ICCJ. Decizia nr. 142/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 142/2008
Dosar nr. 888/36/2007
Şedinţa publică din 16 ianuarie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 7 martie 2007 pe calea contenciosului administrativ şi precizată la 11 iunie 2007, reclamanta C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.P.M. - A.N.R.P., anularea Ordinului nr. 2913 din 4 mai 2006 emis de şeful C.P.M. şi reactualizarea sumei de 215.082.186 lei vechi stabilită cu titlu de despăgubiri prin Hotărârea nr. 209 din 25 aprilie 2001 a C.J.C. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.
Motivându-şi cererea, reclamanta a arătat că se consideră lezată, întrucât validarea despăgubirilor stabilite de comisia judeţeană a intervenit după o perioadă de aproximativ 6 ani, iar datorită devalorizării monetare se impune reactualizarea sumelor acordate.
Pârâta C.P.M. a invocat excepţia tardivităţii formulării cererii de chemare în judecată, pe care Instanţa de Fond a soluţionat-o cu prioritate, în conformitate cu prevederile art. 137 C. proc. civ.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 569/ CA din 13 iulie 2007 a admis excepţia invocată şi a respins acţiunea formulată de reclamanta C.M. în contradictoriu cu pârâta C.P.M. - A.N.R.P., ca tardiv formulată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, Instanţa de Fond a reţinut că, potrivit art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998 şi art. 31 din OG nr. 94/2004, termenul în care se putea contesta actul administrativ atacat este de 30 de zile de la comunicare, iar reclamanta nu a respectat aceste dispoziţii, formulând cererea de chemare în judecată la 7 martie 2007, după ce ordinul vizat îi fusese comunicat în anul 2006, iar la data de 28 decembrie 2006 i se achitase prima tranşă din despăgubirile stabilite.
Împotriva sentinţei pronunţate de Instanţa de Fond a declarat recurs reclamanta C.M., recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Recurenta susţine că hotărârea atacată a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a altei Instanţe - Tribunalul, prevăzută în mod expres în reglementările aplicabile. Mai arată recurenta că, înainte de a se pronunţa asupra excepţiei de tardivitate invocată, curtea de apel sesizată trebuia să-şi verifice competenţa materială în soluţionarea cauzei, după care să o transmită Instanţei competente.
Recursul este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din Legea nr. 9/1998, hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul.
Având în vedere că sentinţa atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel, rezultă că aceasta s-a făcut cu încălcarea competenţei materiale a altei Instanţe, fiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 3 C. proc. civ. pentru casarea hotărârii respective.
Faţă de prevederile Legii nr. 9/1998 şi de împrejurarea că recurenta domiciliază pe raza de activitate a Tribunalului Constanţa, urmează ca recursul să fie admis, să se caseze sentinţa atacată, iar cauza să fie trimisă, spre competentă soluţionare, tribunalului menţionat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 569/ CA din 13 iulie 2007 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 ianuarie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 141/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi.... | ICCJ. Decizia nr. 16/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
