul unei hotărâri pronunţate în temeiul art. 14 şi/ sau art. 15 din Legea nr. 554/2004 se iau numai măsuri cu caracter provizoriu şi pe durată determinată, o astfel de hotărâre nu are putere de lucru judecat în procesul asupra fondului, astfel încât să împiedice o nouă judecată sub acest aspect.
În măsura în care împrejurările de fapt care au justificat pronunţarea asupra cererii de suspendare a executării nu s-au schimbat, nu poate fi primită o nouă cerere, având acelaşi obiect.
Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de fond este corectă, întrucât, astfel cum rezultă cu evidenţă din considerente, o astfel de ipoteză legală a fost avută în vedere, chiar dacă impropriu examinată, prin prisma excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Reţinând că în cauză subzistă autoritatea de lucru judecat, instanţa de fond a avut practic în vedere puterea de lucru judecat relativă, derivând din împrejurarea că cererea de suspendare a executării din prezenta cauză, înregistrată şi formulată de recurenta - reclamantă la data de 19 februarie 2006, este identică cu cea anterioară, irevocabil soluţionată prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4208/2007 în sensul că are acelaşi conţinut, se sprijină pe aceeaşi motivare în fapt şi în drept, instanţa de fond indicând că şi paginaţia celor două cereri este aceeaşi.
În condiţiile în care, de la data pronunţării irevocabile a primei cereri de suspendare, nu au intervenit şi nu au fost invocate împrejurări de fapt şi/ sau de drept noi, în mod corect instanţa de fond a respins cea de a doua cerere, fiind irelevantă în cauză, din această perspectivă, invocarea numai a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât, prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 4208 din 2 noiembrie 2007 s-a făcut expresă referire la prevederile art. 14, cât şi la cele ale art. 15 din Legea nr. 554/2004, atunci când au fost examinate şi s-a stabilit neîndeplinirea cumulativă a condiţiilor prevăzute în textele legale menţionate.
Faţă de cele mai sus arătate, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va respinge aşadar ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J. Constanţa împotriva încheierii nr. 63/ CA din 17 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1366/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1386/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
