ICCJ. Decizia nr. 16/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 16/2008
Dosar nr. 355/64/2007
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 62/ F/ CA pronunţată la data de 28 mai 2007, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul I.P.J. Braşov, iar pe fondul cauzei a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.N. prin reprezentant legal, S.C.N.P.V.P.L., Bucureşti, în contradictoriu cu M.I.R.A. şi I.P.J. Braşov, obligându-i pe cei doi pârâţi a-l încadra pe reclamantul M.N., agent şef adjunct de poliţie al I.P.J. Braşov în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie Braşov, începând cu data de 2 februarie 2007.
Totodată s-a respins cererea reclamantului prin reprezentantul legal, la petitul 2 din acţiune şi anume obligarea pârâţilor la plata drepturilor salariale aferente gradului profesional de ofiţer, de la data la care avea dreptul şi până la data încadrării în corpul ofiţerilor.
Pârâţii au fost obligaţi la plata unor cheltuieli de judecată în sumă de 20,15 lei (parţial) taxă timbru şi timbru judiciar.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Instanţa de Fond a reţinut că reclamantul, agent de poliţie la S.I.C. din cadrul I.P.J. Braşov, absolvent al Facultăţii de Drept, promoţia 2003, poate fi încadrat în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie, potrivit dispoziţiilor art. 72 alin. (2) şi art. 73 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind statutul poliţistului, texte de lege care nu condiţionează trecerea de la o categorie la alta de alte criterii cum ar fi cel al participării la concurs, în afară de criteriul şi nivelul studiilor necesare.
Reţine Instanţa de Fond că trebuie făcută distincţie între înscrierea poliţistului, agent de poliţie într-una din categoriile A sau B, vizate de art. 14 din Legea nr. 360/200, şi promovarea sau avansarea acestora în grade profesionale, înscrierea în categoria profesională A sau B fiind condiţionată doar de nivelul studiilor, iar promovarea în grade profesionale fiind condiţionată de participarea la concurs şi câştigarea acestuia.
Cât priveşte petitul din acţiune referitor la drepturi salariale începând cu anul 2003, data absolvirii studiilor superioare raportat la gradul profesional dobândit, Instanţa de Fond l-a considerat neîntemeiat, deoarece la momentul soluţionării cauzei nu era stabilit postul de ofiţer din categoria A pe care va fi numit reclamantul şi nici nu se cunoştea cuantumul drepturilor băneşti, mai mult decât atât, reclamantul a depus plângere prealabilă abia la 29 ianuarie 2007, astfel că nu poate susţine că i se datorează drepturi băneşti de la data absolvirii facultăţii de drept, 2003 (funcţia şi salariul urmând a fi stabilit prin Ordin al M.A.I.).
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs în termen legal, pârâţii M.I.R.A. şi I.P.J. Braşov, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
M.I.R.A. îşi întemeiază recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii".
Astfel, recurentul susţine în esenţă că potrivit reglementărilor cuprinse în Legea nr. 360/2002, privind Statutul poliţistului cât şi a celor cuprinse în Ordinul M.A.I. nr. 300/2004 (dat în aplicarea sus menţionatei legi) trecerea reclamantului - intimat în corpul ofiţerilor nu poate avea loc în condiţiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens, aşa cum în mod neîntemeiat a dispus Instanţa de Fond.
Totodată susţine recurenta, art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului face distincţie între ofiţerii de poliţie care au absolvit Facultatea de Drept din cadrul A.P.A.I.C. cursuri de zi şi cei care au absolvit aceeaşi instituţie de învăţământ la cursuri cu frecvenţă redusă sau alte instituţii de învăţământ superior, iar art. 73 alin. (7) din legea susmenţionată prevede ca agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul să participe la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante, astfel că trecerea în corpul ofiţerilor de poliţie se face prin concurs şi nu din oficiu, numărul de posturi prevăzute cu gradele respective fiind limitat conform art. 19 din Legea nr. 360/2002.
Ca o concluzie, recurentul, precizează că existenţa studiilor superioare reprezintă o condiţie obligatorie pentru participarea agenţilor de poliţie la concurs şi nicidecum pentru promovarea directă în corpul ofiţerilor de poliţie.
Dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, cu modificările şi completările ulterioare, nu-i sunt aplicabile intimatului - reclamant, deoarece el nu a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Academiei de Poliţie a M.I.R.A., caz în care i s-ar fi acordat gradul profesional de subinspector de poliţie şi ar fi fost încadrat ca debutant pe o perioadă de 12 luni, ci este absolvent al Facultăţii de Drept din cadrul U.E.D.B.
Recurentul I.P.J.B. critică sentinţa Instanţei de Fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că din coroborarea prevederilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, rezultă clar că pentru a fi încadrat în corpul ofiţerilor, condiţia studiilor superioare este necesară, dar nu suficientă, art. 73 alin. (7) din susmenţionata lege prevăzând „dreptul ofiţerilor de poliţie care au absolvit studii superioare de a participa la concurs pentru ocuparea unor posturi de ofiţeri vacante, în condiţiile legii".
Totodată, susţine recurentul, potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, „acordarea gradelor profesionale în cadrul aceleiaşi categorii se face în ordinea ierarhică a gradelor, în limita numărului de posturi prevăzute cu gradele respective, aprobat de M.A.I.
De altfel, susţine recurentul, dat fiind numărul mare de agenţi de poliţie absolvenţi ai unor studii superioare, pentru care nu se pot asigura posturi corespunzătoare, ministerul a avut în vedere anumite măsuri reparatorii care constau în acordarea unui spor salarial de 25%, de acest drept beneficiind şi intimatul - reclamant.
Mai arată recurentul că Instanţa a dat o interpretare greşită articolului 73 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 care prevede că „acordarea gradelor profesionale poliţiştilor se face în tot cursul anului", prevedere legală ce nu poate fi aplicată în speţă, întrucât textul de lege se referă la promovarea într-un grad superior de la o categorie la alta.
Reprezentantul intimatului - reclamant S.N.P.V.P.L. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursurilor ca inadmisibile, netemeinice şi nefondate şi menţinerea sentinţei Instanţei de Fond ca fiind legală şi temeinică.
În apărare au înţeles să ridice excepţia lipsei calităţii de reprezentat a semnatarilor recursurilor şi în subsidiar excepţia nulităţii recursului, cu motivarea că recursul I.J.P.B. nu este semnat de şeful I.J.P.B., iar recursul M.I.R.A. nu este semnat de şeful D.G.J., astfel că sunt înfrânte dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., ceea ce atrage nulitatea ambelor recursuri.
Aceleaşi susţineri a formulat intimatul - reclamant M.N. prin notele de şedinţă depuse la dosar.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor invocate, în raport de dispoziţiile legale incidente în cauză şi probatoriile administrate, Înalta Curte le va admite şi va modifica în tot sentinţa, în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În primul rând, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a semnatarilor celor două recursuri, având drept consecinţă nulitatea recursurilor invocată de intimatul - reclamant S.N.P.V.P.L., este neîntemeiată.
Cât priveşte recursul declarat de M.I.R.A., reprezentat prin D.G.J., se constată că acesta a fost semnat de unul dintre directorii generali adjuncţi ai D.G.J. a M.I.R.A., persoană împuternicită în acest sens prin Instrucţiunile emise de M.A.I. în aplicarea OUG nr. 30/2007, ce se referă la activitatea de asistenţă juridică şi care la art. 16 alin. (1) stabilesc clar că „D.G.R.J.C. este împuternicită să reprezinte şi să angajeze M.A.I. în raporturile cu Instanţele de judecată şi alte organe de jurisdicţie", iar în art. 18 din acelaşi act normativ cu caracter intern se menţionează că „directorul general precum şi directorii generali adjuncţi ai D.G.R.J.C. semnează, în numele M.A.I. şi pentru acesta, acţiuni în justiţie, căi de atac şi orice mijloace legale de apărare a intereselor M.A.I. în faţa Instanţelor de judecată şi a altor organe de jurisdicţie".
Recursul declarat de I.P.J.B., este semnat de comisarul şef O.F., adjunct al Şefului I.P.J.B., în baza „Dispoziţiei de zi a Şefului Inspectoratului din 10 august 2007", conform căreia în perioada 13 august 2007 - 24 august 2007, comisarul şef de poliţie C.A. se afla în concediu de odihnă pe anul 2007, astfel că a numit la comanda Inspectoratului de Poliţie pe adjunctul său, acesta fiind împuternicit cu prerogativele conferite de fişa postului şefului I.P.J.B.
În consecinţă, cei doi semnatari ai recursurilor declarate de pârâţi au reprezentat în mod legal instituţiile respective, astfel încât este neîntemeiată excepţia invocată cu privire la nulitatea celor două recursuri.
Pe fondul cauzei, se constată că hotărârea Instanţei de Fond este nelegală şi netemeinică, fiind pronunţată ca o consecinţă a aplicării şi interpretării greşite a legii.
Motivele de recurs formulate separat de către cele două recurente se întrepătrund, fiind aceleaşi, astfel încât cele două recursuri vor fi analizate împreună.
Problema supusă discuţiei şi care trebuie rezolvată în speţă, este aceea dacă solicitarea agentului de poliţie, absolvent al unor studii superioare, cu diplomă de licenţă, de a fi trecut din categoria profesională B în categoria profesională A, Corpul Ofiţerilor de Poliţie Braşov, este admisibilă în mod automat, fiind dependentă numai de condiţia îndeplinirii nivelului de studii superioare, sau acest lucru nu se poate realiza fără participarea acestuia la un concurs organizat.
Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului cu modificările şi completările ulterioare „ofiţerii de poliţie pot proveni şi din rândul agenţilor de poliţie absolvenţi, cu diplomă de licenţă ai instituţiilor de învăţământ superior de lungă sau scurtă durată ale M.A.I. sau ai altor instituţii de învăţământ superior corespunzător specialităţilor necesare poliţiei, stabilite prin ordin al M.A.I.".
Sintagma folosită „pot proveni", conduce la ideea că legea nu impune o obligaţie, ci prevede un drept al agenţilor de poliţie.
Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 300 din 21 iunie 2004, emis în aplicarea acestei legi (360/2002), privind activitatea de resurse umane în unităţile M.A.I., în art. 49 alin. (1) prevede că „agenţii de poliţie, maiştrii militari şi subofiţerii care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul organizat pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile legii, dacă îndeplinesc cumulativ o serie de criterii", printre acestea fiind şi condiţia de a avea studii superioare absolvite conform cerinţelor postului.
Obligativitatea participării la concurs a agentului de poliţie care doreşte să ocupe un post de ofiţer este reglementată şi în art. 73 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, care prevede că „agenţii de poliţie care au absolvit studii superioare au dreptul de a participa la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţeri vacante, în condiţiile prezentei legi", text de lege pe care de altfel îl enunţă şi prima Instanţă de judecată, dar în mod nejustificat înlătură aplicarea lui.
Dar, faptul că participarea la concurs pentru funcţia de ofiţer este obligatorie, rezultă şi din prevederile art. 49 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004, conform cărora „soluţionarea solicitărilor de trecere a agenţilor de poliţie, maiştrilor militari şi subofiţerilor în categoria ofiţerilor se face în limita posturilor vacante, după încheierea activităţii de promovare a ofiţerilor în grade profesionale militare superioare şi asigurarea locurilor pentru promoţia de ofiţeri ai A.P.A.I.C. pentru care există alocaţiile bugetare necesare".
Cum astfel de solicitări sunt numeroase şi ele sunt rezolvate în funcţie şi de numărul de locuri pentru trecerea unor agenţi în corpul ofiţerilor, număr limitat stabilit anual în funcţie şi de fondurile financiare limitate alocate Poliţiei Române pentru plata personalului, este firesc ca funcţia de ofiţer să fie ocupată numai în urma susţinerii unui concurs de către agentul de poliţie.
Acelaşi lucru stabileşte şi art. 21 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, potrivit căruia „încadrarea agenţilor de poliţie în categoria ofiţerilor de poliţie nu se realizează în mod automat, fără îndeplinirea vreunei formalităţi ci numai în baza unei cereri în acest sens şi cu condiţia participării la concursul pentru ocuparea posturilor de ofiţer vacante, în condiţiile legii".
Tocmai, avându-se în vedere imposibilitatea trecerii tuturor agenţilor de poliţie, absolvenţi de studii superioare, în corpul ofiţerilor, precum şi pentru a-i stimula pe cei care desfăşoară activităţi suplimentare celor prevăzute în fişa postului, conform studiilor absolvite, a fost emis Ordinul M.A.I. nr. 318/2004, prin care la propunerea şefului, nemijlocit, şefii de poliţie pot acorda agenţilor de poliţie, absolvenţi ai unor instituţii de învăţământ superior, cu diplomă de licenţă, un spor de 25% din salariul de funcţie.
Aşadar, obligarea de către Instanţa de Fond a pârâţilor de a-l încadra pe reclamantul - intimat M.N. în categoria profesională A, respectiv în corpul ofiţerilor de poliţie Braşov, este vădit neîntemeiată, în condiţiile în care acesta nu a promovat vreun concurs organizat în acest sens.
De fapt acesta, la data de 12 octombrie 2006 s-a înscris la concursul pentru trecerea în corpul ofiţerilor, pe locurile scoase la concurs la S.I.C. din cadrul I.P.J.B., fiind respins, astfel încât se poate deduce că intimatul - reclamant cunoştea foarte bine condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească pentru a trece în categoria profesională A, deci şi cea a participării la concurs.
Prin urmare, având în vedere considerentele expuse mai sus, existenţa studiilor superioare reprezintă o condiţie obligatorie pentru participarea agenţilor de poliţie la concurs şi nicidecum pentru promovarea directă a acestora în corpul ofiţerilor de poliţie.
Numai dintr-o eroare, Instanţa de Fond a reţinut că intimatului - reclamant îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 21 alin. (3) din Legea n. 360/2002 care prevede că „la absolvirea Facultăţii de Drept din cadrul A.P. a M.I.R.A. poliţistului i se acordă gradul profesional de subinspector de poliţie şi este încadrat ca debutant pe o perioadă de stagiu de 12 luni", întrucât acesta nu a absolvit facultatea menţionată în cuprinsul acestui text de lege ci Facultatea de Drept din cadrul U.E.D.B.
Ca o consecinţă a celor expuse, făcând şi aplicaţiunea art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de M.I.R.A. şi I.P.J.B. împotriva sentinţei nr. 62/ F/ CA din 28 mai 2007 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, şi va modifica în tot sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul M.N. prin reprezentantul său S.N.P.V.P.L., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursurilor, ca nefondată.
Admite recursurile declarate de pârâţii M.I.R.A. şi I.P.J. Braşov împotriva sentinţei nr. 62/ F/ CA din 28 mai 2007 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea formulată de reclamantul M.N., prin reprezentantul său S.N.P.V.P.L., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 142/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 182/2008. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
