ICCJ. Decizia nr. 131/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 131/2008
Dosar nr. 5626/36/2006
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 344/CA/2007 pronunţată la data de 11 mai 2007, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ promovată de reclamantul B.C., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul Poliţiei Judeţene Constanţa, obiectul acesteia constituindu-l anularea încheierii Consiliului de disciplină din 27 octombrie 2006, precum şi a dispoziţiei nr. 3346 din 16 noiembrie 2006 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, reintegrarea în funcţia avută anterior luării măsurii disciplinare, plata diferenţei dintre salariul cuvenit funcţiei ocupate anterior sancţionării şi cel încasat urmare trecerii pe funcţia inferioară de ofiţer specialist şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin dispoziţia nr. 3346 din 16 noiembrie 2006 a Inspectorului General al Poliţiei Române, reclamantul B.C., şef al Biroului de Siguranţa Circulaţiei pentru Mediul Urban, a fost sancţionat disciplinar cu „trecerea în funcţie inferioară de ofiţer specialist I”, pentru săvârşirea abaterii disciplinare de neglijenţă, manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, temeiurile legale reţinute fiind dispoziţiile art. 41 lit. f), art. 42 lit. d) şi art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi art. 12 alin. (1) lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.A.I.
Fapta reţinută în sarcina reclamantului, precizează instanţa de fond, este aceea că în noaptea de 26/27 octombrie 2006, acesta nu a realizat o coordonare corespunzătoare a acţiunii lucrătorilor din subordinea sa prezenţi la locul evenimentului în care a fost implicat preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, modul defectuos în care aceştia au acţionat conducând la mediatizarea negativă a intervenţiei, cu aprecieri tendenţioase asupra profesionalismului lucrătorilor instituţiei.
S-a mai reţinut că reclamantul nu a raportat situaţia concretă în mod operativ conducerii Inspectoratului şi ulterior prin buletin de eveniment.
Precizează instanţa de fond, în considerentele sentinţei că, prezent la faţa locului a fost M.G., agent şef adjunct al Biroului de Siguranţă a Circulaţiei, care nu a luat măsurile necesare şi anume, nu a anunţat serviciul de descarcerare şi ambulanţe, nu a procedat la testarea alcoolemiei persoanei aflată la volanul autoturismului staţionat, permiţând chiar transportarea acesteia cu un taxi la domiciliu, loc unde a fost supusă unui acest de test.
Reţine instanţa de fond că pentru caracterizarea atitudinii poliţistului nu prezintă relevanţă faptul că persoana aflată la volanul autoturismului staţionat în intersecţie, se afla sau nu sub influenţa băuturilor alcoolice şi nici susţinerea reclamantului cum că faţă de mediul în care era poziţionat autoturismul, nu exista pericol pentru siguranţa circulaţiei rutiere pentru că autoturismul era plasat pe banda de lângă axul drumului şi era posibil ca staţionarea sa să aibă consecinţe grave pentru siguranţa circulaţiei.
Conchizând, prima instanţă reţine că reclamantul se face vinovat de abaterea disciplinară de neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, abatere prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, sancţiunea aplicată fiind proporţională cu gravitatea faptei şi circumstanţele personale ale acestuia.
Împotriva sentinţei a declarat recurs în termen legal reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii”; art. 304 pct. 8 C. proc. civ. – „instanţa a interpretat greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoilenic al acestuia”; art. 304 pct. 9 C. proc. civ. – „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”.
În temeiul art. 3041 C. proc. civ., solicită ca instanţa de recurs să examineze cauza sub toate aspectele.
Recurentul-reclamant susţine, în motivarea recursului, faptul că instanţa de fond s-a pronunţat pentru ceea ce nu s-a cerut, interpretând greşit actul dedus judecăţii şi anume, s-a pronunţat pentru neglijenţa manifestată de martorul M.G. în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, deşi nu a fost învestită să soluţioneze abaterea disciplinară a acestuia, iar în ceea ce-l priveşte nu a analizat probele administrate în cauză cu privire la îndeplinirea atribuţiilor profesionale şi nu a precizat în ce a constat neglijenţa ce i se impută, ce rezultat a produs aceasta şi dacă a comis abaterea disciplinară prevăzută de art. 12 lit. b) din ordinul nr. 400/2004.
În cauză, susţine recurentul, nu sunt îndeplinite condiţiile răspunderii disciplinare, întrucât s-a dovedit că, personal nu a comis o abatere disciplinară, nefiind încălcată vreo obligaţie de serviciu legală, care decurge din natura funcţiei îndeplinite, în exercitarea atribuţiilor funcţiei.
Mai susţine recurentul că din cercetarea prealabilă ce a stat la baza propunerii măsurii ce a fost luată, nu rezultă în concret fapta comisivă în coordonarea acţiunii lucrătorilor din subordinea sa şi anume nu rezultă în ce a constat modul defectuos în care lucrătorii din subordine au acţionat şi consecinţele negative produse, mai ales că evenimentul nu a fost rutier întrucât nu a produs consecinţe asupra circulaţiei rutiere din zona respectivă, nefiind produs niciun accident de circulaţie.
Recurentul concluzionează că faţă de modul în care s-au desfăşurat faptele (reiterând amănunţit acest aspect), nu i se poate reţine vinovăţia sub aspectul neglijenţei manifestate în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici, astfel încât sancţiunea i-a fost aplicată în mod nelegal.
Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.
Intimatul Inspectoratul General al Poliţiei Române a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Prin dispoziţia nr. 3346 din 16 noiembrie 2006 emisă de Inspectoratul General al Poliţiei Române, reclamantul-recurent B.C. – comisar şef de poliţie, a fost sancţionat disciplinar cu „trecerea în funcţia inferioară de ofiţer specialist I”, reţinându-se în sarcina sa fapta de „neglijenţă manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu”, constând în aceea că la data de 26/27 octombrie 2006 nu a realizat o coordonare corespunzătoare a acţiunilor lucrătorilor din subordine, prezenţi la locul evenimentului în care a fost implicat preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa şi nu s-a asigurat dacă aceştia procedează conform dispoziţiilor legale, modul defectuos în care aceştia au acţionat determinând mediatizarea negativă a intervenţiei.
S-a reţinut astfel în sarcina recurentului-reclamant săvârşirea unei abateri disciplinare în conformitate cu art. 41 lit. f), art. 42 lit. d) şi art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 şi Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 – art. 12 lit. b).
Art. 41 lit. f) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 89/2003 şi O.U.G. nr. 102/2004, prevede că „poliţistul este dator să acorde sprijin colegilor săi în executarea atribuţiilor de serviciu”, iar art. 42 lit. d) din aceeaşi lege, prevede că „poliţistul este dator să aibă o conduită corectă, să nu abuzeze de calitatea oficială şi să nu compromită, prin activitatea sa publică sau privată, prestigiul funcţiei sau al instituţiei din care face parte”.
Art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, secţiunea a II-a, privind răspunderea juridică şi sancţiuni, prevede că neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege, constituie abatere disciplinară, pentru care celui vinovat i se poate aplica sancţiunea retrogradării din funcţie până la cel mult nivelul de bază al gradului profesional deţinut, prevăzută de art. 58 din lege.
Abaterea disciplinară şi angajarea răspunderii disciplinare, sunt definite prin art. 11 din Ordinul M.A.I. nr. 400 din 20 octombrie 2004, secţiunea I, astfel: „încălcarea de către poliţist cu vinovăţie, a normelor etice şi deontologice specifice şi/sau a celor referitoare la îndeplinirea atribuţiilor/îndatoririlor profesionale constituie abatere disciplinară şi angajează răspunderea sa disciplinară”.
Art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002, modificată şi completată, este reluat prin art. 12 lit. b) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, conform acestui text de lege, constituind abatere disciplinară neglijenţa manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispoziţiilor primite de la şefii ierarhici sau de la autorităţile anume abilitate de lege.
Analizând conţinutul textelor de lege enumerate, referitoare la angajarea răspunderii disciplinare a poliţistului, în raport de modul în care s-au derulat faptele şi în care au acţionat poliţiştii de la Biroul de Siguranţa Circulaţiei pentru Mediul Urban din cadrul Serviciului Poliţiei Rutiere Constanţa, prezenţi la locul evenimentului rutier din noaptea de 26/27 octombrie 2006 în care a fost implicat preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa, se constată că în mod eronat s-a reţinut în sarcina recurentului-reclamant săvârşirea unei abateri disciplinare ce a avut drept consecinţă sancţionarea sa.
Aşa cum corect susţine şi recurentul-reclamant, pentru a exista o abatere disciplinară, este necesar ca prin fapta comisivă sau omisivă a poliţistului să se încalce o obligaţie de serviciu legală ce decurge din natura funcţiei îndeplinite, în exercitarea atribuţiilor funcţiei, cu vinovăţie şi să se analizeze dacă urmările nefavorabile asupra activităţii unităţii sunt efectul direct al faptei săvârşite.
Din conţinutul încheierii din 27 octombrie 2006 a Consiliului de disciplină din Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Constanţa, ce a stat la baza aplicării sancţiunii, nu rezultă în concret fapta (comisivă sau omisivă) în coordonarea acţiunii lucrătorilor din subordinea recurentului-reclamant, nici modul defectuos în care aceşti lucrători au acţionat şi mai ales consecinţele produse de acest eveniment.
Dar, înainte de toate, trebuie precizat că în realitate evenimentul produs nu a fost unul rutier pentru că el nu a produs consecinţe asupra circulaţiei rutiere în zona respectivă, nu s-a produs niciun accident de circulaţie, iar ocupantul maşinii staţionate la intersecţia celor două bulevarde, nu a încălcat nicio normă referitoare la circulaţia pe drumurile publice şi nu s-a constatat că acesta ar fi săvârşit vreo contravenţie, iar testarea ce i s-a făcut în vederea stabilirii alcoolemiei a stabilit un rezultat negativ.
Cu totul eronat s-a reţinut şi faptul că echipajul Serviciului Poliţiei Rutiere ar fi acţionat în mod defectuos la locul evenimentului, în primul rând pentru că cei doi membri ai echipajului M.G. şi S.R., s-au deplasat la locul respectiv imediat ce au fost anunţaţi, constatând că deja erau prezente echipajele Secţiei Poliţie şi anume patrula de siguranţă publică şi o patrulă de ordine publică, acestea fiind obligate potrivit Instrucţiunilor nr. S/420 din 01 aprilie 2003 să ia măsurile care se impuneau, unul din aceşti agenţi de poliţie întocmind şi buletinul de eveniment pe care l-a adus la cunoştinţa Şefului Secţiei Poliţie.
Faptul că în ce priveşte testarea alcoolemiei ocupantului autoturismului – preşedintele Consiliului Judeţean Constanţa s-au constatat nişte neregularităţi – nu-i poate fi imputat echipajului Poliţiei Rutiere şi ca o consecinţă şi recurentului-reclamant, din probele administrate şi îndeosebi din declaraţiile martorilor audiaţi, rezultând că aceste neregularităţi au fost create chiar de persoana supusă testului, care în loc să se deplaseze la spital a deviat traseul spre locuinţa sa, loc în care s-a procedat la testarea acoolscopică, echipajul poliţiei rutiere fiind tot timpul pe urmele taximetrului în care se afla persoana respectivă.
Evenimentul nu a fost unul rutier şi cu consecinţe grave în privinţa circulaţiei rutiere şi cu toate acestea, recurentul-reclamant a ţinut tot timpul legătura telefonică cu echipajul său, iar la momentul deplasării sale la faţa locului nu a mai găsit pe nimeni, situaţia fiind reabilitată.
Aşa fiind, mediatizarea negativă care se pretinde că s-ar fi creat, a fost determinată nu de modul defectuos al exercitării atribuţiilor de către lucrătorii din poliţie, ci mai degrabă datorită faptului că persoana implicată în eveniment era o persoană publică, ceea ce a atras atenţia opiniei publice asupra incidentului petrecut.
Aşadar, nu se poate reţine faptul că lucrătorii din Serviciul Poliţie Rutiere, deplasaţi la locul evenimentului, ar fi acţionat în mod defectuos, în speţă nefiind vorba despre un eveniment rutier cu consecinţe negative în planul circulaţiei rutiere şi, ca o consecinţă, nu poate fi reţinută în sarcina recurentului săvârşirea unei abateri disciplinare de natura celei pentru care a fost sancţionat cu retrogradarea într-o funcţie inferioară, sancţiunea aplicată şi menţinută de instanţa de fond, fiind nelegală.
Ca o consecinţă a celor expuse, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de reclamantul B.C., urmează a fi admis, sentinţa atacată modificată în tot şi pe fond, se va admite acţiunea formulată şi se va dispune anularea dispoziţiei nr. 3346 din 16 noiembrie 2006 a Inspectoratului General al Poliţiei Române.
Se va dispune reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior luării măsurii disciplinare şi vor fi obligaţi intimaţii-pârâţi la plata drepturilor băneşti aferente.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurentul-reclamant este întemeiată şi ele vor fi acordate în măsura în care au fost dovedite, şi anume pentru suma de 515,65 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de B.C. împotriva sentinţei civile nr. 344/CA din 11 mai 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, pe fond, admite acţiunea formulată de reclamant şi anulează dispoziţia nr. 3346 din 16 noiembrie 2006 a Inspectorului General al Poliţiei Române.
Dispune reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior luării măsurii disciplinare, precum şi plata drepturilor băneşti, reprezentând diferenţa dintre salariul cuvenit funcţiei ocupate anterior sancţionării disciplinare şi salariul încasat urmare trecerii în funcţia inferioară celei de ofiţer specialist.
Obligă intimaţii-pârâţi la plata cheltuielilor judiciare către reclamant, în sumă de 515,65 RON.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1309/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1310/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
