ICCJ. Decizia nr. 1243/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1243/2008
Dosar nr. 1722/42/2007
Şedinţa publică de la 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Ploieşti, reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a M.A.I., a solicitat anularea în parte a deciziei nr. 146.638/2007, susţinând că pensia de serviciu anticipată stabilită în sumă de 1.500 RON lunar, a avut o bază de calcul greşită, în sensul că nu s-a ţinut cont de salariul de bază brut pe care l-a încasat pentru funcţia îndeplinită prin detaşare la D.P.C.E.P. a judeţului Dâmboviţa, salariul brut mai mare decât era pentru un poliţist ce lucra în cadrul M.A.I.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 11 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantul M.D. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative - Comisia de Contestaţii Pensii Bucureşti.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în fapt, reclamantul s-a aflat o perioadă de timp în incapacitate temporară de muncă, contractul său individual de muncă fiind suspendat, motiv pentru care, pentru calcularea dreptului la pensie s-a avut în vedere O.G. nr. 38/2003, în sensul că pensia a fost stabilită prin raportare la salariul de bază şi alte drepturi corespunzătoare funcţiei de poliţist.
S-a mai reţinut că pe timpul incapacităţii temporare de muncă, poliţistul detaşat nu mai îndeplineşte funcţia civilă pe care este detaşat, şi, deci, acestuia nu i se mai cuvine un salariu de bază al funcţiei îndeplinite, adică funcţia civilă.
Împotriva sentinţei civile susmenţionate a declarat recurs reclamantul M.D.
În motivarea recursului s-a susţinut că instanţa de fond în mod greşit a interpretat dispoziţiile legale incidente în materie, întrucât nu este vorba de nici un contract individual de muncă al reclamantului, acesta având numai un raport de serviciu ca funcţionar public civil cu statut special. Chiar dacă în ultima lună de activitate, ca poliţist detaşat, a fost în concediu medical pentru incapacitate temporară de muncă, baza de calcul trebuia raportată la salariul de bază al funcţiei îndeplinite. Susţinerea instanţei că în această situaţie nu i se cuvine salariul de bază al funcţiei îndeplinite, pentru care a fost detaşat este nefondată, deoarece legea are în vedere salariul de bază al funcţiei îndeplinite şi nu cel efectiv primit, salariul care în cazul detaşării poliţistului se menţine şi ca atare trebuia să fie avut în vedere la calculul pensiei.
Recursul este întemeiat şi urmează să fie admis în sensul şi pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 179/2004 privind pensiile de stat şi alte drepturi de asigurări sociale ale poliţiştilor „stabilirea dreptului la pensie sau respingere a cererii de pensionare se face prin decizie emisă de casa de pensii”.
Art. 54 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că împotriva deciziilor emise în condiţiile art. 53 se poate introduce contestaţie, în termen de 30 de zile de la comunicare la Comisia de contestaţii pensii care funcţionează în cadrul M.A.I.
La alin. (4) al art. 54 din Legea nr. 179/2004 se prevede că „deciziile comisiei de contestaţii pot fi atacate la instanţele judecătoreşti competente” potrivit Legii nr. 19/2000 cu modificările şi completările ulterioare, în termen de 30 de zile de la comunicare.
La capitolul „Jurisdicţia asigurărilor sociale”, Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale prevede la art. 155 că Tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile de natura celui care formează obiectul litigiului de faţă, iar la art. 156 se stabileşte că instanţa competentă în cazul de faţă este instanţa în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
În consecinţă, având în vedere considerentele prezentate, urmează că recursul declarat în cauză să fie admis, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi a trimiterii cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei civile nr. 151 din 11 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Prahova.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1242/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 1245/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
