ICCJ. Decizia nr. 1583/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1583/2008
Dosar nr. 749/33/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta Ş.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 20907 din 25 februarie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de refugiată şi recunoaşterea drepturilor prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea atacată pârâta a respins cererea sa formulată în temeiul Legii nr. 189/2000, deşi a făcut dovada prin înscrisuri că se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind refugiată ca urmare a persecuţiilor etnice suferite.
Prin sentinţa civilă nr. 395/2007 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, acţiunea formulată a fost admisă, instanţa dispunând anularea hotărârii atacate. Totodată, instanţa a obligat pârâtul să recunoască reclamantei calitatea de refugiat în perioada februarie 1942 - 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile băneşti prevăzute de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 decembrie 2006.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în esenţă, că din probatoriului administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declaraţiile autentice ale martorilor, precum şi declaraţia martorei audiate nemijlocit de instanţă, rezultă că reclamanta a fost nevoită să se refugieze ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, caz în care aceasta se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituit aşadar să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.J.P. Cluj, criticând soluţia pronunţată pentru netemeinicie şi nelegalitate, opinând că localitatea din care s-a mutat reclamanta era liberă, situaţie în care nu se poate reţine că motivul plecării ar fi fost persecuţia etnică, în realitate având loc o simplă alegere nouă de domiciliu şi nu o veritabilă rupere forţată de casă.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, analizând motivele invocate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză, constatată nefondat recursul declarat pentru considerentele ce urmează:
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de dispoziţiile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii din motive etnice, aflându-se în una din situaţiile prevăzute de articolul mai sus menţionat.
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999, persoana strămutată este aceea care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente şi, în lipsa acestor acte, prin declaraţie cu martori.
Din probatoriul administrat în cauză, în speţă înscrisurile depuse la dosarul de fond, declaraţia martorei T.F., audiată nemijlocit de instanţă, rezultă că intimata reclamantă se încadrează în situaţia prevăzută de lege, fiind îndrituită să beneficieze de măsurile reparatorii în speţă, situaţie dovedită de aceasta în conformitate cu prevederile art. 61 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002.
Totodată, se reţine că prevederile Legii nr. 189/2000 nu condiţionează stabilirea calităţii de refugiat de refugiul într-un teritoriu ocupat, astfel încât refugiul reclamantei din localitatea de domiciliu se încadrează în ipoteza art. 2 din Normele de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999.
Pentru considerentele arătate, se constată că instanţa a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, iar recursul fiind nefondat, urmează a fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 395/2007 din 11 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1570/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1585/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
