ICCJ. Decizia nr. 1424/2008. Contencios. Litigiu privind regimul străinilor. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1424/2008
Dosar nr. 10320/2/2006
Şedinţa publică din 3 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 24 noiembrie 2006, reclamantul E.R. a chemat în judecată M.A.E. – C.N.V. şi O.R.I. din cadrul M.I.R.A., solicitând anularea măsurii dispuse prin adresa din 13 noiembrie 2006 şi obligarea pârâţilor să-i aprobe cererea de viză de lungă şedere în România.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în iulie 2006 a obţinut viza de afaceri pentru firma SC P.O. SRL al cărei asociat este alături de tatăl său, E.B., viza fiind ulterior revocată.
S-a mai învederat că refuzul pârâţilor de a-i acorda o nouă viză de afaceri este nejustificat, nefiind îndeplinite dispoziţiile invocate de autorităţi, art. 27 alin. (2) cu referire la art. 6 lit. f) din OUG nr. 194/2002, modificată şi completată. În acest sens, reclamantul a precizat că nu i s-a comunicat care ar fi pericolul pe care l-ar prezenta pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică.
Prin sentinţa civilă nr. 1290 din 16 mai 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că adresa dedusă judecăţii nu are semnificaţia unui act administrativ în sensul definit de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, de natură a da naştere, a modifica sau a stinge raporturi juridice.
Instanţa a mai constatat şi faptul că reclamantul nu a făcut dovada că a mandatat în condiţiile legii cabinetul de avocatură căruia i-a fost comunicată adresa contestată, nefiind astfel îndeplinite cerinţele art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul, E.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a arătat că avocata sa a fost mandatată să se ocupe de obţinerea ordinului A.R.I.S., de a adresa memorii celor doi pârâţi şi de a-l reprezenta în instanţă.
De asemenea reclamantul a criticat şi susţinerea instanţei în sensul că adresa atacată nu ar avea semnificaţia unui act administrativ, în condiţiile în care pârâţii au refuzat să-i acorde viza de lungă şedere în România.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este fondat, urmând a fi admis, în sensul admiterii acţiunii şi sancţionării refuzului celor două autorităţi, care vor fi obligate la avizarea, respectiv acordarea vizei de lungă şedere în România.
Referitor la primul motiv de critică, Curtea constată că, în raport de contractul de asistenţă juridică din 20 august 2006 şi de procura specială din 25 martie 2008, acte depuse în recurs, Cabinetul de avocat V.A. a fost mandatat în condiţiile legii să-l reprezinte pe reclamant în faţa autorităţilor publice, să formuleze memorii şi cereri, şi să ridice înscrisuri emanate de la cei doi pârâţi .
În legătură cu cel de-al doilea motiv de recurs, Curtea reţine că, în fapt, reclamantul a atacat refuzul autorităţilor de a-i acorda viza de lungă şedere în România.
Adresa din 13 noiembrie 2007 nu este un act administrativ individual în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, reprezentând însă o comunicare a refuzului M.A.E. de acordare a vizei solicitate, fiind aplicabile dispoziţiile art. 2 alin. (2) cu referire la art. 1 alin. (1) lit. i) din acelaşi act normativ care asimilează actelor administrative unilaterale şi refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Prin acea adresă, autoritatea publică menţionată a invocat neîndeplinirea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) şi art. 6 lit. f) din OUG nr. 194/2002 modificată şi completată, imputând reclamantului că ar prezenta un pericol pentru apărarea şi siguranţa naţională, ordinea, sănătatea ori morala publică. În acest sens, s-a avut în vedere faptul că reclamantul era cercetat sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, fals intelectual, uz de fals şi evaziune fiscală în Dosarul penal nr. 740124/0150/2006 al I.P.J. Neamţ.
Instanţa de fond nu a avut în vedere însă faptul că pentru toate infracţiunile imputate s-a dispus prin Ordonanţa nr. 1695/P din 11 decembrie 2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, scoaterea de sub urmărire penală a reclamantului, astfel încât nu mai subzistă susţinerea că acesta ar prezenta un pericol în sensul art. 6 lit. f) din OUG nr. 194/2002.
Cum nu există nici un alt temei pentru acordarea vizei române, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 27 alin. (2) din actul normativ susmenţionat, se constată că respingerea cererii reclamantului de obţinere a vizei s-a făcut în mod nejustificat.
Întrucât, potrivit procedurii de emitere a vizelor prevăzute de art. 30 alin. (7) din OUG nr. 194/2002 modificată, viza de lungă şedere se acordă de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare ale României, cu aprobarea C.N.V., numai după obţinerea avizului O.R.I., Curtea va sancţiona refuzul ambilor pârâţi şi va admite acţiunea. Astfel, Curtea va obliga O.R.I. să emită avizul pentru acordarea vizei de lungă şedere reclamantului pentru desfăşurarea de activităţi economice şi de asemenea, va obliga M.A.E. să aprobe acordarea acestei vize.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul E.R. împotriva sentinţei nr. 1290 din 16 mai 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că admite acţiunea formulată de reclamant.
Obligă O.R.I. să emită avizul pentru acordarea vizei de lungă şedere reclamantului pentru desfăşurarea de activităţi economice.
Obligă M.A.E. să aprobe acordarea acestei vize.
Obligă intimaţii – pârâţi la plata a 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către recurentul – reclamant.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1668/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1442/2008. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
