ICCJ. Decizia nr. 1479/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 1479/2008

Dosar nr. 241/45/2007

Şedinţa publică din 4 aprilie 2008

Asupra recursului de faţă.

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele.

Reclamanţii C.G., D.P., F.D., G.C. şi P.T., ofiţeri de poliţie judiciară în cadrul D.N.A. - serviciul teritorial Iaşi au solicitat să fie obligaţi pârâţii D.N.A., Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi M.F.P. să plătească prima de concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006, actualizată cu rata inflaţiei plus dobânda legală.

S-a mai solicitat, totodată, obligarea pârâţilor D.N.A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în calitatea lor de ordonatori de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plăţii primelor de concediu, precum şi obligarea M.F.P. să vireze fondurile necesare.

Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 98/ CA din 16 iulie 2007, a admis în parte acţiunea; a obligat pe pârâţi să plătească reclamanţilor prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă îndemnizaţia de concediu, cuvenită pentru perioada anilor 2004 - 2006, actualizată cu rata inflaţiei, ce se va calcula de la data de 01 ianuarie 2007 şi până la data plăţii efective a dreptului salarial; a respins cererea reclamanţilor de obligare a pârâţilor la plata de dobânzi; a respins cererea reclamanţilor de a obliga pârâţii de M.P. şi D.N.A., în calitate de ordonatori de credite, să cuprindă în bugetul propriu sumele necesare plăţii primei de concediu; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.F. a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtul M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie în contradictoriu cu M.E.F.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că reclamanţii au statut de poliţist, regimul lor juridic fiind guvernat de Legea nr. 360/2002, astfel încât li se cuvin drepturile salariale stabilite prin OG nr. 38/2003.

S-a mai reţinut că, prin detaşarea de la M.A.I. la D.N.A. reclamanţii sunt asimilaţi din punct de vedere al salarizării funcţiei de procuror la parchetul de pe lângă curtea de ape, însă prin aceasta nu au pierdut statutul juridic de poliţist şi nici drepturile corespunzătoare acestuia prevăzute de art. 35 şi următoarele din OG nr. 38/2003.

Ca urmare, instanţa a reţinut că reclamanţii au dreptul la prima de concediu pentru perioada 2004 - 2006, recalculată în funcţie de rata inflaţiei, cererea acestora de obligare a pârâţilor la plata de dobânzi fiind neîntemeiată, întrucât drepturile salariale nu sunt purtătoare de dobânzi.

A reţinut instanţa că M.E.F. nu are calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât între acesta şi reclamanţi nu există nici un raport juridic născut din faptul neachitării drepturilor salariale.

În legătură cu cererile privind obligarea pârâţilor M.P. şi D.N.A. de a cuprinde în bugetul propriu sumele necesare plăţii primelor de vacanţă şi obligarea M.E.F. de a vira fondurile necesare s-a reţinut că sunt lipsite de orice suport legal.

Întrucât Legea nr. 500/2002 nu recunoaşte M.E.F. vreun drept de dispoziţie asupra sumelor ce se constituie venituri ale bugetului de stat, instanţa a reţinut că cererea de chemare în garanţie a acestuia este nefondată.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie invocând în esenţă următoarele motive.

- legislaţia referitoare la salarizarea ofiţerilor de poliţie care prevede în art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003 că această categorie beneficiază de prima de vacanţă a fost suspendată succesiv prin art. 3 alin. (2) din OUG nr. 33/2001 şi legile bugetului de stat pe anii 2002 – 2006 şi abrogate începând cu 1 ianuarie 2003 potrivit art. 50 din OUG nr. 177 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor;

- ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A. sunt asimilaţi din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, respectiv unui judecător/ procuror cu grad de judecător conform anexei 4 din OG nr. 38/2003 coroborate cu art. 11 alin. (4) din OUG nr. 27/2006, aşa cum a fost aprobată prin Legea nr. 45/2007.

- în ceea ce priveşte prima de vacanţă a judecătorilor şi procurorilor cu care ofiţerii de poliţie judiciară ai D.N.A. sunt asimilaţi salarial, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie hotărând prin Decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 asupra recursului în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că prima de concediu „se acordă numai pentru anii 2001 – 2002".

În acest context, ofiţerii de poliţie judiciară beneficiază de prima de concediu în aceeaşi măsură în care şi magistraţii beneficiază conform deciziei menţionate.

- în mod nelegal s-a dispus plata drepturilor solicitate, actualizate cu indicele de inflaţie, în situaţia în care pârâţii ca instituţii bugetare nu pot să înscrie în bugetul propriu nicio plată fără bază legală pentru respectiva cheltuială iar cererea de chemare în garanţie a Ministerului Finanţelor Publice a fost respinsă, în condiţiile în care conform art. 131 pct. (1) din Legea nr. 304/2004 republicată, activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la bugetul de stat.

- cu privire la incidenţa Deciziei nr. 12 din 5 februarie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii în sensul că „prima de concediu se cuvine pentru perioada 2004 – 2006"se susţine de recurenţi că nu îşi găseşte aplicabilitate în speţă întrucât ofiţerii de poliţie detaşaţi în cadrul unei instituţii civile au un regim de salarizare distinct.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul C.G., în calitate de ofiţer de poliţie judiciară, a chemat în judecată M.P. - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A., solicitând obligarea pârâţilor la plata drepturilor băneşti cuvenite cu titlu de primă de concediu, aferente anilor 2004 - 2006 actualizate cu indicele de inflaţie.

Intimatul - reclamant face parte din categoria ofiţerilor de poliţie judiciară, categorie de personal înfiinţată în temeiul OUG nr. 43/2002.

Ofiţerii de poliţie detaşaţi în cadrul unei instituţii civile au un regim de salarizare distinct, prevăzut în anexa 4 din OG nr. 38/2003 privind salarizarea poliţiştilor care îndeplinesc funcţii în afara Ministerului Administraţiei şi Internelor.

În art. 1 din anexa 4 la OG nr. 38/2003 se prevede: „poliţiştii detaşaţi în baza reglementărilor în vigoare să îndeplinească funcţii în afara M.I. beneficiază de următoarele drepturi salariale:

a) salariul de bază al funcţiei îndeplinite, sporul de vechime în muncă, indemnizaţii, premii, sporuri şi alte drepturi care se acordă personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, potrivit legislaţiei care se aplică în unităţile respective. Salariul de bază al funcţiei îndeplinite reprezintă salariul pentru funcţia îndeplinită;

b) salariul pentru gradul profesional şi gradaţiile calculate la acesta, potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor;

c) în situaţia în care drepturile salariale prevăzute la lit. a) şi b) sunt mai mici decât cele ce li s-ar cuveni ca poliţişti încadraţi în instituţiile din structura poliţiei pe funcţii similare celor pe care le îndeplinesc la instituţiile unde sunt detaşaţi, cei în cauză pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie. în acest caz drepturile salariale cuvenite conform prevederilor lit. a) se acordă de către unităţile unde sunt detaşaţi, iar diferenţa până la totalul drepturilor salariale cuvenite în calitate de poliţişti se acordă de către unităţile de poliţie; Prin totalul drepturilor salariale se înţelege salariul de bază corespunzător funcţiei de poliţist, asimilată, precum şi celelalte sporuri şi indemnizaţii cuvenite în calitate de poliţist, stabilite prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor. La stabilirea salariului de bază corespunzător funcţiei de poliţist, asimilată, va fi luat în calcul şi salariul de merit, în condiţiile în care poliţiştii beneficiază de acest drept la instituţiile unde sunt detaşaţi.

Astfel, potrivit pct. 1 lit. c) din OG nr. 38/2003 ofiţerii pot opta pentru drepturile salariale cuvenite celor încadraţi în unităţile de poliţie, caz în care drepturile salariale se acordă de către unităţile unde sunt detaşaţi iar diferenţa până la totalul drepturilor salariale cuvenite în calitate de poliţişti se acordă de către unităţile de poliţie.

Reclamatul pretinde drepturile băneşti cuvenite cu titlu de primă de vacanţă pe anii 2004 – 2006 prevalându-se de prevederile art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003 aprobată prin Legea nr. 353/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor precum şi de incidenţa Deciziei nr. 12 din 5 februarie 2007 a secţiilor unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii, în sensul că în aplicarea dispoziţiilor art. 37 alin. (2) teza I din OG nr. 38/2003, aprobată prin Legea nr. 353/2003 prima de concediu, respectiv o sumă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu se cuvine pentru perioada anilor 2004 - 2006.

Se constată astfel că de fapt reclamantul - intimat solicită drepturile ce apreciază că i s-ar cuveni în calitate de poliţist, însă acestea se acordă de unităţile de poliţie conform pct. 1 lit. c) din anexa 4 din OG nr. 38/2003 nu de către pârâţii chemaţi în judecată.

Că este aşa rezultă şi din pct. 5 anexa 4 care prevede „poliţiştii prevăzuţi la pct. 1 beneficiază de premiile care se acordă poliţiştilor, calculate, în condiţiile reglementate pentru aceştia, asupra drepturilor plătite de către unităţile de poliţie şi achitate din fondurile acestora.

De asemenea la pct. 7 din anexa 4 la OG nr. 38/2003 se dispune că „drepturile băneşti prevăzute la pct. 1 lit. a) şi la pct. 6 din prezenta anexă se plătesc din fondurile unităţilor în care poliţiştii îşi desfăşoară activitatea, iar cele prevăzute la pct. 1 lit. b) şi la pct. 2 din prezenta anexă se plătesc din fondurile unităţilor de la care au fost detaşaţi.

Ofiţerii de poliţie judiciară detaşaţi la D.N.A., asimilaţi din punct de vedere salarial personalului civil din unitatea unde îşi desfăşoară activitatea, nu pot solicita drepturile băneşti calculate potrivit legislaţiei care se aplică poliţiştilor de la D.N.A. sau Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie chemate în judecată în calitate de pârâte.

Recurenţii-pârâţi s-au apărat în sensul că nu datorează pretenţiile băneşti solicitate de reclamantul - intimat care este asimilat personalului din cadrul D.N.A. şi în privinţa cărora a intervenit abrogarea dispoziţiilor referitoare la primele ce se acordă cu ocazia plecării în concediu.

S-a făcut referire la incidenţa Deciziei nr. 23 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în sensul că „prima de concediu, pe lângă indemnizaţia de concediu, respectiv o sumă egală cu indemnizaţia brută sau, după caz, salariul brut din luna anterioară plecării în concediu, pentru magistraţi şi personalul auxiliar, se acordă numai pentru perioada anilor 2001 - 2002, astfel cum au fost reglementate prin dispoziţia legală menţionată.

Prin apărarea procesuală formulată în cauză pârâţii de fapt au invocat că nu au calitate procesuală pasivă iar în conformitate cu anexa 4 din OG nr. 38/2003 drepturile băneşti cuvenite poliţiştilor se acordă de către unităţile de poliţie şi nu de către unităţile unde au fost detaşaţi.

Analizând criticile formulate în recurs Curtea ajunge la concluzia că nu e vorba de netemeinica hotărârii atacate ci de fapt recurentul invocă lipsa de calitate procesuală pasivă.

Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.

Reclamantul, fiind cel care a pornit acţiunea, a indicat obiectul cererii şi motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa, însă se constată că nu a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâţilor chemaţi în judecată pentru plata drepturilor băneşti constând în prima de concediu acordate poliţiştilor conform OG nr. 38/2002.

Analizând cu prioritate conform art. 137 C. proc. civ. şi prin prisma art. 306 C. proc. civ. motivul de recurs ce vizează excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor chemaţi în judecată, excepţie absolută şi peremptorie ce face de prisos analiza criticilor ce se referă la fondul cauzei deduse judecăţii, instanţa a constatat că este întemeiată astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursurile au fost admise şi modificată în parte hotărârea recurată în sensul respingerii acţiunii formulate împotriva pârâţilor D.N.A. şi Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursurile declarate de M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A. împotriva sentinţei civile nr. 98/ CA din 16 iulie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Modifică sentinţa atacată, în parte, în sensul că respinge acţiunea reclamanţilor C.G., D.P., F.D., G.C. şi P.T. pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor M.P. – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi D.N.A.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 aprilie 2008.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 1479/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs