ICCJ. Decizia nr. 1507/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1507/2008
Dosar nr. 1308/59/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Timişoara, la data de 6 august 2007 reclamanta I.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C.J.P. Timiş, T.L., T.L., D.S. şi H.E. (persoanele fizice în calitate de funcţionari ai instituţiei pârâte) anularea Hotărârii nr. 5185 din 18 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea pârâtei C.J.P. Timiş, la emiterea unei noi hotărâri, prin care să i se acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2003, obligarea în solidar a pârâţilor la daune materiale, reprezentând dobânda legală a drepturilor băneşti pe perioada 1 februarie 2003 până la data efectivă a plăţii, diferenţa de valoare a sumelor neprimite, conform ratei de inflaţie pe aceeaşi perioadă şi daune morale în sumă de 10.000 lei pentru reaua credinţă a pârâţilor şi umilirea persoanei sale, pe aceeaşi perioadă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a adresat pârâtei cu o cerere întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 189/2000, la data de 31 iunie 2003 care i-a fost respinsă pe motiv că nu îndeplineşte cerinţele legii, pentru ca apoi prin sentinţa civilă nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi contencios administrativ, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1755 din 23 martie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, să-i fie recunoscute aceste drepturi.
Pronunţarea soluţiilor favorabile s-a făcut urmare cererii sale de revizuire din 5 iulie 2006, adresată pârâtei, care a soluţionat-o tot nefavorabil, prin Hotărârea nr. 5185 din 18 iulie 2007.
Reclamanta a mai arătat că, deşi pârâta aplică dispoziţiile hotărârii judecătoreşti, reţine greşit ca dată a începerii acordării drepturilor, data cererii de revizuire din 3 iulie 2006, în loc de data de 31 ianuarie 2003, data înregistrării primei cereri, în aplicarea art. 5 din Legea nr. 189/2000.
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 290 din 7 noiembrie 2007 a respins acţiunea formulată de reclamanta I.I. împotriva pârâţilor C.J.P. Timiş, T.L., T.L., D.S. şi H.E., ca nefondată.
În motivarea soluţiei s-a reţinut ca nefondată cererea de chemare în judecată a fiecărui membru al Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, întrucât s-a respectat de către comisie, legislaţia în vigoare, drepturile reclamantei fiind corect stabilite, motiv pentru care este neîntemeiată şi cererea pentru obligarea acestora la plata daunelor morale.
Acordarea drepturilor conferite în baza art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, stabilită prin sentinţa civilă nr. 308 din 7 noiembrie 2006 a Curţii de Apel Timişoara, devenită irevocabilă prin Decizia nr. 1755/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a făcut potrivit art. 5 din Legea nr. 189/2000, de la data de 1 a lunii următoare a cererii găsită întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen reclamanta I.I., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând în esenţă că: în mod greşit drepturile stabilite prin lege pentru persoanele strămutate i-au fost acordate cu data de 1 august 2006, în loc de 1 februarie 2003, întrucât reclamanta s-a adresat iniţial pârâtei cu cererea nr. 5185 la data de 31 ianuarie 2003; reclamanta susţine că, în mod greşit i-a fost respinsă cererea pentru acordarea daunelor materiale, întrucât a fost păgubită cu sumele neplătite, datorită relei credinţe a funcţionarilor instituţiei; de asemenea, greşit i-a fost respinsă cererea pentru acordarea daunelor morale, întrucât comportamentul funcţionarilor instituţiei pârâte este abuziv.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu critica formulată, probele administrate în cauză şi dispoziţiile legale incidente pricinii se constată că, recursul este nefondat
Legea nr. 189/2000 prevede în art. 5 că persoanele prevăzute la art. 1 şi art. 3 din lege vor beneficia de drepturile acordate, începând cu data de 1 a lunii următoare, celei în care a fost depusă cererea.
Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 189/2000, verificarea legalităţii drepturilor acordate potrivit acestui act normativ poate fi făcută la cerere sau din oficiu, iar în cazul în care se constată încălcarea prevederilor legale, se va emite o decizie de revizuire, care poate la rândul său să fie contestată în instanţă. În condiţiile în care textul legii nu impune o limitare în timp a acestui demers, pentru formularea cererii de revizuire a hotărârilor, emisă în temeiul Legii nr. 189/2000, corect cererea reclamantei recurente din 3 iulie 2006 a fost calificată ca cerere de revizuire, iar acordarea beneficiului drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 s-a făcut cu data de 1 august 2006, întrucât reclamanta nu a atacat potrivit art. 7 alin. (4) din Legea n. 189/2000, hotărârea nr. 5185 din 31 ianuarie 2003.
Faţă de considerentele de mai sus cu privire la soluţionarea cererii principale, în mod corect au fost respinse cererile pentru acordarea daunelor materiale şi morale, întrucât acordarea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 s-a făcut cu respectarea prevederilor art. 5 din Legea nr. 189/2000, în raport cu situaţia de fapt.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de I.I. împotriva sentinţei civile nr. 290 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1505/2008. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 1508/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
