ICCJ. Decizia nr. 1500/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1500/2008
Dosar nr. 1003/35/2007
Şedinţa publică de la 8 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 8 iunie 2007 reclamantul C.P. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor, anularea hotărârii din 17 mai 2007, emisă de pârâtă şi obligarea acesteia să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al drepturilor acordate de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 211/CA/2007-PI din 3 decembrie 2007 a admis acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C.P. în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bihor şi în consecinţă a anulat hotărârea din 17 mai 2007 emisă de pârâtă, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului, calitatea de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că, reclamantul a făcut dovada calităţii de refugiat, fiind nevoit împreună cu familia sa să-şi părăsească localitatea de domiciliu, din cauza persecuţiilor etnice (din cauza autorităţilor maghiare şi a maghiarizării forţate).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâta C.J.P. Bihor, motivat în drept potrivit art. 304 pct. 8-9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, reclamantul nu a făcut dovada unei persecuţiei etnice şi nici a situaţiei de strămutare sau de refugiu în altă localitate decât cea de domiciliu, aşa cum prevăd expres, dispoziţiile art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
Examinând sentinţa atacată, faţă de critica formulată, dovezile administrate, actele normative aplicabile în cauză precum şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana – cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate în art. 1.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei rezultă că, atât obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite, persoanelor persecutate de regimurile respective, în perioada arătată, din motive etnice.
Din declaraţiile martorilor V.I. şi G.G. – ambii având calitatea de beneficiari ai prevederilor Legii nr. 189/2000 rezultă că, reclamantul minor fiind la acea dată a fost refugiat împreună cu familia sa, în perioada mai 1941 – martie 1945 din localitatea de domiciliu B., judeţul Bihor, în localitatea B.A., din cauza persecuţiilor etnice (din cauza autorităţilor maghiare şi a maghiarizării forţate) dosar de fond.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, iar recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Bihor împotriva sentinţei nr. 211/CA/2007/PI din 3 decembrie 2007 a Curţii de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1498/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1501/2008. Contencios → |
|---|
