ICCJ. Decizia nr. 1330/2008. Contencios. Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1330/2008
Dosar nr. 648/2/2007
Şedinţa publică de la 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, reclamanta SC N.T. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul C.N.A. anularea deciziei din 9 ianuarie 2007 emisă de pârât prin care s-a dispus amendarea sa cu o amendă contravenţională în cuantum de 25.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002 şi art. 112 alin. (1) din Titlul VII - sponsorizare, publicitate, teleshopping din decizia C.N.A. nr. 187/2006. În subsidiar, reclamanta a solicitat reducerea cuantumului amenzii contravenţionale.
În motivarea în fapt a cererii, s-a arătat că decizia contestată este netemeinică, întrucât cele două ediţii ale emisiunii vizate de decizia C.N.A. nu pot fi interpretate ca emisiuni de teleshopping ori având ca obiect prezentarea de bunuri sau servicii care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori modalităţi de comercializare.
Reclamanta a precizat că, în raport de prevederile art. 159 din decizia C.N.A. nr. 187/2006, emisiunea de teleshopping constă în difuzarea către public a unor oferte de comercializare directe privind furnizarea contracost a unor bunuri, însă în niciuna dintre cele două ediţii ale emisiunii B.M.C. din 31 decembrie 2006 şi 2 ianuarie 2007 nu s-a difuzat către public oferta de comercializare directă privind furnizarea produsului ciment.
În opinia reclamantei, în urma vizionării acestor emisiuni, publicul nu a putut identifica produsul care a făcut obiectul acestor discuţii prin marcă, producător ori prin modalităţi de comercializare, întrucât acestea nu au fost divulgate sau comunicate publicului, astfel încât nu se poate considera că au fost încălcate dispoziţiile art. 112 alin. (1) din decizia C.N.A. 187/2006 sau ale art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului nr. 504/2002.
În plus, reclamanta a apreciat că decizia contestată este nelegală şi datorită greşitei individualizări a sancţiunii contravenţionale stabilite prin aceasta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 2274 din 26 septembrie 2007, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că decizia contestată este legală şi temeinică, deoarece a stabilit în mod corect că prin modalitatea de prezentare a produsului menţionat în cuprinsul celor două emisiuni s-a realizat o publicitate mascată a acestuia, în condiţiile unei audienţe sporite a emisiunii monitorizate, audienţă determinată de momentul difuzării acesteia.
Prima instanţă a apreciat că sancţiunea contravenţională a fost aplicată cu respectarea criteriilor generale de individualizare, prevăzute de art. 94 din Legea nr. 504/2002.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC N.T. SRL, care a solicitat modificarea acesteia, în sensul admiterii contestaţiei şi anulării deciziei nr. 15 din 9 ianuarie 2007 emisă de intimată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat de către recurentă că hotărârea atacată este nelegală, întrucât:
1. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărării conform căreia, aşa cum rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 112 alin. (1), art. 159 din decizia C.N.A. nr. 187/2006 şi ale art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, cele două emisiuni aflate în discuţie nu pot fi interpretate ca fiind emisiuni de teleshopping ori având ca obiect prezentarea de bunuri sau servicii care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori modalităţi de comercializare, întrucât nu s-a difuzat către public oferta de comercializare directă privind furnizarea „produsului” ciment.
2. Prima instanţă nu s-a pronunţat asupra susţinerii că temeiurile juridice indicate în decizia de sancţionare nu sunt aplicabile în speţă, întrucât pretinsul produs prezentat nu există.
3. Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra apărării conform căreia, în cele două emisiuni, nu s-a adus la cunoştinţa publicului marca sub care se va comercializa conceptul prezentat, producătorul ori modalitatea de comercializare, astfel încât publicul nu a putut percepe decât informaţii cu caracter general despre un proiect. În aceste condiţii, nu se poate vorbi despre transmiterea către public a mesajului de a achiziţiona produsul.
4. Instanţa nu a analizat susţinerea potrivit căreia timpul alocat acestor discuţii şi reprezentări tehnice a fost unul foarte redus, în contextul în care emisiunea era dedicată unui eveniment foarte important – revelionul 2006/2007 şi petrecerii organizate de familia C. cu acest prilej.
Pe de altă parte, recurenta a susţinut că sancţiunea contravenţională aplicată este disproporţionată, în raport de gravitatea şi efectele pretinsei încălcări a legii.
Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de fond a analizat corect situaţia de fapt şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Astfel, prin decizia din 9 ianuarie 2007, intimatul C.N.A. a dispus sancţionarea recurentei-reclamante cu amendă în cuantum de 25.000 RON, pentru încălcarea prevederilor art. 27 alin. (4) din Legea nr. 504/2002, modificată şi completată, precum şi ale Titlului VII - sponsorizare, publicitate, teleshopping din decizia C.N.A. nr. 187/2006.
Pentru a pronunţa această decizie, autoritatea intimată a reţinut faptul că recurenta a difuzat în data de 31 decembrie 2006, începând cu ora 22:00, petrecerea dată cu ocazia revelionului 2006-2007 de soţii C., la reşedinţa acestora, în cadrul emisiunii B.M.C. Cu acest prilej, a fost prezentat cu insistenţă un produs, respectiv un anumit tip de ciment de către protagoniştii emisiunii, realizându-se în acest fel o publicitate mascată produsului. De asemenea, şi ediţia din 2 ianuarie 2007 a aceleaşi emisiuni s-a desfăşurat în acelaşi mod, în sensul că şi în cadrul acesteia a fost prezentat cimentul care urma să fie comercializat sub denumirea C., prin indicarea calităţilor sale.
Potrivit dispoziţiilor art. 27 alin. (4) din Legea audiovizualului, publicitatea mascată şi teleshoppingul mascat sunt interzise.
În plus, în conformitate cu prevederile alin. (1) al art. 112 din Codul audiovizualului, este interzisă difuzarea de emisiuni , altele decât emisiunile de teleshopping, în care sunt prezentate bunuri sau servicii individualizate, care pot fi identificate de public prin marcă, producător, ori modalităţi de comercializare.
Înalta Curte apreciază că sancţiunea contravenţională aplicată este legală, întrucât au fost încălcate de către recurentă prevederile legale anterior citate, prin realizarea unei publicităţi mascate pentru un produs individualizat.
Prima critică formulată de recurentă este nefondată, deoarece aceasta a analizat problema teleshoppingului prin raportare la o decizie a C.N.A. care a avut în vedere numai publicitatea. Or, publicitatea şi teleshoppingul sunt reglementate distinct în legislaţia audiovizualului, iar decizia contestată în speţă a avut în vedere publicitatea mascată în audiovizual. Pe de altă parte, art. 159 d Codul audiovizualului, indicat de recurentă, nu prezintă relevanţă în cauză, întrucât acesta nu a fost menţionat în decizia dedusă judecăţii.
Nici criticile referitoare la faptul că produsul prezentat nu există ca atare, în emisiune fiind prezentată doar o idee şi că nu s-ar fi comunicat publicului nicio ofertă de comercializare nu sunt fondate.
Astfel produsul a fost prezentat sub denumirea acestuia C. şi a fost testat în cadrul emisiunilor în discuţie, realizându-se astfel o publicitate mascată.
De menţionat că Legea audiovizualului defineşte publicitatea mascată ca fiind prezentarea de programe, prin cuvinte, sunete sau imagini, a bunurilor, serviciilor, dacă această prezentare este făcută în mod intenţionat de radiodifuzor, în scop publicitar nedeclarat.
Prin corelarea acestei definiţii cu evenimentele care s-au derulat în cadrul celor două emisiuni analizate (intenţia de promovare a produsului în discuţie, momentul ales, durata de timp alocată), instanţa de control judiciar apreciază că a fost depăşit cadrul unei emisiuni având ca obiect viaţa particulară a familiei C., parte din ele transformându-se în publicitate mascată pentru noul tip de ciment C.
Alegând această formulă de prezentare a produsului, recurenta a transmis, în mod indirect, mesajul de a-l achiziţiona, în condiţiile în care a fost făcută şi verificarea lui din punct de vedere tehnic.
Dacă produsul nu exista, aşa cum susţine recurenta, fiind vorba despre un „concept”, nu s-ar fi putut realiza verificarea tehnică a calităţilor sale.
De asemenea, Înalta Curte reţine că sancţiunea contravenţională aplicată a fost corect individualizată, cu respectarea criteriilor impuse de art. 94 din Legea nr. 504/2002, respectiv: natura faptei contravenţionale, modalitatea concretă de săvârşire a contravenţiei.
În consecinţă, în raport de considerentele anterior expuse şi de prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC N.T.R. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2274 din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 133/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1331/2008. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
