ICCJ. Decizia nr. 1294/2008. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1294/2008
Dosar nr. 116/4/2007
Şedinţa publică de Ia 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 4 ianuarie 2007 pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, reclamantul B.C. a chemat în judecată Statutul Român, prin Guvernul României, reprezentat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (denumit în continuare în cuprinsul prezentei decizii „S.S.P.R."), solicitând Instanţei să dispună obligarea pârâtului la recunoaşterea calităţii sale de revoluţionar, la emiterea certificatului de revoluţionar, cu acordarea drepturilor prevăzute de lege, precum şi la plata de daune materiale şi morale.
Prin sentinţa civilă nr. 1453 din 7 martie 2007, Judecătoria Sectorului 4 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale a Instanţei, invocată de pârâtul S.S.P.R., şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 8 şi art. 10 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
Investită cu soluţionarea cauzei, prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2302 din 27 septembrie 2007:
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, reţinând că sunt probleme de fond, iar nu de admisibilitate a acţiunii, aspectele invocate de pârât referitoare la faptul că reclamantul nu a deţinut certificat de revoluţionar şi că, la data de 7 mai 1997, şi-a încetat activitatea Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989;
- a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul B.C., reţinând, în esenţă, că nu există un refuz nejustificat al pârâtului, întrucât reclamantul a rămas în pasivitate în perioada 1990 - 1997, deşi avea posibilitatea de a se adresa Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 în vederea obţinerii unui certificat de revoluţionar în condiţiile Legii nr. 42/1990, iar, în prezent, conform Legii nr. 341/2004 se procedează la preschimbarea certificatelor de revoluţionar emise anterior.
Totodată, Curtea de Apel a respins ca neutilă cauzei proba cu martori apreciind că cele susţinute pot fi probate cu actele depuse la dosar.
Împotriva sentinţei civile pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul B.C., formulând critici de nelegalitate şi netemeinicie, în raport cu dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul - reclamant susţine, în esenţă, că Instanţa i-a încălcat dreptul la apărare prin faptul că i-a respins proba cu martori, prin care tindea să dovedească depunerea dosarului la Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, ca unic mijloc de probă prin care putea dovedi depunerea în termen a dosarului de revoluţionar şi culpă a statului român.
Prin întâmpinare, pârâtul S.S.P.R. solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând că, în mod corect, Instanţa de Fond a respins proba cu martori şi că, potrivit art. 10 alin. (4) din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 1412/2004, dovada depunerii dosarului la Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 se poate face doar cu documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie şi adeverinţa prevăzută la alin. (3) lit. d) din aceleaşi Norme metodologice.
Analizând cauza, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi ale cadrului legal aplicabil, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată şi precizată ulterior, recurentul - reclamant B.C. contestă, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, refuzul nejustificat al S.S.P.R. de a-i elibera certificatul de revoluţionar potrivit dispoziţiilor Legii nr. 42/1990 şi ale Legii nr. 341/2004, motivat de faptul că a participat la evenimentele din Decembrie 1989, aşa cum rezultă din adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (fila 12 la dosarul Curţii de Apel) şi din declaraţiile martorilor A.G.Z. şi B.D. (filele 18-19 la dosarul Curţii de Apel), iar, prin intermediul mamei sale, a depus dosarul de revoluţionar la Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, care însă şi-a încetat activitatea în luna mai 1997 fără a-i elibera certificatul solicitat.
În esenţă, problema de drept vizează refuzul nejustificat al S.S.P.R. de a emite în favoarea recurentului - reclamant certificatul de revoluţionar în condiţiile Legii nr. 341/2004, în considerarea faptului că, sub imperiul Legii nr. 42/1990, acesta a depus dosarul pentru emiterea acestui certificat de către fosta Comisie pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989.
Prin adresa din 27 noiembrie 2006 P.M., intimatul - pârât S.S.P.R. a comunicat recurentului - reclamant că dobândirea calităţii de revoluţionar se putea face numai sub imperiul prevederilor Legii nr. 42/1990, iar potrivit Legii nr. 341/2004, care a abrogat Legea nr. 42/1990, nu se pot acorda noi certificate de revoluţionar, ci se poate proceda doar la preschimbarea certificatelor emise anterior potrivit Legii nr. 42/1990. Prin urmare, intimatul - pârât a comunicat recurentului - reclamant că se află în imposibilitatea de a-i soluţiona favorabil cererea de eliberare a certificatului de revoluţionar.
Înalta Curte reţine că temeinic şi legal Instanţa de Fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii, apreciind că obiectul cererii de chemare în judecată vizează refuzul nejustificat al S.S.P.R. de a elibera recurentului - reclamant noul tip de certificat de revoluţionar conform Legii nr. 341/2004, iar nu aspecte ce ţin de competenţa fostei Comisii pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, care şi-a încetat activitatea.
Potrivit art. 3 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, pentru cinstirea memoriei celor care şi-au jertfit viaţa şi în semn de gratitudine faţă de cei care au luptat pentru victoria Revoluţiei române din Decembrie 1989, au fost instituite următoarele titluri: Erou - Martir al Revoluţiei Române din Decembrie 1989; Luptător pentru Victoria Revoluţiei din Decembrie 1989; Participant la Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - calitate onorifică.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol din Legea nr. 341/2004, titlurile instituite la alin. (1) se vor acorda în condiţiile prezentei legi, avându-se în vedere calităţile şi titlurile atestate, potrivit Legii nr. 42/1990 pentru cinstirea eroilor - martiri şi acordarea unor drepturi urmaşilor acestora, răniţilor, precum şi luptătorilor pentru victoria Revoluţiei din Decembrie 1989, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004:
„Art. 9. - alin. (1) Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), alin. (4) şi alin. (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din Decembrie 1989, până la data de 31 martie 2008 inclusiv."
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004:
- „Art. 7. - În înţelesul prevederilor art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, prin acordarea titlurilor se înţelege preschimbarea certificatelor doveditoare emise în perioada 1990 - 1997, iar nu acordarea de noi titluri sau calităţi de revoluţionar."
- art. 10 alin. (2) şi (4) din Normele metodologice:
- „alin. (2) Certificatele doveditoare care, în perioada 1990 - 1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, denumite în continuare certificate doveditoare, se preschimbă, la cererea titularului, de către S.S.P.R. din Decembrie 1989, denumit în continuare S.S.P.R.
- alin. (4) Pot solicita eliberarea noului tip de certificat şi persoanele care au depus, în vederea acordării uneia dintre calităţile prevăzute de Legea nr. 42/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, documentele necesare la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul doveditor datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. În vederea eliberării noului tip de certificat, solicitanţii vor depune la S.S.P.R., în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie."
Din economia dispoziţiilor legale citate, rezultă fără echivoc faptul că certificatele de revoluţionar au fost eliberate potrivit prevederilor Legii nr. 42/1990.
Conform dispoziţiilor Legii nr. 341/2004 se procedează la:
- preschimbarea certificatelor eliberate anterior;
- eliberarea noului tip de certificat în cazul persoanelor care au depus dosarul la fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, dar cărora nu li s-a eliberat certificatul datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. Persoanele aflate în această situaţie au obligaţia de a depune la S.S.P.R., în original sau în copie legalizată, documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie.
Recurentul - reclamant nu se află însă în niciuna din ipotezele susmenţionate, dar tinde să dovedească faptul că a depus la fosta Comisie dosarul în vederea eliberării certificatului în condiţiile Legii nr. 42/1990.
În situaţia în care recurentul - reclamant s-ar fi aflat în situaţia reglementată de art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 1412/2004, ar fi fost în măsură să depună, conform acestor prevederi, înscrisul care face dovada faptului că îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 42/1990 şi că certificatul de revoluţionar nu i-a fost eliberat datorită epuizării, la acea dată, a formularelor tipizate. Acest înscris este reprezentat, conform dispoziţiilor Normelor metodologice, de „documentul din care rezultă depunerea dosarului la această comisie".
Or, în probaţiune, recurentul - reclamant a depus adresa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (fila 12 la dosarul Curţii de Apel) şi declaraţiile martorilor A.G.Z. şi B.D. (filele 18-19 la dosarul Curţii de Apel), care pot eventual proba participarea sa la evenimentele din Decembrie 1989, dar care nu fac dovada încadrării sale în ipoteza reglementată de art. 10 alin. (4) din Normele metodologice, aprobate prin HG nr. 1412/2004.
Astfel fiind, în raport cu dispoziţiile citate, întemeiat şi legal a reţinut Instanţa fondului că proba cu martori prin care reclamantul tindea să facă dovada depunerii dosarului la fosta Comisie nu este utilă cauzei. Sub acest aspect, este unanim acceptat faptul că Instanţa este cea care apreciază cu privire concludenta, pertinenţa şi utilitatea probelor solicitate de părţi. Or, în speţă, în condiţiile în care prevederile legale aplicabile prevăd expres că proba se face printr-un document eliberat de fosta Comisie, este de necontestat faptul că această probă nu poate fi făcută prin declaraţie de martor, întrucât ar fi eludate dispoziţiile imperative citate.
De asemenea, temeinic şi legal a apreciat Curtea de Apel că recurentul - reclamant a rămas în pasivitate în perioada 1990 - 1997, când a funcţionat fosta Comisie pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, perioadă în care putea efectua demersurile necesare obţinerii certificatului de revoluţionar sub imperiul prevederilor Legii nr. 42/1990, pentru ca, în prezent, conform dispoziţiilor Legii nr. 341/2004, să poată pretinde preschimbarea certificatului.
Soluţia pronunţată de Curtea de Apel este legală şi temeinică, întrucât refuzul intimatului - pârât S.S.P.R. de a elibera recurentului - reclamant certificatul de revoluţionar nu este un refuz nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, ci reprezintă un răspuns pe care instituţia l-a dat petentului cu respectarea dispoziţiilor legale aplicabile.
Faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., Înalta Curte constată că sentinţa civilă recurată este legală şi temeinică, astfel că va fi respins ca nefondat recursul declarat de B.C.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 2302 din 27 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1284/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1299/2008. Contencios → |
|---|
