ICCJ. Decizia nr. 1540/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1540/2008
Dosar nr. 1711/33/2007
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 744 din 7 decembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul M.T., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, a anulat hotărârea din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să-i recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 10 octombrie 1940 – 06 martie 1945, începând cu data de 01 decembrie 2006.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, din declaraţiile martorilor U.L. şi D.I., completate în cazul martorului U.L. şi cu hotărârea din 17 februarie 2005 emisă de pârâtă, prin care i-a fost recunoscută acestuia calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, precum şi declaraţia martorei A.A., rezultă refugiul reclamantului, împreună cu familia, din satul G., judeţul Cluj, în localitatea G.A., din acelaşi judeţ, din octombrie 1940, până la sfârşitul războiului.
Cu privire la motivul refugiului instanţa a reţinut că, potrivit declaraţiilor martorilor care au relatat fapte cunoscute personal, acesta a fost persecuţia etnică instaurată în zonă şi urmare căreia tatăl reclamantului, primar în comuna G., a fost în pericol de a fi omorât de groful local, după ce mai întîi îi omorîse toate animalele din gospodărie.
Faţă de aceste probe instanţa de fond a conchis că, în speţă, sunt incidente dispoziţiile Legii nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta - C.J.P. Cluj, cu motivarea că potrivit legii, trebuie să existe două surse de informare care să indice împreună aceleaşi date referitoare la perioada şi împrejurările refugiului, iar în speţă a fost audiat un singur martor ale cărei afirmaţii sunt contradictorii.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins, pentru următoarele considerente.
Potrivit dispoziţiilor O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ, persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 din H.G. - nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţii de martori.
În dosarul de fond se află declaraţiile a trei martori, dintre care ultimul audiat în faţa instanţei, toţi fiind unanimi în relatările lor privind împrejurările refugiului,a cărui cauză a fost persecuţia etnică suferită de reclamant şi familia lui, precum şi perioada în care aceştia au fost refugiaţi, aspecte de altfel menţionate pe larg în considerentele hotărârii de fond.
Pe cale de consecinţă, constatând că, potrivit art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 744 din 7 decembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1539/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1541/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
