ICCJ. Decizia nr. 1326/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1326/2008
Dosar nr. 2332/54/2007
Şedinţa publică de la 27 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată Curţii de Apel Craiova, reclamantul P.G. a chemat în judecată C.N.S.A.S., C.O.S. şi L.A.C., în calitate de preşedinţi ai C.N.S.A.S. solicitând să se constate că pârâţii au încălcat dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru că nu au executat sentinţa civilă nr. 60 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, să fie aplicată pârâţilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere până la executare hotărârii judecătoreşti, să se dispună obligarea în solidar la plata sumei de 10.000 euro (sau echivalentul în RON la data plăţii) sumă ce reprezintă despăgubiri pentru întârzierea punerii în executare a sentinţei civile.
Curtea de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 5 din 10 ianuarie 2008, a respins acţiunea reclamantului.
În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin sentinţa nr. 60 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia contencios, administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului P.G. dispunându-se obligarea pârâtului C.N.S.A.S. să permită accesul reclamantului la propriul dosar întocmit de poliţia politică comunistă şi s-a respins cererea de aplicare a sancţiunii unei penalităţi pentru fiecare zi de întârziere, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin nerecurare.
Au fost indicate dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi s-a considerat că acest text este un mijloc de presiune şi sancţionare pentru a înfrânge rezistenţa conducătorilor autorităţilor publice la executarea hotărârilor judecătoreşti.
După analiza atitudinii pârâţilor instanţa de fond a constatat faptul că aceştia nu au manifestat o atitudine de rezistenţă în a pune la dispoziţia reclamantului dosarul întocmit de poliţia politică comunistă pe numele acestuia şi chiar s-a făcut dovada că s-au întreprins măsuri în acest sens.
Neexecutarea sentinţei s-a datorat faptului că pe numele reclamantului nu există un dosar întocmit de poliţia politică comunistă, iar obligaţia stabilită prin hotărârea judecătorească este una de rezultat.
În privinţa cererii de despăgubiri s-a apreciat că nu s-a făcut nicio dovadă a prejudiciului suferit ca urmare a întârzierii executării sentinţei nr. 60/2007, conform art. 1169 C. civ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P.G., întemeiat pe dispoziţiile art. 25 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.
În motivele de recurs se arată că soluţia instanţei de fond este greşită datorită eronatei interpretări a dispoziţiilor Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică şi O.U.G. nr. 16/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 187/1999, pentru că în art. 12 din lege se arată că există obligaţia C.N.S.A.S. de a informa în legătură cu demersurile pe care le-a realizat în urma cererii sale.
Se apreciază că nu se poate spune că prin răspunsul ce i-a fost trimis de C.N.S.A.S. potrivit căruia nu s-a identificat niciun dosar pe numele său, intimata şi-ar fi îndeplinit obligaţia, pentru că trebuiau depune înscrisuri din care să rezulte că a făcut demersuri pe lângă S.R.I., S.I.E. şi Serviciul Armatei pentru a depista eventualele evidenţe ale acestor instituţii.
Excepţia tardivităţii recursului va fi respinsă deoarece recursul a fost declarat în termenul legal.
Potrivit art. 301 C. proc. civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar art. 20 alinl.1 din Legea nr. 554/2004 prevede că hotărârea primei instanţe poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
În cauză, acest termen a fost respectat având în vedere că hotărârea instanţei de fond a fost comunicată reclamantului la 21 februarie 2008 iar recursul a fost declarat la 1 martie 2008, astfel că excepţia tardivităţii recursului este nefondată.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că prin sentinţa nr. 60 din 22 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, a fost admisă în parte acţiunea reclamantului şi a fost obligat C.N.S.A.S. să permită reclamantului accesul la propriul dosar întocmit de poliţia politică comunistă.
Dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd că dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar în art. 24 alin. (2) se stabileşte că numai dacă termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Din actele depuse la dosarul instanţei de fond rezultă că intimatul-pârât C.N.S.A.S. a executat sentinţa pronunţată, a făcut demersuri către S.R.I., S.I.E. şi S.I.A., a verificat şi dosarele aflate în arhivă şi a comunicat reclamantului-recurent că nu s-a identificat niciun dosar întocmit pe numele său.
Chiar recurentul în motivele de recurs a recunoscut că intimatul C.N.S.A.S. i-a comunicat faptul că nu s-a identificat un dosar întocmit de poliţia politică pe numele său.
Dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea securităţii ca poliţie politică prevăd că există obligaţia C.N.S.A.S. de a informa petentul în legătură cu demersurile pe care le-a realizat, dar nu era necesar ca acesta să depună înscrisurile şi corespondenţa dintre C.N.S.A.S. şi instituţiile deţinătoare de arhivă, aşa cum susţine reclamantul în motivele de recurs. Este suficient faptul că s-a comunicat reclamantului de către C.N.S.A.S. demersurile făcute şi nu s-a depistat un dosar întocmit de poliţia politică comunistă pe numele său.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia tardivităţii recursului declarat de P.G. împotriva sentinţei civile nr. 5 din 10 ianuarie 2008 invocată de C.N.S.A.S.
Respinge recursul declarat de P.G. împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1322/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 133/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
