ICCJ. Decizia nr. 1542/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1542/2008
Dosar nr. 1910/33/2007
Şedinţa publică de la 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 691 din 28 noiembrie 2007, a admis acţiunea formulată de reclamantul F.P., a anulat hotărârea din 9 iulie 2007, emisă de pârâtă şi a obligat pe această să recunoască reclamantului beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 ianuarie 2007.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut, că probele existente la dosar, respectiv declaraţiile autentificate ale martorilor T.I. şi C.L., precum şi actele de stare civilă ale reclamantului, atestă cu caracter unitar împrejurarea că acesta, împreună cu familia, s-a refugiat din localitatea de domiciliu, într-o altă localitate, în luna iunie 1943, urmare a persecuţiilor etnice suferite, reîntoarcerea având loc în cursul lunii martie 1945.
S-a reţinut de asemenea că această situaţie de fapt a fost confirmată şi de martorul L.V. audiat în faţa instanţei şi s-a concluzionat că în speţă sunt astfel incidente dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 189/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj cu motivarea că, potrivit legii, ar trebuie să existe două surse de informaţie care să indice împreună aceleaşi date, respectiv, data plecării, localitatea de plecare, motivele plecării, localitatea de refugiu şi data întoarcerii din refugiu, pentru a putea fi coroborate în favoarea reclamantului, condiţie care în speţă nu a fost îndeplinită, instanţa de fond pronunţând sentinţa în baza declaraţiei unui singur martor şi aceea contradictorie.
Recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice, fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate decât cea de domiciliu.
Dovada acestor împrejurări se poate face, potrivit art. 4 din H.G. nr. 127/2002, cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declaraţi de martori.
În speţă, toţi martorii, atât cel audiat în faţa instanţei cât şi ceilalţi doi ale căror declaraţii autentificate se află la dosarul cauzei, au fost unanimi în declaraţiile lor privind stabilirea reclamantului, împreună cu familia, în iunie 1940, în comuna C. de unde, în octombrie 1940, urmare a persecuţiilor etnice suferite ca efect al cedării Ardealului de Nord prin Dictatul de la Viena, s-au refugiat în teritoriile rămase în administraţia Statului Român.
Faţă de aceste considerente, considerând că, potrivit art. 304 şi 3041 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 691 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1541/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1543/2008. Contencios → |
|---|
