ICCJ. Decizia nr. 1240/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1240/2008
Dosar nr. 1648/33/2007
Şedinţa publică de la 25 martie 2008
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată în data de 20 septembrie 2007 la Curtea de Apel Cluj, reclamanta C.A. a solicitat instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâta C.J.P. Cluj, cu consecinţa recunoaşterii în favoarea reclamantei a drepturilor prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că hotărârea pârâtei este nelegală şi netemeinică şi ca atare se impune anularea acesteia întrucât în perioada septembrie 1940 – martie 1945, împreună cu familia sa, au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, sat P., comuna B. în localitatea T., judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice instituite în urma Dictatului de la Viena. A mai precizat reclamanta că frontul de război s-a stabilit în localitatea de domiciliu, satul fiind ocupat de trupele hortiste care au început persecuţii etnice, existând pericolul de a-şi pierde vieţile.
Prin sentinţa civilă nr. 671 din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta C.A. împotriva pârâtei C.J.P. Cluj. A dispus anularea hotărârii din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă.
A obligat pârâta să-i recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că mărturia testimonială a martorei L.N. este concludentă în cauză, confirmând susţinerile reclamantei, şi anume refugiul acesteia ca urmare a persecuţiilor etnice.
Împotriva sentinţei civile sus menţionate a declarat recurs C.J.P. Cluj, care a motivat, în esenţă, că declaraţia martorului audiat în cauză nu a fost concludentă, nu a fost clară şi nu a putut dovedi susţinerile reclamantei.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Potrivit art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care în perioada sus menţionată a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Conform art. 2 din Normele de aplicare ale O.G. nr. 105/1999, aprobate prin H.G. nr. 127/2002, prin persoană strămutată în altă localitate, în sensul acestei ordonanţei, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost nevoită să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice, între altele fiind enumerate şi persoanele refugiate.
În cauză, din probele administrate, rezultă că reclamanta, împreună cu mama sa, de teama persecuţiilor din motive etnice, s-au refugiat din localitatea de domiciliu, satul P., judeţul Cluj, în localitatea T., judeţul Cluj.
De altfel, raportat la contextul istoric al evenimentelor din acea perioadă, de cedare către Ungaria a Ardealului de Nord ca urmare a Tratatului de la Viena din 30 august 1940, această împrejurare denotă persecuţiile etnice la care intimata a fost supusă împreună cu familia sa, fiind persecutaţi de către jandarmii unguri.
Prin urmare, cum recunoaşterea calităţii de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 a fost în mod corect stabilită de către instanţa de fond în sarcina reclamantei C.A., se reţine că sentinţa atacată cu recurs este legală şi temeinică iar recursul declarat în cauză este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei nr. 671 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1241/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
