ICCJ. Decizia nr. 1275/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1275/2008
Dosar nr. 872/59/2007
Şedinţa publică din 26 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 mai 2007, reclamantul N.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâta A.N.P.C., anularea art. 6 din Ordinul nr. 205 din 3 aprilie 2007 prin care se face referire la obligativitatea întocmirii unui formular de acceptare a tranzacţiei de schimb valutar.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 218 din 19 septembrie 2007 a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, Instanţa a reţinut că ordinul contestat a fost dat în temeiul art. 1 şi art. 8 din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, scopul fiind acela de a asigura o protecţie suplimentară persoanelor care apelează la serviciile societăţilor de schimb valutar.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia şi modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acţiunii.
Recurentul a susţinut că Instanţa de Fond a făcut o greşită aplicare a legii, reţinând că pentru ordinul atacat nu era necesar avizul B.N.R.
S-a mai susţinut că lipsa avizului B.N.R., prevăzut de art. 3 din Legea nr. 312/2004, se sancţionează cu nulitatea absolută a ordinului atacat.
Recursul este nefondat.
Prin art. 6 al Ordinului A.N.P.C. nr. 205/2007 s-a instituit obligaţia operatorilor economici care desfăşoară operaţiuni de schimb valutar de a completa un formular de acceptare a tranzacţiei valutare, în scopul informării corecte şi complete a consumatorilor.
Recurentul susţine că ordinul contestat nu a fost avizat de B.N.R., însă, prin răspunsul dat preşedintelui A.N.P.C. la data de 29 septembrie 2005 (fila 16 dosar fond), B.N.R. precizează că aspectele reclamate de consumatori nu intră în sfera sa de competenţă şi, mai mult, A.N.P.C. poate emite reguli care să permită o mai bună protecţie a consumatorului faţă de eventualele abuzuri ale unora din furnizorii de servicii de schimb valutar.
Examinând ordinul în cauză, în raport cu prevederile art. 1 şi art. 8 din OG nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor şi ale HG nr. 755/2003 privind organizarea şi funcţionarea A.N.P.C, în vigoare la data emiterii ordinului, se constată că autoritatea pârâtă şi-a respectat atribuţiile în domeniu, urmărind o protecţie suplimentară a persoanelor care apelează la serviciile societăţilor de schimb valutar, cum corect a reţinut Instanţa de Fond.
Faţă de cele ce preced, recursul este nefondat şi, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul N.C. împotriva sentinţei civile nr. 218 din 19 septembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1273/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1284/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
