ICCJ. Decizia nr. 1350/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1350/2008
Dosar nr. 1953/115/2007
Şedinţa publică de la 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraş-Severin reclamantul B.I. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Justiţiei solicitând daune morale în sumă de 25.000 RON, pentru toate hotărârile penale şi civile în care a fost neîndreptăţit de către instanţe.
Prin sentinţa nr. 1624 din 29 iunie 2007, Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, în raport de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Pârâtul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare în cauză în care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, în raport de obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin sentinţa nr. 239 din 3 octombrie 2007, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului B.I. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că, în virtutea principiului disponibilităţii părţii, pentru ca persoana chemată în judecată să dobândească rolul de subiect pasiv este necesar ca acesteia să-i poată fi opuse obligaţii corelative unor drepturi, atât drepturile, cât şi obligaţiile fiind necesar a forma un conţinut reglementat de anumite norme juridice. În speţă, prin obiectul reclamat nu s-au evidenţiat din elementele raportului juridic nici măcar care sunt drepturile solicitate, fără o coerenţă în formularea lor, ceea ce conduce la lipsirea de calitate a subiectului pasiv, respectiv a părţii căreia să îi incumbe obligaţii posibil a intra în conţinutul raportului juridic.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul B.I..
În motivare, recurentul a arătat că a hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, întrucât instanţa de fond nu a citit cererea de chemare în judecată şi a încadrat în mod greşit acţiunea ca fiind de contencios administrativ. În plus, recurentul a susţinut că Ministerul Justiţiei are calitate procesuală pasivă, deoarece nu a răspuns la pretenţiile sale.
Intimatul Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Sentinţa criticată este legală şi temeinică, în speţă nefiind incidente cazurile prevăzute de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ, în vederea casării sau modificării hotărârii.
În ceea ce priveşte prima critică privind necompetenţa materială a instanţei de contencios administrativ, Înalta Curte apreciază ca acesta este nefondată, în condiţiile în care în cuprinsul cererii de chemare în judecată recurentul-reclamant a arătat că formulează o acţiune în contencios administrativ.
Pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana celui chemat în judecată şi cel obligat în raportul juridic dedus judecăţii
Or, având în vedere că într-un proces, calitatea de pârât poate aparţine numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu a recunoscut un drept, în cauza de faţă, în raport de obiectul acţiunii şi de motivarea în fapt şi în drept a acesteia, rezultă că Ministerul Justiţiei este lipsit de legitimare procesuală.
De menţionat că în conformitate cu prevederile H.G. nr. 83/2005 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Justiţiei, modificat, acesta este organul de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului, care „asigură elaborarea, coordonarea şi aplicarea strategiei şi a programului de guvernare, în vederea bunei funcţionări a justiţiei ca serviciu public şi veghează la stricta aplicare a legii, în conformitate cu principiile democratice ale statului de drept”.
În acest sens, în vederea realizării şi exercitării obiectivelor şi funcţiilor din domeniul său de activitate, Ministerul Justiţiei îndeplineşte anumite atribuţii specifice, strict determinate de lege, iar în calitatea sa de autoritate de stat, asigură controlul asupra aplicării unitare şi respectării reglementărilor legale privind organizarea şi funcţionarea instituţiilor şi unităţilor care îşi desfăşoară activitatea sub autoritatea sau în subordinea sa, prevăzute în anexa 3 la H.G. nr. 83/2005.
Pe de altă parte, Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentului referitoare la faptul că prima instanţă nu a citit cererea de chemare în judecată. Astfel, pentru a se pronunţa asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Ministerul Justiţiei, instanţa a analizat acţiunea în raport cu întâmpinarea depusă de pârât, concluzionând în mod argumentat că acţiunea este îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse şi de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.I., împotriva sentinţei civile nr. 239 din 3 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1331/2008. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 1358/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
