ICCJ. Decizia nr. 1505/2008. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1505/2008
Dosar nr. 1313/57/2007
Şedinţa publică din 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 septembrie 2007, S.C.S., Inspector şcolar general la Inspectoratul şcolar al judeţului Alba a solicitat ca în contradictoriu cu M.E.C.T. să se dispună conform art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea calificativului „nesatisfăcător" care i-a fost acordat în urma activităţii sale manageriale şi comunicat cu adresa din 14 septembrie 2007.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a cărei suspendare o solicită îi produce pagube iminente şi datorită calificativului acordat va înceta contractul de management educaţional pe care l-a încheiat. De asemenea, vor fi afectate drepturile salariale, precum şi posibilitatea de a participa în viitor la concurs pentru ocuparea funcţiei de director şi de a urma diverse programe de perfecţionare profesională organizate în condiţiile legii.
Prin sentinţa civilă nr. 120/ CA din 10 octombrie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată excepţia de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât. Totodată, a admis cererea reclamantului S.C.S., dispunând suspendarea executării calificativului „nesatisfăcător" comunicat cu adresa din 14 septembrie 2007.
În esenţă, instanţa a reţinut că în cauză sunt îndeplinite cele două condiţii de admisibilitate a cererii reclamantului, prevăzute de art. 14 din Legea contenciosului administrativ, respectiv existenţa cazului bine justificat şi necesitatea prevenirii unei pagube iminente ce s-ar putea produce prin executarea actului administrativ. Că, S.C.S. a introdus o acţiune pentru anularea calificativului, invocând motive de nelegalitate şi netemeinicie a actului, care este de natură a-i leza prestigiul şi activitatea didactică.
În sfârşit, s-a apreciat că încetarea contractului de management educaţional ar cauza reclamantului o pagubă iminentă de ordin material, respectiv pierderea drepturilor salariale şi l-ar împiedica să mai beneficieze de promovări ulterioare în alte funcţii manageriale sau de gradaţii de merit.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către pârâtul M.E.C.T.
În cadrul primei sale critici, recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a considerat că cererea reclamantului este admisibilă, deoarece calificativul acordat ca urmare a evaluării activităţii sale manageriale nu are caracterul unui act administrativ care în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 poate fi contestat în justiţie.
Adresa de comunicare a calificativului nu dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice fiind întocmită de însăşi autoritatea publică abilitată să emită acte administrative.
Motivul de recurs este întemeiat.
Prin întâmpinarea depusă în dosarul primei instanţe, pârâtul M.E.C.T. a invocat excepţia de inadmisibilitate a cererii reclamantului S.C.S., susţinând că adresa de comunicare a calificativului acordat acestuia nu are caracterul unui act administrativ (filele nr. 16-2).
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins însă această excepţie, considerând că legea nu condiţionează admisibilitatea unei asemenea cereri de îndeplinirea unei proceduri prealabile sau de verificarea dacă actul atacat este un act administrativ unilateral ori unul normativ, fiind suficientă doar existenţa pe rolul instanţei a unei acţiuni pentru anularea actului.
Soluţia şi argumentele aduse în sprijinul ei sunt însă eronate, deoarece prevederile art. 14 ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, se referă la suspendarea executării actului administrativ, astfel cum a fost el definit prin dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) din aceeaşi lege organică.
Ori, adresa de comunicare a calificativului acordat nu are acest caracter, întrucât nu exprimă o manifestare de voinţă unilaterală a autorităţii emitente, susceptibilă a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăşi, ci are natura unei simple operaţiuni tehnico-materială de încunoştinţare a reclamantului cu privire la rezultatul evaluării activităţii sale manageriale şi la calea de atac a contestaţiei ce poate fi utilizată împotriva acelui calificativ.
De altfel, din actele dosarului rezultă că S.C.S. a formulat atât contestaţie în baza art. 5 alin. (2) din ordinul M.E.C.T. nr. 1223/2007, cât şi o acţiuni în anulare care i-a fost admisă prin sentinţa civilă nr. 20 din 27 februarie 2007 a aceleiaşi curţi de apel, cu consecinţa anulării calificativului „nesatisfăcător" şi a operaţiunii administrative ulterioare, respectiv a adresei de comunicare din 14 septembrie 2007.
Având în vedere aceste considerente, care fac de prisos examinarea celorlalte apărări ale părţilor referitoare la temeinicia hotărârii, urmează a se admite recursul.
Pe cale de consecinţă va fi modificată sentinţa atacată în sensul respingerii cererii de suspendare a calificativului „nesatisfăcător" formulată de reclamant ca inadmisibilă.
Văzând şi dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi pct. 9, art. 312 pct. 3 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E CI D E
Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinţei nr. 120/ CA din 10 octombrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare a executării actului administrativ, formulată de reclamantul S.C.S., ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1450/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1507/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
