ICCJ. Decizia nr. 133/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 133/2008
Dosar nr. 7733/1/2007
Şedinţa publică de la 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Craiova, la 03 august 2007, G.E. a declarat recurs împotriva sentinţei nr. 161 din 10 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, considerând-o nelegală şi netemeinică.
În motivarea recursului, petentul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a apreciat ca neîntemeiată cererea sa de anulare a art. 2 din Normele de igienă aprobate prin Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătăţii care conţin reglementări din domeniul construcţiilor şi urbanismului. Aceasta întrucât, de la data de 31 august 2001, normele şi-au încetat aplicabilitatea, instrucţiunile nefiind trimise spre avizare Ministerului Construcţiilor în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii.
Petentul a precizat că art. 2 din Normele de igienă aprobate prin Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătăţii conţine dispoziţia că la amplasarea construcţiilor cu destinaţia de locuinţă, trebuie asigurată între clădiri o distanţă mai mare sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte. Se susţine că prin această dispoziţie se interferează atribuţiile Ministerului Construcţiilor.
Petentul, a precizat că prin adresa din 17 iulie 2003 i-a fost retras avizul sanitar acordat în 22 mai 2003 pentru autorizarea constituirii unei mansarde, cu motivarea că nu a fost respectată distanţa dintre clădiri, astfel că Primăria Craiova, prin adresa din 17 iulie 2003, i-a comunicat refuzul eliberării autorizaţiei de construire a mansardei.
Din actele cauzei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prin sentinţa nr. 161 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Craiova a respins cererea formulată de reclamantul G.E. împotriva pârâtului Ministerul Sănătăţii.
Prin hotărârea atacată s-a reţinut că la 06 februarie 2006 reclamantul G.E. s-a adresat instanţei de judecată împotriva pârâtului Ministerul Sănătăţii, solicitând anularea art. 2 din Normele de igienă aprobate prin ordinul nr. 536/1997 şi care prevăd că „distanţa dintre clădiri trebuie să fie mai mare sau cel puţin egală cu înălţimea clădirii celei mai înalte pentru a nu se umbri reciproc”.
S-a susţinut de petent că potrivit art. 361 din Legea nr. 50/1991, modificată prin Legea nr. 453/2001, s-a dispus ca în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, ministerele să elaboreze norme ce conţin reglementările tehnice în domeniul construcţiilor şi urbanismului şi să le trimită obligatoriu spre avizare Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei, sub sancţiunea încetării aplicabilităţii lor”. A menţionat petentul că Ministerul Sănătăţii nu a transmis spre avizare ordinul nr. 536/1997 continuându-se să fie aplicate dispoziţiile acestuia şi după data de 31 august 2001, dată la care respectivul ordin nu mai era în vigoare. S-a precizat că în temeiul acestui ordin, prin adresa din 17 iulie 2003, D.S.P. Dolj şi-a revocat avizul sanitar acordat în 22 mai 2003.
Pronunţând sentinţa nr. 161 din 10 mai 2007, Curtea de Apel Craiova a reţinut că afirmaţia reclamantului că după 31 august 2001 acest ordin nu mai era în vigoare întrucât nu a fost trimis spre avizare la M.C.P.T.L. (art. 36 din Legea nr. 50/1991, modificată) nu poate fi reţinută.
Conform art. 36 din Legea nr. 50/1991 modificată prin Legea nr. 453/2001, în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a legii, ministerele care au elaborat normele ce conţin reglementări tehnice în domeniul construcţiilor şi urbanismului, trebuie să le trimită spre avizare Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei sub sancţiunea încetării aplicabilităţilor.
Instanţa de fond a reţinut însă că acest text de lege, se referă la obligativitatea avizării doar a reglementărilor tehnice în domeniul construcţiilor şi urbanismului, în timp ce ordinul pentru aprobarea normelor de igienă (al cărui art. 2 face obiectul cererii de anulare) priveşte mediul de viaţă şi muncă, asigurarea sănătăţii şi protecţiei populaţiei, respectarea nevoilor reale în zonele de locuit.
S-a mai reţinut de instanţă că şi dacă textul de lege reglementează obligativitatea avizării de principiu, avizul în discuţie nu produce prin el însuşi efecte juridice, nu modifică de sine-stătător realitatea juridică.
Hotărârea atacată este legală, astfel încât recursul declarat, fiind neîntemeiat, va fi respins.
Ordinul pentru aprobarea normelor de igienă, aşa cum este el însuşi intitulat în actul administrativ în discuţie (art. 2), priveşte mediul de viaţă şi muncă, asigurarea sănătăţii şi protecţiei populaţiei, respectarea nevoilor de locuit, deci nu conţine norme tehnice necesar a fi avizate de Ministerul Construcţiilor.
Este cert că acest act normativ este în vigoare, neputând fi considerat nul întrucât „în termen de 30 de zile” (el conţinând norme de igiena vieţii şi sănătăţii oamenilor) nu a fost trimis spre avizare Ministerului Construcţiilor.
Pe de altă parte, este relevant, pe fondul cauzei, că prin decizia nr. 384 din 22 iunie 2004, Curtea de Apel Craiova soluţionând recursul împotriva sentinţei nr. 671 din 11 noiembrie 2003 pronunţată în Dosarul nr. 1659/CA/2003 al Tribunalului Dolj (obiectul acţiunii era anularea avizului din 17 iulie 2003 prin care s-a revocat avizul sanitar din 22 mai 2003 privind obţinerea autorizaţiei de mansardare a locuinţei) a reţinut că retragerea avizului sanitar este legală întrucât reclamantul G.E. a indus în eroare autoritatea pârâtă. Aceasta priveşte prezentarea proiectului de către reclamant şi care, prin verificarea la faţa locului, s-a constatat că încălca art. 2 din ordinul nr. 536/1997 (distanţa dintre case fiind 4,10 m, iar nu 9,50 m, cât trebuie să fie potrivit măsurătorilor clădirii celei mai înalte dintre cele două).
Constatându-se că dacă se reţine o vătămare, aceasta ar fi în dauna celui ce deţine clădirea ce ar fi umbrită de construcţia reclamantului, iar nu reclamantul, reţinându-se că sentinţa atacată este legală şi temeinică, recursul declarat de G.E. va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de G.E. împotriva sentinţei nr. 161 din 10 mai 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1326/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1330/2008. Contencios. Anulare act emis de... → |
|---|
