ICCJ. Decizia nr. 1248/2008. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1248/2008
Dosar nr. 1003/1/2008
Şedinţa publică de la 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta O.M. în nume propriu şi ca reprezentantă a Ligii A.F.A.F. din România a chemat în judecată Guvernul României, Radioteleviziunea Română şi I.R.E. Dâmboviţa, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâţii să dispună anularea H.G. nr. 185 şi nr. 186/2003 precum şi a H.G. nr. 977 şi nr. 978/2003, privind plata taxei radio-tv.
Precizându-şi ulterior acţiunea, reclamanta a cerut introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi a Radiodifuziunii Române.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin actele normative a căror anulare o solicită s-a instituit obligativitatea taxei radio-tv pentru toate persoanele juridice chiar dacă nu posedă radio-tv, această măsură încălcând dispoziţiile art. 48 din Constituţia României precum şi art. 1 şi 2 din Convenţia Internaţională pentru Apărarea Drepturilor Omului.
A mai susţinut şi că faţă de Decizia Curţii Constituţionale nr. 297/2004, hotărârile de Guvern menţionate în acţiunea introductivă de instanţă sunt nule de drept.
Prin sentinţa civilă nr. 67 din 12 aprilie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ a dispus respingerea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor şi pe fond respingerea ca neîntemeiată a acţiunii formulată de reclamantele O.M. şi Liga A.F. Târgovişte.
Prin încheierea de şedinţă din camera de consiliu, din data de 7 iunie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, a admis cererea de îndreptare a erorii materiale strecurată în dispozitivul sentinţei nr. 67 din 12 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, cerere formulată de petenta O.M., dispunând îndreptarea erorii materiale în sensul că în dispozitivul sentinţei nr. 67 din 12 aprilie 2007 se va înscrie „Respinge acţiunea ca rămasă fără obiect”.
Nemulţumită de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, reclamanta O.M. a formulat recurs atât împotriva deciziei civile nr. 67 din 12 aprilie 2007 cât şi împotriva încheierii pronunţată de această instanţă, în camera de Consiliu, la data de 7 iunie 2007.
La rândul său, reclamanta Liga A.F. Târgovişte a promovat recurs împotriva încheierii pronunţate în Camera de Consiliu, la data de 7 iunie 2007 de Curtea de Apel Ploieşti- Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Prin decizia nr. 331 din 30 ianuarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de O.M. împotriva sentinţei civile nr. 67 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
A respins recursul declarat de O.M. şi Liga A.F. Târgovişte împotriva încheierii pronunţată în camera de consiliu la data de 7 iunie 2007 de către Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pentru a fi pronunţată această soluţie, s-a reţinut că în cauză, la termenul de judecată în fond, atât prin notele scrise formulate cât şi oral prin mandatar, reclamantele au solicitat respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
Aşa fiind, şi având în vedere principiul disponibilităţii părţilor, în mod corect instanţa a dispus respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect.
Deşi în dispozitivul deciziei s-a menţionat că instanţa respinge acţiunea ca neîntemeiată, prin admiterea cererii de îndreptare a erorii materiale prin încheierea din 7 mai 2007 această greşeală a fost înlăturată, astfel că hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
Împotriva deciziei sus menţionate a formulat cerere de revizuire O.M.
În motivarea cererii, revizuienta a susţinut că decizia atacată contravine art. 322 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., arătând că nu se poate aduce la îndeplinire conţinutul dispoziţiei potrivnice.
S-a solicitat admiterea cererii de revizuire şi trimiterea dosarului la Curtea de Apel Ploieşti pentru reformularea dispozitivului sentinţei şi pentru ca aceasta să poată fi adusă la îndeplinire.
Din analiza actelor dosarului şi a normelor juridice incidente în cauză, se constată că prezenta cerere de revizuire este nefondată.
Se reţine că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile art. 322 pct. 1 şi 2 din C. proc. civ., invocate de revizuientă.
Prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, atacată cu cerere de revizuire de O.M., recursul declarat de aceasta a fost respins ca nefondat, fără ca dispozitivul deciziei să cuprindă dispoziţii potrivnice, ce nu pot fi aduse la îndeplinire şi reţinându-se şi faptul că sentinţa Curţii de Apel Ploieşti este legală şi temeinică.
Pe de altă parte, unicul motiv de recurs privea soluţia de respingere a acţiunii ca rămasă fără obiect şi acest motiv a fost analizat de către instanţa de recurs.
Având în vedere considerentele prezentate, se impune respingerea cererii de revizuire formulată de O.M., ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de O.M. împotriva deciziei nr. 331 din 30 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1245/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1249/2008. Contencios. Conflict de... → |
|---|
