ICCJ. Decizia nr. 1299/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1299/2008
Dosar nr. 994/57/2007
Şedinţa publică de Ia 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 26 iunie 2007 pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor P.L., în calitate de reprezentant al membrului de sindicat C.D.C., a chemat în judecată pe pârâţii M.I.R.A. şi I.P.J. Sibiu solicitând Instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună obligarea pârâţilor să îl încadreze pe C.D.C. în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie, iar, ulterior, să îi echivaleze gradul profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare şi să îi plătească drepturile salariale aferente gradului profesional de ofiţer, de la data la care avea acest drept şi până la data încadrării în corpul ofiţerilor.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că este absolvent al Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii B.B. din Cluj - Napoca, promoţia 2005, astfel că, potrivit art. 14 alin. (1) şi art. 73 alin. (1) şi alin. (7) din Legea nr. 360/2002, are dreptul să fie încadrat fără alte formalităţi în corpul ofiţerilor de poliţie.
Prin sentinţa civilă nr. 97 din 21 septembrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.J. Sibiu, reţinând că gradul de ofiţer de poliţie se acordă de M.I.R.A., iar nu de Inspectorat;
- a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de pârâtul M.I.R.A., reţinând că, în raport cu dispoziţiile art. 911 din Legea nr. 188/1999, republicată, care nu fac trimitere la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, ca o condiţie de admisibilitate a acţiunii. În aceeaşi privinţă, Curtea de Apel a reţinut că, de altfel, reclamantul, prin adresa din 23 aprilie 2007, a solicitat M.I.R.A. să îl încadreze pe C.D.C. în gradul profesional de ofiţer, conform art. 14 şi art. 73 din Legea nr. 360/2002, iar ministerul i-a răspuns prin adresa din 11 iunie 2007 (fila 6 la dosarul de fond), fiind astfel îndeplinită procedura plângerii prealabile, conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ;
- a respins acţiunea formulată de reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor P.L. şi însuşită de reclamantul C.D.C. reţinând, în esenţă, că, potrivit art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, trecerea agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare în categoria funcţionarilor A - ofiţeri de poliţie se face prin concurs şi nu din oficiu sau la cerere, iar C.D.C. nu a participat la nici unul din cele trei concursuri organizate la nivelul I.P.J. Sibiu în perioada septembrie 2005 - martie 2006 şi nici nu îndeplineşte condiţiile pentru participarea la un astfel de concurs.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, reclamantul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor P.L., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurentul - reclamant susţine că, în raport cu dispoziţiile art. 9 alin. (2), art. 14 alin. (1), art. 21 alin. (4) şi art. 73 alin. (8) din Legea nr. 360/2002, în mod eronat Instanţa de Fond a reţinut că acţiunea este neîntemeiată şi a omis să ia în considerare dispoziţiile legale care îi confereau lui C.D.C. dreptul de a fi trecut în corpul ofiţerilor de poliţie. Totodată, recurentul - reclamant susţine că potrivit acestor texte de lege poliţiştii se împart în două categorii, în funcţie de nivelul studiilor absolvite, iar voinţa legiuitorului nu a fost de a lăsa la aprecierea pârâţilor aplicarea respectivelor dispoziţii legale.
Prin întâmpinare, intimatul - pârât I.P.J. Sibiu invocă excepţia inadmisibilităţii recursului, susţinând că recurentul nu are mandat tacit de a promova acţiunea şi solicită respingerea recursului ca nefondat.
Conform art. 137 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului invocată de intimatul - pârât I.P.J. Sibiu, Înalta Curte o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere prevederile art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, precum şi faptul că reclamantul C.D.C. şi-a însuşit acţiunea formulată de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor P.L., fără a renunţa la judecata în fond şi fără a se opune declarării recursului.
În legătură cu acest aspect, s-a pronunţat, de altfel, şi Curtea Constituţională care, respingând prin mai multe decizii1 excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale în discuţie, a reţinut că „nu există nici o interdicţie constituţională pentru ca legea şi statutele organizaţiilor sindicale să prevadă dreptul acestora de a introduce acţiuni în justiţie în numele membrilor lor şi de a-i reprezenta pe aceştia în cauzele al căror obiect este compatibil cu rolul sindicatelor, respectiv de a apăra drepturile sau interesele profesionale, economice şi sociale ale membrilor lor" şi că „potrivit tezei finale a art. 28 alin. (2) din Legea nr. 54/2003, acţiunea în justiţie nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată, ceea ce constituie o garanţie a realizării scopului sindicatelor, şi anume apărarea drepturilor şi intereselor profesionale, economice şi sociale ale membrilor săi".
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor de recurs, cât şi din oficiu, în temeiul art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Decizia nr. 175 din 15 aprilie 2004, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 440 din 17 mai 2004. în acelaşi sens, a se vedea şi Decizia nr. 366 din 28 septembrie 2004, Decizia nr. 511 din 18 noiembrie 2004 şi Decizia nr. 781 din 7 noiembrie 2006.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii.
Instanţa de Fond a respins întemeiat acţiunea, constatând că absolvirea studiilor superioare nu reprezintă singura condiţie necesară pentru trecerea unui poliţist de la categoria B - corpul agenţilor de poliţie, la categoria A - corpul ofiţerilor de poliţie.
În acest sens, sunt avute în vedere dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care prevăd că ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă sau licenţă, ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.I.R.A. sau ai altor instituţii de învăţământ superior cu profil corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al ministrului internelor şi reformei administrative.
În consecinţă, nu este recunoscut de lege dreptul invocat prin acţiune pentru promovarea fără examen sau concurs în corpul ofiţerilor de poliţie a agenţilor de poliţie care au absolvit studii superioare.
Un asemenea drept a fost reglementat de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, numai pentru absolvenţii Facultăţii de drept din cadrul Academiei de Poliţie „A.I.C.", care sunt încadraţi ca debutanţi, cu acordarea gradului de subinspector de poliţie.
Absolvind în anul 2005 cursurile Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii B.B. din Cluj - Napoca, intimatul - reclamant C.D.C. nu se află în această situaţie şi nu poate beneficia de promovarea directă în corpul ofiţerilor de poliţie, având însă dreptul de a participa la examenul sau concursul organizat pentru ocuparea posturilor vacante de ofiţer de poliţie. Sub acest aspect, întemeiat a reţinut Instanţa de Fond că reclamantul C.D.C. nu a participat la nici unul din cele trei concursuri organizate la nivelul I.P.J. Sibiu în perioada septembrie 2005 - martie 2006.
Hotărârea Instanţei de Fond este legală şi temeinică şi în privinţa cererii de echivalare a gradului profesional corespunzător pregătirii şi studiilor superioare pe care le are intimatul - reclamant, întrucât nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare.
Sentinţa pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, este temeinică şi legală sub aspectul admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a I.P.J. Sibiu, având în vedere că revine ministrului internelor şi reformei administrative competenţa de a acorda prin avansare gradele profesionale de genul celui solicitat de recurenţii - reclamanţi.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse, constatând că motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu este fondat şi că nu sunt incidente motive de ordine publică ce pot fi invocate şi din oficiu de Instanţa de Recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 304 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Vameşilor P.L. împotriva sentinţei civile nr. 97 din 21 septembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1294/2008. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 1304/2008. Contencios → |
|---|
