ICCJ. Decizia nr. 1532/2008. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1532/2008
Dosar nr. 2954/2/2007
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1568 din 6 iunie 2007 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta SC N.R. SRL în contradictoriu cu pârâţii D.G.A.M.C. şi A.N.V. – D.R.V. Bucureşti, a dispus anularea Deciziei nr. 121/2001 emisă de D.R.V.I. Bucureşti (în prezent A.N.V.) – D.R.V. Bucureşti, a obligat pârâta să emită o nouă decizie de determinarea definitivă a valorii în vamă pe baza valorii de tranzacţie declarate cu declaraţia vamală de import din 5 octombrie 2001 şi a obligat pârâtele să restituie reclamantei suma de 175.521.839 lei reţinută nelegal (pct. 3 Decizia nr. 121/2001) sub sancţiunea unei penalităţi de 50 lei pe zi de întârziere, conform art. 18 alin. (5), coroborat cu art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
În motivarea sentinţei se reţine că din actele depuse la dosar nu rezultă diferenţe între preţul achitat pentru bunurile importate şi preţul declarat în vamă, preţul mărfii de 41.312,04 euro menţionat în D.V.I. fiind acelaşi cu preţul de tranzacţie menţionat cu factura externă şi cu preţul efectiv plătit de reclamantă prin dispoziţia de plată externă.
În drept au fost menţionate art. 1 din Legea nr. 29/1990 (în vigoare la data introducerii acţiunii), art. 18 alin. (5) coroborate cu art. 77 alin. (1) din Legea nr. 141/1997 şi art. 7 din Acordul privind aplicarea art. 7 din Acordul G.T.C. (G.A.T.T.), la care România este parte.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs pârâtele A.N.A.F. – D.G.A.M.C. şi A.N.A.F. – A.N.V. – D.R.A.O.V. Bucureşti.
Recurenta D.G.A.M.C. a susţinut că sentinţa atacată a fost pronunţată cu aplicarea greşită a prevederilor OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală şi a Ordinului M.F.P. nr. 1939/2006, direcţia neavând calitate procesuală pasivă pe capătul de cerere privind obligarea la restituirea garanţiei vamale în sumă de 175.521.839 lei ROL, deoarece contribuabilii – indiferent de încadrarea acestora ca şi contribuabili mari, mijlocii sau mici – declară şi, respectiv, achită drepturile de import la organele vamale.
În subsidiar, aceeaşi recurentă a solicitat modificarea sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiată.
Recurenta A.N.V. a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.), deoarece stabilind că valoarea în vamă coincide cu valoarea de tranzacţie, instanţa de fond nu a interpretat corect prevederile Acordului privind aplicarea art. 7 al Acordului G.T.C. (GATT) de la Geneva, din 1 noiembrie 1979, la care România este parte.
În dezvoltarea motivului de recurs recurenta citează prevederile art. 1 – 7 din acord şi conchide că valoarea stabilită prin Raportul de evaluare poate fi considerată „valoare în vamă" doar dacă aceasta nu se poate stabili conform procedurii prevăzute în acord, solicitând modificarea sentinţei şi menţinerea Deciziei nr. 121/2001 emisă de autorităţile vamale.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de recurenta - pârâtă D.G.A.M.C., aceasta a fost în mod corect respinsă de instanţa de fond, deoarece printr-o decizie de casare, pronunţată în prezenta cauză, nr. 1497 din 8 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit în mod irevocabil că pârâta D.G.A.M.C. are calitate procesuală, deoarece reclamanta, în calitate de mare contribuabil, se află în administrarea sa, potrivit prevederilor Ordinul M.F.P. nr. 753/2006.
Pe fondul cauzei, Curtea de Apel a reţinut în mod corect că organele vamale nu au respectat dispoziţiile Legii 141/1997 şi nici principiul conform căruia valoarea în vamă coincide cu valoarea de tranzacţie. Acest principiu este cuprins în Acordul G.A.T.T. la art. 1 pct. 1 şi prevede că valoarea în vamă a mărfurilor importate va fi valoarea de tranzacţie, adică preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfuri, atunci când acestea sunt vândute pentru export cu destinaţia ţării de import.
De menţionat că acest preţ efectiv plătit sau de plătit se determină în conformitate cu notele interpretative ale acestuia. Încă de la primele dispoziţii cuprinse în notele interpretative se prevede că aplicarea metodelor de evaluare ale valorii în vamă a mărfurilor se face prin aplicare succesivă a articolelor cuprinse în Acord referitoare la Regulile de evaluare. Atunci când valoarea în vamă nu poate fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 1, se va încerca aplicarea succesivă a articolului următor, şi aşa mai departe.
Or, aşa cum indubitabil rezultă din probatoriul administrat, şi aşa cum bine a observat şi Curtea de Apel Bucureşti, atât marfa importată de intimata-reclamantă, cât şi suma totală de plată, se regăsesc în declaraţia vamală de import şi, mai mult, sunt şi confirmate de dovada plăţii facturii.
În consecinţă, Curtea de Apel Bucureşti a reţinut în mod corect că preţul achitat pentru bunurile importate şi preţul declarat în vamă erau identice cu preţul de tranzacţie menţionat în factura externă şi preţul efectiv plătit de intimata prin dispoziţia de plată externă. În atare condiţii este pe deplin justificată aplicarea art. 1 pct. 1 din Acordul G.A.T.T. şi nu a art. 7, aşa cum susţin recurentele-pârâte.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond va fi menţinută ca legală şi temeinică, iar recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de A.N.A.F. şi de A.N.V., prin D.R.A.O.V. Bucureşti, împotriva sentinţei civile nr. 1568 din 6 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1528/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1545/2008. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
