ICCJ. Decizia nr. 1242/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1242/2008
Dosar nr. 274/39/2007
Şedinţa publică de la 25 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 114 din 10 septembrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor Ordinului Ministrului Justiţiei nr. 2550/C/2006, ridicată de contestatorul R.C. în Dosarul nr. 921/314/2007 al Judecătoriei Suceava.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ordinul menţionat mai sus a fost emis în aplicarea legii, fără a contraveni vreunei prevederi legale în vigoare. Că, activităţile reglementate prin actul administrativ cu caracter normativ nu sunt de natură comercială, vizând de fapt, acţiunea autorităţilor publice pentru crearea unui cadru favorabil şi necesar care să asigure şi să garanteze punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, contestatorul R.C.
Recurentul a reiterat susţinerile sale făcute în faţa Curţii de Apel Suceava privind admisibilitatea excepţiei de nelegalitate ridicată în procesul civil.
În opinia lui, actul administrativ normativ de aprobarea a onorariilor minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti încalcă atât prevederile comunitare, cât şi pe cele naţionale care reglementează libera concurenţă a prestărilor de serviciu (Tratatul Comunităţilor Europene şi respectiv, dispoziţiile cuprinse în art. 4, 5 şi 6 din Legea concurenţeinr. 21/1996).
Recursul este nefondat.
Prin ordinul din 20 noiembrie 2006, Ministerul Justiţiei a aprobat onorariile minimale şi maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătoreşti, prevăzute în anexa care face parte din acest act normativ.
Actul juridic a fost emis în aplicarea prevederilor art. 37 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti şi cu respectarea competenţei conferite autorităţii publice emitente.
Potrivit dispoziţiilor conţinute în textul legal mai sus arătat, executorii judecătoreşti au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale şi maximale stabilite de ministrul justiţiei, cu consultarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti, cu respectarea condiţiilor prevăzute în acelaşi articol.
Norma juridică nu a fost declarată până în prezent, neconstituţională având aşadar, caracter obligatoriu pentru toate subiectele de drept care intră sub incidenţa ei, inclusiv pentru Ministerul Justiţiei, ca autoritate publică emitentă.
Pe de altă parte, aşa cum corect a reţinut prima instanţă, în cauză nu este vorba despre operaţiuni de piaţă sau activităţi comerciale, ci despre acţiunea autorităţilor publice competente menită să creeze un cadru favorabil şi necesar, care să asigure punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi necesar, care să asigure punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile.
În realitate, prin invocarea excepţiei de nelegalitate, contestatorul R.C. urmăreşte să obţină scutirea de la plata onorariului cuvenit executorului judecătoresc ori diminuarea acestui onorariu pentru serviciile prestate, făcând însă, referire la normele unei legi care nu îşi găsesc incidente în cauză.
În fine, împrejurarea că executorul judecătoresc a optat pentru un anumit onorariu în cadrul procedurii de executare silită, nu constituie un motiv de nelegalitate al ordinului ministerial, prin prisma pretinsei nesocotiri a dreptului comunitar şi a principiilor liberei concurenţe.
Ţinând seama de aceste considerente şi apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.C. împotriva sentinţei nr. 114 din 10 septembrie 2007 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1241/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1243/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
