ICCJ. Decizia nr. 1546/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1546/2008
Dosar nr. 1987/1/2008
Şedinţa publică din 9 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 3 martie2008, S.R. a formulat contestaţie în anulare împotriva Deciziei nr. 4451 pronunţată la 19 noiembrie 2007 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, invocând motivul prevăzut de art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., conform căruia hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, între altele, când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În motivarea contestaţiei în anulare, contestatoarea arată că prin Decizia nr. 4451 din 19 noiembrie 2007 a fost respins ca nefondat recursul declarat împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 90 din 22 februarie 2007.
Se menţionează că instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra motivelor de recurs invocate, reţinând doar că la emiterea hotărârii atacate au fost respectate dispoziţiile Regulamentului privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor adoptat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006.
Astfel, contestatoarea arată că nu a fost analizat motivul de recurs privind încălcarea art. 17 din Hotărârea C.S.M. nr. 621/2006, nelegalitatea constând în acordarea din oficiu a 0,1 puncte pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice şi, respectiv, 1 punct pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor practice.
Totodată, contestatoarea susţine că un alt motiv de recurs ce nu a fost analizat de instanţa de recurs l-a constituit nerespectarea art. 9 pct. 17 din Regulament care stabileşte în sarcina Comisiei de organizare a concursului, obligaţia de a informa, de îndată, C.S.M. cu privire la orice situaţie care impune anularea unor subiecte, cum ar fi pierderea, deteriorarea ori desfiinţarea unui subiect.
Contestatoarea precizează că analizarea celor două motive de recurs de către instanţă ar fi dus la o soluţie opusă celei pronunţate, soluţie ce ar fi fost în acord şi cu practica anterioară a Înaltei Curţi reprezentată de Decizia nr. 3289 din 27 iunie 2007.
Analizând actele dosarului de recurs şi motivele de contestaţie în anulare, Înalta Curte constată că prezenta contestaţie este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs vizând nelegalitatea acordării din oficiu a 0,1 puncte pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor teoretice şi, respectiv, 1 punct pentru întrebările anulate la proba scrisă tip grilă pentru verificarea cunoştinţelor practice a fost analizat de instanţa de recurs, reţinându-se în cuprinsul Deciziei nr. 4451 din 19 noiembrie 2007 (Decizia atacată) că potrivit art. 14 din Regulament (aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 621 din 21 septembrie 2006) comisiile de corectare examinează contestaţiile la bareme şi adoptă baremele definitive, iar comisiile de soluţionare a contestaţiilor reevaluează lucrările scrise ale căror note iniţiale au fost contestate şi acordă note conform baremelor de notare şi evaluare definitive. Însăşi recurenta a formulat contestaţie la barem, respinsă de către comisia de soluţionare a acestor contestaţii, iar baremurile definitiv stabilite au fost aplicate de comisiile de corectare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la aplicarea art. 9 pct. 17 din Regulament s-a reţinut că aceste prevederi au fost respectate în desfăşurarea concursului, în sensul că C.S.M. a fost informat despre anularea subiectelor şi, în cunoştinţă de cauză, a hotărât respingerea contestaţiilor cu privire la acest aspect, dispunând validarea examenului.
Instanţa de recurs a remarcat şi faptul că această situaţie nu este similară cu cea existentă în cauza soluţionată prin Decizia nr. 3289/2007, invocată ca practică judiciară, deoarece în acea speţă s-a reţinut încălcarea obligaţiei de informare a C.S.M., ceea ce în prezenta cauză nu s-a reţinut; în consecinţă, nu se poate reţine existenţa unei discriminări sau o lipsă de unitate a practicii judiciare în sensul în care s-a constatat de către C.E.D.O. în cauza Beian contra României.
Pentru considerentele menţionate, nefiind întrunite condiţiile art. 318 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ., contestaţia în anulare urmează a fi respinsă ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.R. împotriva Deciziei nr. 4451 din 19 noiembrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1516/2008. Contencios. Alte cereri.... | ICCJ. Decizia nr. 1570/2008. Contencios → |
|---|
