ICCJ. Decizia nr. 1358/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1358/2008
Dosar nr. 11367/1/2007
Şedinţa publică de la 28 martie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., H.R.E.
În motivarea hotărârii din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reţinut, în esenţă, că procurorii menţionaţi în hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, Tribunal sau Curte de Apel şi că nu au susţinut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările şi completările ulterioare.
Se menţionează totodată că D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, chiar dacă funcţionează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor D.I.I.C.O.T. în condiţiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile Legii nr. 303/2004.
Prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar fi eludate dispoziţiile privitoare la promovarea prin concurs în funcţii de execuţie imediat superioare, promovarea reprezentând de fapt, „o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituind o componentă a carierei acestora, având caracter permanent” şi fiind „un drept câştigat cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale”.
Se mai reţine în hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T., chiar dacă sunt salarizaţi corespunzător celor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acest lucru nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (5) şi (7) din Legea nr. 317/2004, republicată şi al dispoziţiilor art. 299 şi urm. C. proc. civ., H.R.E., procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T.- structura centrală, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând ca instanţa prin hotărârea ce va pronunţa să anuleze această hotărâre şi să constate că a dobândit gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin numirea sa în cadrul acestui Parchet- D.I.I.C.O.T.- structura centrală.
În motivele de recurs formulate, recurenta H.R.E. susţine următoarele:
- Prin hotărârea din 25 aprilie 2007, secţia pentru procurori a C.S.M. a avizat favorabil numirea sa în funcţia de procuror în cadrul D.I.I.C.O.T.
- Prin ordinul din data de 16 mai 2007 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – a fost numită începând cu data de 1 noiembrie 2005 în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.I.I.C.O.T.- structura centrală, fiind declarată admisă la interviul organizat de către comisia constituită conform art. 87 din Legea nr. 303/2004, privind organizarea judiciară, republicată, numirea sa fiind făcută pe o perioadă nedeterminată şi reprezentând de fapt o promovare cu îndeplinirea unor condiţii speciale, având acelaşi efect ca şi promovarea realizată în urma organizării unui concurs sau examen.
- D.I.I.C.O.T., în cadru căreia este încadrată, reprezintă o structură cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- Prin numirea la D.I.I.C.O.T., conform dispoziţiilor legale în vigoare, a dobândit de drept gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- În exercitarea funcţiei în care a fost numită, îndeplineşte acte ce intră în competenţa Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
- potrivit art. 77 din Legea nr. 304/2004, respectiv art. 6 şi 8 din Legea nr. 317/2004, procurorii de la D.I.I.C.O.T. participă la adunarea generală a procurorilor din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi participă la alegerea reprezentantului C.S.M. al acestui ultim Parchet.
Recurenta, în susţinerea recursului invocă şi practica recentă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, (deciziile nr. 1112 din 21 februarie 2007; nr. 1113 din 21 februarie 2007 şi nr. 3496 din 21 septembrie 2007).
Intimatul, C.S.M., a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca fiind legală şi temeinică a Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., cu următoarea argumentaţie:
- recurenta a fost numită la D.I.I.C.O.T. din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti (delegată în perioada 1 septembrie 2006 – 16 mai 2007 la D.I.I.C.O.T. – serviciul teritorial Bucureşti, şi apoi numită în structura centrală prin ordinul nr. 1140/2007 al Procurorului General);
- este necesar a se face distincţie între „numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. şi „promovarea” procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, instituţie pentru care legea prevede condiţii şi proceduri diferite;
- chiar dacă funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, având personalitate juridică proprie, cu atribuţii, competenţă, organizare şi salarizare stabilite prin lege specială;
- promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi deci, dobândirea gradului profesional corespunzător acestei structuri se poate face numai în condiţiile prevăzute de art. 43 şi art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată;
- numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T., nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, aceasta realizându-se doar în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 304/2004, republicată, aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004;
- dispoziţiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepţie, supuse unei interpretări restrictive;
- procurorii numiţi la D.I.I.C.O.T., revin la încetarea activităţii, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
- faptul că sunt salarizaţi pe perioada îndeplinirii funcţiei la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu le conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Susţine intimatul că deciziile invocate de recurentă ca practică a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, au fost pronunţate în soluţionarea unor recursuri şi nu în rezolvarea unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii şi prin urmare nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecăţii.
Analizând recursul formulat de H.R.E., prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale aplicabile în materia supusă cenzurii instanţei de control judiciar, Înalta Curte îl va admite pentru considerentele expuse în continuare.
Prin Legea nr. 508/2004, modificată şi completată prin O.U.G. nr. 131/2006, art. 1 alin. (1), s-a înfiinţat D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Legea sus –menţionată reglementează şi modul de numire a procurorilor la D.I.I.C.O.T. prin dispoziţii cu caracter special, derogatorii de la dreptul comun în materia promovării procurorilor în funcţii de execuţie sau de conducere, reprezentat de dispoziţiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor şi procurorilor.
Astfel, recurenta H.R.E., a fost numită în funcţia de procuror la D.I.I.C.O.T. prin ordinul nr. 1140 din 16 mai 2007 emis de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după susţinerea unui interviu şi obţinerea avizului favorabil de numire în funcţie emis de secţia pentru procurori a C.S.M. prin hotărârea nr. 64 din 25 aprilie 2007.
Rezultă astfel, că nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în condiţiile şi potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 304/2004.
Trebuie precizat însă, că recurenta nu a solicitat promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ci recunoaşterea gradului profesional corespunzător acestui Parchet.
De fapt, problema de drept pusă în discuţie şi căreia instanţa de control judiciar trebuie să-i dea o rezolvare, vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie procurorului H.R.E. care a fost numită la D.I.I.C.O.T., în condiţiile şi conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004.
Fiind numită, în condiţiile unei legi speciale, la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, recurenta a câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor, însăşi Plenul C.S.M. prin hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, definind gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează cariera magistraţilor”, prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Adoptarea unei legi speciale – Legea nr. 508/2004 – de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestei structuri specializate a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei proceduri derogatorii de la dreptul comun – Legea nr. 303/2004 – a fost determinată de necesitatea înfiinţării în timp util a unei astfel de structuri specializate în combaterea infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, evident în contextul existenţei unei anumite conjuncturi socio-politice.
Îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T., deci şi recurenta, dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Pe de altă parte, nerecunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaştere a competenţei ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuţiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură înfiinţată ca atare prin lege.
Cât priveşte apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar crea în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004, aceasta urmează a fi înlăturată, având în vedere modalitatea de înfiinţare a D.I.I.C.O.T. şi de numire a procurorilor în cadrul acestei structuri, dar şi practica constantă a C.E.D.O. în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dacă nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat”.
Or, aşa cum rezultă din cele relatate, în speţă, justificarea obiectivă e determinată de necesitatea combaterii infracţiunilor de criminalitate organizată şi terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 şi înfiinţarea D.I.I.C.O.T., iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândeşte gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la susţinerea intimatului cu privire la deciziile pronunţate în această materie, cum că acestea nu sunt obligatorii, nefiind pronunţate într-un recurs în interesul legii, deasemeni trebuie înlăturată avându-se în vedere rolul unei jurisdicţii supreme cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, acela de a regla „contradicţiile jurisprudenţei” şi de a menţine aceleaşi soluţii în cazuri similare, asigurând o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică.
Pe de altă parte, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, ca jurisdicţie unică în această materie, judecă în primă şi ultimă instanţă, având obligaţia de a aplica şi interpreta unitar legea, ceea ce implică în mod necesar respectarea propriei jurisprudenţe.
Având în vedere considerentele expuse, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce o priveşte pe recurenta H.R.E., astfel ca în baza art. 312 C. proc. civ., va admite recursul declarat şi va anula hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., în ceea ce o priveşte pe recurentă, va admite cererea acesteia de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, intimatul urmând a emite o nouă hotărâre în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de H.R.E. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în ceea ce priveşte pe H.R.E.
Admite cererea recurentei de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 martie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1350/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 1361/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
