ICCJ. Decizia nr. 1284/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1284/2008
Dosar nr. 371/1/2008
Şedinţa publică din 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a respins cererile formulate de 69 de procurori care au funcţionat/ funcţionează în cadrul P.N.A., în prezent D.N.A., pentru a li se recunoaşte gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (denumit în continuare Parchetul I.C.C.J.).
Pentru a adopta această hotărâre, C.S.M. a reţinut, în esenţă, următoarele:
- P.N.A. a fost înfiinţat, la nivel naţional, prin OUG nr. 43/2002, ca o structură autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent în raport cu instituţiile judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum şi în relaţiile cu celelalte autorităţi publice. Chiar dacă în prezent D.N.A. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a rămas o structură specializată, cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuţii, competenţă, organizare, funcţionare şi salarizare sunt stabilite prin lege specială (art. 87 alin. (10) din Legea nr. 304/2004, republicată);
- competenţa procurorilor din cadrul D.N.A. priveşte efectuarea urmăririi penale în cauzele având ca obiect infracţiunile prevăzute Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie aparţine direcţiei, fiind strict prevăzută de lege, astfel că nu poate fi ridicată problema validităţii actelor procedurale întocmite de procurorii specializaţi care nu au gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- încadrarea procurorilor la structura specializată în combaterea faptelor de corupţie s-a făcut potrivit unei proceduri speciale, prevăzute iniţial de art. 6, art. 8 şi art. 9 din OUG nr. 43/2002 şi, apoi, de art. 87 din Legea nr. 304/2004, numirea lor nefiind echivalentă cu promovarea în funcţii superioare de execuţie, care atât sub imperiul Legii nr. 92/1992, republicată, cât şi în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004, se face prin concurs. Nici unul dintre procurorii care au solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a funcţionat, nu a fost promovat şi nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcţii de execuţie la Parchetul respectiv;
- dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, doar ca urmare a numirii la D.N.A., ar crea, pe de o parte, o situaţie discriminatorie în raport cu toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public, care pentru promovarea la parchetele imediat superioare trebuie să susţină concursuri de promovare, şi, pe de o altă parte, ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs;
- salarizarea procurorilor D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
În temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 304/2004, republicată, împotriva Hotărârii adoptate de C.S.M. a declarat recurs Ţ.D.F., procuror şef al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul D.N.A., invocând dispoziţiile art. 20, art. 21, art. 94 lit. c), art. 100 alin. (1) şi art. 126 alin. (6) din Constituţie, ale art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată, şi ale art. 54 alin. (1), art. 82 şi art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004, republicată.
Prin cererea de recurs, adresată C.S.M. şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 28 februarie 2008, recurentul Ţ.D.F. a solicitat Instanţei să dispună anularea în privinţa sa a hotărârii atacate şi să îi recunoască dreptul pretins - gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea cererii, recurentul Ţ.D.F. arată că îndeplineşte funcţia de procuror şef al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul D.N.A., fiind numit în această funcţie prin Decretul Preşedintelui României nr. 949 din 22 septembrie 2005, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul C.S.M.
Întrucât D.N.A. (fostul P.N.A.) funcţionează ca structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, rezultă că procurorii care îşi desfăşoară activitatea în cadrul acestei structuri au dobândit şi beneficiază de gradul şi remuneraţia corespunzător acestui Parchet.
Mai susţine recurentul că, întrucât conform art. 82 din Legea nr. 304/2004, procurorul general al D.N.A. este asimilat prim - adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi procurorii din cadrul D.N.A. sunt asimilaţi procurorilor din cadrul acestui Parchet.
Totodată, recurentul susţine că dispoziţiile referitoare la numirea procurorilor în cadrul D.N.A. derogă de la normele, cu caracter general, referitoare la promovarea prin concurs, cuprinse în Legea nr. 303/2004, şi nici un text de lege nu prevede că la expirarea mandatului de procuror la D.N.A. procurorul pierde gradul profesional dobândit, fiind însă incidente sub acest aspect dispoziţiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată.
În susţinere, recurentul a invocat practica secţiei de contencios administrativ şi fiscal a I.C.C.J. prin care au fost desfiinţate hotărârile Plenului C.S.M. de respingere a cererilor de recunoaştere a gradului profesional formulate de procurori aflaţi în situaţii similare.
Intimatul C.S.M. a depus întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat, invocând, în esenţă, următoarele argumente în susţinerea legalităţii Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.:
- promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se face pe bază de concurs, conform art. 43, art. 44 din Legea nr. 303/2004, republicată, şi se dispune prin hotărâre a C.S.M., în timp ce numirea în funcţia de procuror la D.N.A. se realizează prin ordin al procurorului general al P.N.A. (în prezent D.N.A.) cu avizul C.S.M. Astfel, numirea procurorilor la D.N.A. nu trebuie confundată cu o promovare a acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- procurorii numiţi la D.N.A. au un mandat limitat, acordat în condiţii speciale faţă de procurorii care promovează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, prin acordarea gradului profesional corespunzător acestui Parchet, ar fi eludate dispoziţiile referitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs şi s-ar crea o situaţie discriminatorie faţă de procurorii din Ministerul Public, care au promovat la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin concurs;
- dacă legiuitorul ar fi considerat că procurorii cărora le-a încetat mandatul la D.N.A. îşi păstrează gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi stipulat acest aspect în mod expres în art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată;
- faptul că procurorii din cadrul D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă acestora gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Cu referire la practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocată de recurent, intimatul C.S.M. susţine că deciziile respective au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii şi nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecăţii.
Analizând recursul formulat de recurentul Ţ.D.F., prin prisma motivelor invocate, în raport cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi cu legislaţia aplicabilă în materia supusă cenzurii Instanţei de control judiciar, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Prin Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de un număr de 69 de procurori de la D.N.A., printre care se află şi recurentul Ţ.D.F.
Problema de drept vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorului Ţ.D.F.
Prin Decretul Preşedintelui României nr. 949 din 22 septembrie 2005, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 862 din 23 septembrie 2005, „Domnul D.F.Ţ. se numeşte în funcţia de procuror şef al secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul P.N.A." (D.N.A., conform OUG nr. 134/2005, şi, în prezent, D.N.A., potrivit modificărilor aduse OUG nr. 134/2005 prin Legea nr. 54/2006).
Este necontestat faptul că atât P.N.A., cât şi, ulterior, D.N.A., iar, în prezent, D.N.A. sunt structuri înfiinţate şi care funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest fapt rezultând în mod expres şi fără echivoc din prevederile art. 1 alin. (3) din OUG nr. 43/2002, în forma iniţială, cât şi din prevederile art. 1 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă de urgenţă, astfel cum au fost modificate prin OUG nr. 134/2005, aprobată prin Legea nr. 54/2006:
Astfel, în prezent, conform art. 1 alin. (1) din OUG nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare:
„Art. 1 - alin. (1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează D.N.A., ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea P.N.A."
De asemenea, este necontestat faptul că numirea procurorilor la D.N.A. s-a făcut şi se face în continuare conform dispoziţiilor cu caracter special referitoare la organizarea şi funcţionarea acestei structuri, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
Este incontestabil faptul că recurentul Ţ.D.F. a fost numit în funcţia de procuror şef la secţia de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie din cadrul P.N.A. (D.N.A.) cu respectarea dispoziţiilor reglementării speciale.
Este adevărat, chiar potrivit susţinerilor intimatului C.S.M., că nu se poate face confuzie între numirea la D.N.A. si promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Însă, este de necontestat faptul că, nici prin cererea adresată C.S.M. şi nici prin cererea de recurs, recurentul nu a solicitat să promoveze la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci să îi fie recunoscut gradul profesional corespunzător structurii în cadrul căreia şi-a desfăşurat activitatea potrivit legislaţiei aplicabile, şi anume gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie din care face parte D.N.A.
Or, chiar Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor", prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror. Astfel fiind, pentru raţiuni identice, recurentul are dreptul să i se recunoască „dreptul de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor", drept ce ţine de esenţa situaţiei juridice în care se află recurentul şi anume aceea de procuror la D.N.A.
Având în vedere că recurentul Ţ.D.F. îşi desfăşoară şi în prezent activitatea în cadrul D.N.A., Înalta Curte reţine că nu sunt incidente cauzei nici dispoziţiile art. 65 alin. (6) din Legea nr. 303/2004, republicată, invocate în susţinerea recursului de către recurent, şi nici cele ale art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, republicată, invocate în apărare de către intimat, întrucât acestea reglementează ipoteza eliberării din funcţie a procurorului din motive neimputabile, respectiv ipoteza încetării mandatului de procuror la D.N.A.
În ceea ce priveşte salarizarea procurorilor din cadrul D.N.A. cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul.
I.C.C.J., Înalta Curte reţine că susţinerile în acest sens ale intimatului sunt neîntemeiate în raport cu obiectul cererii formulate de recurent.
Având în vedere modalitatea şi condiţiile specifice de înfiinţare, organizare şi funcţionare a D.N.A., precum şi cele referitoare la numirea procurorilor în cadrul acestei structuri, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naşte în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.
Nu se poate reţine existenţa unei discriminări, întrucât situaţiile supuse comparaţiei sunt diferite, iar nu analoage, întrucât, pe de o parte, numirea procurorilor la D.N.A. este temporară, comparativ cu promovarea efectivă şi pe durată nedeterminată la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar pe de altă parte, recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în privinţa procurorilor numiţi la D.N.A. nu echivalează cu promovarea sau cu dreptul de a promova rară concurs la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
De altfel, în ceea ce priveşte noţiunea de discriminare, Curtea are în vedere şi practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea şi Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza B. contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat".
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracţiunilor de natura celor prevăzute de Legea nr. 78/2000, situaţie care a determinat înfiinţarea prin lege a D.N.A. ca structură a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.N.A. dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător acestui Parchet (ceea ce nu s-ar justifica în cazul unor eventuale detaşări sau delegări - instituţii care nu se confundă cu „numirea" în funcţie).
De reţinut este şi faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă şi ultimă Instanţă, ceea ce presupune că nu se poate face abstracţie de practica deja existentă la nivelul Instanţei în care, admiţând cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor numiţi la P.N.A., au fost reţinute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei - credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul U.E.".
În acest sens, faţă de practica anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluţie decât cea de admitere a cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala cu acceptarea unor divergente de jurisprudenţă (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O., cu privire la care în practica C.E.D.O. s-a reţinut că existenţa unor divergenţe de jurisprudenţă în cadrul celei mai înalte autorităţi judiciare a ţării este în sine contrară principiului securităţii juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (B. împotriva României).
În raport de cele mai sus reţinute, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce îl priveşte pe recurentul Ţ.D.F., motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va anula Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl priveşte pe recurent, va admite cererea acestuia şi îl va obliga pe intimat să îi recunoască gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ţ.D.F. împotriva Hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează Hotărârea nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce îl priveşte pe recurentul Ţ.D.F.
Admite cererea recurentului şi îl obligă pe intimat să recunoască acestuia gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1275/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1294/2008. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
