ICCJ. Decizia nr. 13/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 13/2008
Dosar nr. 3924/2/2007
Şedinţa publică de la 8 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31 mai 2007, reclamantul G.C. a chemat în judecată pe pârâţii Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, Prefectul Judeţului Vaslui, Comisia judeţeană de aplicare a legii fondului funciar Vaslui, Primarul Comunei Bogdăniţa şi Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar a Comunei Bogdăniţa, solicitând obligarea Prefectului şi a Comisiei Judeţene Vaslui „să-i sancţioneze pe ilegaliştii din Comuna Bogdăniţa";, obligarea Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor să sancţioneze Prefectul şi Comisia Judeţeană Vaslui şi obligarea Primarului Comunei Bogdăniţa şi a Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar a acestei comune să întocmească un act pentru restituirea proprietăţii, conform deciziei nr. 804/R a Tribunalului Vaslui. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor la acordarea de despăgubiri.
Prin sentinţa civilă nr. 1816 din 26 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâtei Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acesteia.
Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a declinat competenţa de judecată în favoarea Tribunalului Vaslui, secţia a IX-a, în ceea ce priveşte acţiunea formulată de reclamant împotriva pârâţilor Prefectul Judeţului Vaslui, Primarul Comunei Bogdăniţa şi Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar a Comunei Bogdăniţa.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de judecată a reţinut, în esenţă, că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are competenţă în a interveni într-un caz determinat în favoarea unui petent, pentru eliberarea titlului de proprietate a acestuia, pe de o parte, şi că pretenţiile formulate împotriva unor autorităţi publice locale sau judeţene sunt de competenţa Tribunalului, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, pe de altă parte.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamantul.
În motivarea cererii, reclamantul susţine că excepţia a fost greşit reţinută de către prima instanţa, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 554/2004, precum şi ale Legii nr. 247/2005 şi H.G. nr. 890/2005, art. 16, Titlurile I şi V.
Consideră reclamantul că a fost lezat în dreptul său, întrucât pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu şi-a îndeplinit sarcinile legale, nevrând să constate contravenţiile pe care reclamantul le-a semnalat printr-o scrisoare a sa.
Arată recurentul că Prefectul Judeţului Vaslui nu respectă Legea nr. 247/2005 şi nici hotărârile instanţelor judecătoreşti: decizia nr. 804/2006 a Tribunalului Vaslui (Dosar nr. 260/89/2006), precum şi art. 721 C. proc. civ.
În fine, critică recurenta declinarea competenţei pentru cererea sa vizându-l pe pârâtul Prefectul Judeţului Vaslui, arătând că şi alte acţiuni ale sale au fost trimise prin declinare altor instanţe, ceea ce a dus la respingerea lor ca tardive, apoi.
Recursul nu se fondează.
Instanţa de fond a stabilit în mod corect că, în limitele competenţelor sale legale, pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate procesuală pasivă.
Recurentul este nemulţumit de modul în care autorităţile locală şi judeţeană (Bogdăniţa şi respectiv Vaslui) cu atribuţii în aplicarea Legii nr. 18/1991 îşi exercită atribuţiile.
Pentru aceste probleme juridice recurentul are mijloace procesuale civile spre a-şi valorifica dreptul.
Pe de altă parte, criticile privind instituţia Prefectului sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ din cadrul Tribunalului, conform art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., astfel încât instanţa de fond şi-a declinat competenţa în mod legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul G.C. împotriva sentinţei civile nr. 1816 din 26 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1298/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1300/2008. Contencios → |
|---|
