ICCJ. Decizia nr. 1570/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.1570/2008
Dosar nr. 1280/59/2007
Şedinţa publică de Ia 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la instanţă sub nr. 1280/59/2007, reclamantul B.I. a chemat în judecată C.J.P. Timiş, pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Hotărârii nr. 10214 din 01 iunie 2007 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 189/2000 de pe lângă instituţia pârâtă şi prin care i-a fost respinsă cererea adresată acesteia pe motiv că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000 art. 1 lit. c), HG nr. 127/2002 art. 2 şi ale precizărilor C.N.P.A.S. nr. 3422/2002 şi să fie obligată pârâta să-i recunoască dreptul de beneficiar al Legi nr. 189/2000.
În susţinerea acţiuni, motivează că legea recunoaşte calitatea de persoană strămutată, şi în persoana urmaşilor celor care au fost puşi în situaţia prevăzută de art. 1 lit. c), respectiv copiilor acestora, născuţi în refugiu.
La dosar au fost depuse acte de stare civilă, din partea pârâtei, având ataşate acte din dosarul administrativ format în cauză.
Prin sentinţa nr. 261 din 17 octombrie 2007, Curtea de Apel Timişoara a admis acţiunea reclamantului B.I., a anulat Hotărârea nr. 10214 din 8 iunie 2007 a pârâtei C.J.P. Timiş, a obligat-o pe aceasta să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin probatoriul administrat reclamantul a făcut dovada că s-a născut în timpul refugiului părinţilor săi din localitatea de domiciliu din motive de persecuţie etnică.
Din certificatul de naştere al reclamantului (fila 5 dosar fond) rezultă că acesta s-a născut la data de 14 ianuarie 1942 în localitatea Mihail Kogălniceanu din judeţul Constanţa.
Din declaraţiunea de avere imobiliară (fila 19 - 22 dosar fond) rezultă că bunicul matern F.F. al reclamantului - intimat a deţinut în localitatea Sahinlar, judeţul Durostor imobil şi teren în suprafaţă de 2.500 m.p.
Împotriva acestei sentinţei declarat recurs C.J.P. Tulcea, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare recurenta a susţinut că, instanţa în mod greşit a reţinut că reclamantul este beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000 întrucât acesta s-a născut în anul 1941, iar legea nu precizează expres că din categoria persoanelor strămutate din localitatea de domiciliu în altă localitate ca urmare a persecuţiilor etnice suferite, face parte şi persoana care s-a născut ulterior strămutării părinţilor săi.
Din analiza înscrisurilor din dosar, a motivelor de recurs invocate de recurentă, precum şi a soluţiei instanţei de fond, în raport şi de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat, rezultă că drepturile compensatorii se acordă tuturor celor care, din motive etnice, au suferit persecuţii în perioada precizată, fără a se face nici o diferenţiere de tratament între persoanele care au fost efectiv strămutate ori expulzate în altă localitate şi cele care au fost nevoite să trăiască în refugiu, sau care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a Tratatului de la Craiova încheiat la data de 07 septembrie 1940, între România şi Bulgaria.
Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând, în mod implicit, şi copiii născuţi în perioada refugiului, aceştia împărtăşind aceeaşi situaţie cu cea a părinţilor refugiaţi, al căror statut l-au dobândit.
Cum, în cauză, s-a făcut dovada şi este de necontestat faptul că intimatul - reclamant s-a născut în perioada strămutării părinţilor săi, în mod corect a reţinut instanţa de fond că acesta are calitatea debeneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000, împărtăşind situaţia părinţilor strămutaţi, suportând consecinţele morale şi materiale ale strămutării care, implicit, s-au răsfrânt şi asupra sa.
Pentru considerentele precizate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Timiş împotriva sentinţei nr. 261 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1546/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1583/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
