ICCJ. Decizia nr. 1186/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1186/2008
Dosar nr.11233/1/2007
Şedinţa publică din 20 martie 2008
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., A.M. a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
În motivarea cererii a arătat faptul că a fost numită în funcţia de procuror la P.N.A., nivel central (în prezent D.N.A.), prin Ordin al ministrului justiţiei, conform procedurii în vigoare la acea dată şi cu îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege pentru numirea în funcţia arătată.
Petenta a menţionat faptul că începând cu data de 1 ianuarie 2006 şi până în prezent a funcţionat ca procuror la D.N.A., a îndeplinit acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., a beneficiat în fapt de statutul şi remuneraţia acordată procurorilor din cadrul acestui parchet, iar datorită faptului că în prezent D.N.A. funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., se justifică dreptul de a beneficia de gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererea petentei de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut faptul că în situaţia în care s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la aceasta structură specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie, prin concurs.
De asemenea, Plenul C.S.M. a reţinut faptul că legiuitorul a prevăzut, în mod expres, faptul că la încetarea activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii, iar împrejurarea că aceşti procurori sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs petenta, solicitând ca în condiţiile art. 29 din Legea nr. 317/2004 şi potrivit principiului activităţii legii şi succesiunii legilor în timp să se constate că a dobândit de drept gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.
Recurenta A.M. a criticat hotărârea C.S.M. pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând că motivarea acesteia nu tine seama de situaţia sa individuală, concretă,în sensul că a fost numită prin ordin al procurorului şef al D.N.A., nivel central, începând cu data de 1 ianuarie 2006, fiind declarată admisă în urma interviului organizat de comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară republicată.
S-a mai arătat de către recurentă că în condiţiile în care ca şi alţi procurori, a fost selectată şi numită, la data de 1 ianuarie 2006, în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.N.A., în considerarea faptului că a îndeplinit cerinţele legale prevăzute de art. 87 din Legea nr. 304/2004, promovarea fiind făcută pe o perioadă nedeterminată, se impune recunoaşterea gradului profesional corespunzător.
Recurenta a făcut referire şi la evoluţia în timp a actelor normative care au reglementat succesiv promovarea procurorilor în funcţii de execuţie şi organizarea structurii specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie, arătând că interpretarea logică şi sistematică a conţinutului acestora conduc la convingerea că numirea procurorilor în cadrul D.N.A., ca structură specializată a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., rezultată în urma reorganizării P.N.A., a avut drept efect, potrivit legii, chiar promovarea acestora la parchetul respectiv.
În dovedirea cererii şi a recursului formulat au fost depuse la dosar hotărârea atacată, ordinele de numire precum şi hotărâri ale Înaltei Curţi, pronunţate în cauze anterioare, similare.
Intimatul C.S.M. a formulat întâmpinare faţă de motivele de recurs, arătând în esenţă că cererea recurentei, ca şi a celorlalţi procurori menţionaţi în Hotărârea nr. 791/2007, nu poate fi primită în condiţiile în care procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. sunt diferite de cele pentru numirea în cadrul D.N.A.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a arătat că recursul este neîntemeiat, pentru că procedura şi condiţiile pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. sunt diferite de cele pentru numirea în funcţia de procuror la D.N.A.
În susţinerea acestei apărări, C.S.M. a făcut referire la considerentele hotărârii recurate şi a arătat, în concluzie, că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa ei şi de a fi remuneraţi cu salariul prevăzut de lege, dar nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., care poate fi obţinut numai prin concurs.
În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, intimatul a depus la dosar o notă privind evoluţia profesională a recurentei şi nota întocmită de D.R.U.O., S.R.U.P., cu privire la cererile formulate de 69 de procurori care funcţionează sau care au funcţionat în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a apărărilor intimatului, ţinând seama de înscrisurile depuse la dosar şi de normele aplicabile în materia supusă analizei, în succesiunea lor în timp, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Referitor la parcursul profesional al recurentei, Înalta Curte reţine din actele depuse la dosar că A.M. are o vechime în activitatea juridică de peste 23 ani, începându-şi cariera de procuror în septembrie 1984.
La D.N.A., nivel central, recurenta a fost numită pe perioadă nedeterminată, prin Ordinul nr. 369 din 2 decembrie 2005, emis de procurorul şef al D.N.A. (denumit D.N.A. la data emiterii ordinului), în temeiul art. 87 alin. (1) - (6) din Legea nr. 304/2004, republicată şi a art. 28 alin. (1),(5) şi (7) şi art. 30 din OUG nr. 43/2002, privind D.N.A., cu modificările şi completările ulterioare.
La data numirii, recurenta era procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
Şi în prezent recurenta îşi desfăşoară activitatea în cadrul D.N.A. din cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Rezultă aşadar, necontestat, că procedura de numire şi condiţiile examinate, cu privire la recurenta A.M., în vigoare la momentul numirii sale în funcţie s-au realizat în conformitate cu prevederile art. 87 alin. (1) - (6) din Legea nr. 304/2004, privind organizarea judiciară, republicată şi respectiv art. 28 alin. (1), (5) şi (7) şi art. 30 din OUG nr. 43/2002, privind D.N.A. modificată prin OUG nr. 134/2005.
Prevederile cuprinse în Legea nr. 304/2004 reglementează, contrar celor susţinute de intimată, o procedură specială, derogatorie de la cea de drept comun, stabilită de art. 43 din Legea nr. 303/2004, privitoare la selecţia procurorilor ce intenţionează să ocupe astfel de funcţii în D.N.A.
Astfel, criteriile speciale stabilite de legiuitor, ce trebuie îndeplinite pentru numirea în astfel de funcţii constau în buna conduită profesională şi morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 6 ani în funcţia de procuror sau judecător precum şi capacitatea de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderea, de a manifesta rezistenţă la stres, condiţii verificate prin interviul de evaluare şi verificare, de către comisia numită prin ordinul procurorului şef al D.N.A.
Faţă de cele arătate, nu se poate susţine, în aprecierea Înaltei Curţi, că o astfel de procedură specială, expres reglementată şi detaliată nu are un caracter derogatoriu de la procedura de drept comun, distincţia făcută de intimat între noţiunile de „numire" şi respectiv „promovare" fiind fără relevanţă legală, în cazul concret al procurorilor numiţi în cadrul structurii specializate a D.N.A., ignorând istoricul şi evoluţia reglementării în această materie.
Astfel, P.N.A. a fost înfiinţat prin OUG nr. 43/2002, ca parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie, care îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României, prin procurori specializaţi.
Iniţial P.N.A. a fost organizat ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul M.P., fiind condus de un procuror general şi coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, iar în OUG nr. 102/2003, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 26/2004, s-a prevăzut că acest parchet specializat funcţionează pe lângă Î.C.C.J.
Reglementarea entităţii specializate în combaterea corupţiei a fost radical modificată prin OUG nr. 134/2005, care în art. 1 a prevăzut reorganizarea P.N.A. sub forma D.N.A., structură autonomă, cu personalitate juridică proprie, în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. şi apoi prin Legea nr. 54/2006 de aprobare a OUG nr. 134/2005, care a modificat dispoziţia legală menţionată în sensul înfiinţării D.N.A., ca structură cu personalitate juridică „în cadrul" Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., nemaifiind prevăzut de lege caracterul autonom. D.N.A. este condusă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., prin intermediul procurorului şef al direcţiei (art. 1 alin. (3)1 din OUG nr. 43/2002, astfel cum a fost modificată ulterior).
Evoluţia legislativă rezumată mai sus nu poate fi interpretată decât în sensul caracterizării D.N.A. drept o structură specializată a Parchetului de pe lângă Î.C.C.J., înglobată acestuia, alături de toate celelalte direcţii care îl compun.
În aceste condiţii, numirea procurorilor specializaţi potrivit reglementărilor care s-au succedat în timp şi îndeplinirea de către aceştia a atribuţiilor specifice funcţiei are ca efect dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
În practica intimatului C.S.M., gradul profesional a fost definit ca fiind dreptul unui procuror de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept ce poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale (Hotărârea Plenului nr. 878 din 13 decembrie 2007). „Gradul profesional" nu este o noţiune abstractă, desprinsă de conţinutul concret al atribuţiilor specifice postului pe care îl ocupă procurorul, atribuţii care corespund nivelului parchetului în cadrul căruia îşi desfăşoară activitatea. În mod corespunzător, concursurile de promovare se organizează pentru ocuparea unor funcţii de execuţie superioare, în limita locurilor disponibile, iar nu pentru dobândirea unui grad profesional privit în mod abstract. Numai prin excepţie, în cazurile expres prevăzute de lege, promovarea se face „pe loc".
Potrivit art. 5 alin. (2) din OUG nr. 43/2002, serviciile teritoriale ale D.N.A. sunt înfiinţate în cadrul acesteia, prin ordin al procurorului - şef, fără a avea o competenţă materială diferită de cea a structurii centrale, astfel că procurorii repartizaţi în structurile teritoriale au acelaşi statut cu cei care îşi desfăşoară activitatea în structura centrală.
Conform celor arătate în notele scrise formulate de intimat, înfiinţarea şi apoi reorganizarea P.N.A. au fost fundamentate pe raţiuni de politică a justiţiei, în sensul realizării obiectivelor de aderare a României la U.E. şi de eficientizare a luptei împotriva corupţiei, prin crearea unor structuri specializate, pe criterii de înaltă ţinută morală şi de performanţă a procurorilor specializaţi în combaterea infracţiunilor de corupţie.
Pornind de la existenţa acestor raţiuni şi obiective specifice avute în vedere la înfiinţarea actualei D.N.A., Curtea urmează să înlăture apărarea intimatului în sensul că recunoaşterea gradului profesional solicitat de recurentă ar avea ca efect o discriminare a celorlalţi magistraţi din România, cărora - susţine intimatul - „nu li s-a recunoscut în aceleaşi condiţii vreun grad profesional omisso medio, cu încălcarea principiului egalităţii", cu atât mai mult cu cât în cazul recurentei A.M. o astfel de ipoteză nu subzistă, ea având gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă Curtea de Apel, la care şi funcţiona, la data numirii la D.N.A.
În jurisprudenţa sa constantă, C.E.D.O. a reţinut că deosebirile de tratament sunt discriminatorii numai dacă nu au o justificare obiectivă şi rezonabilă (cauza B. împotriva României, Hotărârea din 6 decembrie 2007).
Nici împrejurarea că în anul 2006 (după intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2004) recurenta a participat la un concurs pentru o funcţie de conducere şi a fost numită prim - procuror adjunct la un parchet de nivel inferior, ieşind din structura D.N.A., nu este de natură să conducă la o soluţie de respingere a recursului de faţă, pentru că în temeiul art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, judecătorul sau procurorul eliberat din motive neimputabile îşi păstrează gradul profesional dobândit în ierarhia Instanţelor şi parchetelor.
Cu privire la jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ca un argument suplimentar, Curtea reţine că în soluţionarea prezentului recurs nu poate fi ignorată împrejurarea că atât în deciziile invocate de recurentă (nr. 1112 şi 1113/2007) cât şi în alte soluţii de dată mai recentă a fost recunoscut gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. pentru procurorii din cadrul D.N.A.
O soluţie contrară, fără argumente consistente care să justifice declanşarea procedurii de schimbare a practicii Înaltei Curţi, potrivit art. 26 din Legea nr. 304/2004, ar genera divergenţe de jurisprudenţă care ar avea efect un climat de incertitudine şi insecuritate juridică, încălcând dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţia României şi de art. 6 din C.A.D.O.L.F.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul formulat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 şi va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce o priveşte pe recurentă, urmând ca în consecinţă să-i recunoască acesteia gradul profesional solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.M. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează în parte hotărârea atacată, în ceea ce o priveşte pe recurenta A.M.
Admite cererea şi obligă intimatul C.S.M. să-i recunoască petentei A.M. gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1155/2008. Contencios. Anulare certificat de... | ICCJ. Decizia nr. 1191/2008. Contencios → |
|---|
