ICCJ. Decizia nr. 1592/2008. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1592/2008
Dosar nr. 1266/42/2007
Şedinţa publică din 11 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.L. al Comunei Brăeşti a solicitat, în contradictoriu cu A.P.D.R.P. Bucureşti şi C.R.P.D.R.P. 2 Constanţa, anularea Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 465 din 16 februarie 2007 pronunţată de pârâta A.P.D.R.P., a procesului - verbal de control încheiat la data de 18 decembrie 2006 de către C.R.P.D.R.P. 2 Constanţa, precum şi anularea scrisorii de notificare a C.L. Brăeşti din 17 ianuarie 2007 emisă de centrul regional Constanţa.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că recuperarea sumei în speţă de la C.L. Brăeşti este, în opinia sa, o măsură dispusă greşit, deoarece are ca temei manualul A.P. din 24 noiembrie 2003 şi, ca atare, actul normativ în discuţie nu poate retroactiva.
A mai precizat reclamantul că, pe de o parte, subcontractarea este legală, iar pe de altă parte, că nu are cunoştinţă de subcontractarea acordată SC C. SA Buzău.
Mai mult, a apreciat reclamantul, o condiţie esenţială pentru a se cere restituirea banilor nu o poate constitui decât neefectuarea lucrărilor, situaţie ce nu se regăseşte însă.
Prin sentinţa nr. 132 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, acţiunea formulată a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă, că prin încheierea contractului din 24 noiembrie 2003, contract de subantrepriză cu SC C. SA Buzău au fost încălcate prevederile art. 7 din contractul de execuţie lucrări.
Totodată s-a mai reţinut că autoritatea contractantă poate aplica de drept sancţiunile pentru întreruperea contractului, dacă contractantul subcontractează fără aprobare.
Prima instanţă a apreciat, pe de o parte, că dată fiind calitatea reclamantului de beneficiar al lucrării şi al fondurilor S.A.P.A.R.D., nu pot fi avute în vedere susţinerile acestuia în sensul că nu a cunoscut existenta contractului de subantrepriză, iar, pe de altă parte, că nici menţiunea relativă la plata lucrărilor efectuate nu este întemeiată, deoarece la calculul debitului a fost luat în considerare profitul de 7% plătit de reclamant beneficiarului lucrării precum cheltuială eligibilă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.L. Brăeşti, solicitându-se admiterea recursului, modificarea sentinţei, admiterea acţiunii şi anularea actelor contestate.
Este criticată soluţia instanţei de fond pentru că a reţinut culpa recurentului în necunoaşterea subcontractării lucrării fără să reţină aceeaşi culpă şi în sarcina pârâtei care a avut organe de control şi nu a observat că lucrarea este executată de către un alt constructor care nu câştigase licitaţia şi chiar a fost de acord cu plata a două tranşe de plăţi către SC I.C. SA Bucureşti.
Se invocă faptul că chiar dacă ar fi aflat despre cea de-a treia societate şi ar fi acţionat în consecinţă lucrarea nu s-ar mai fi executat, pentru că termenul era foarte scurt şi exista riscul să fie pierdute fondurile nerambursabile.
Se apreciază că soluţia instanţei de fond a fost dată cu aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art. 3041 C. proc. civ. deoarece instanţa nu a analizat temeinicia motivelor pentru care s-a dispus recuperarea sumei de la C.L. Brăeşti deşi frauda a făcut-o SC I.C. SA Bucureşti.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
C.L. Brăeşti, în calitate de beneficiar, a încheiat cu agenţia S.A.P.A.R.D. Bucureşti, în calitate de autoritate contractantă un contract de finanţare pentru realizarea unui proiect. Ulterior, între C.L. Brăeşti, în calitate de autoritate contractantă şi firma SC I.C. SA Bucureşti, în calitate de contractant, a fost încheiat un contract de lucrări.
Pe parcursul derulării acestui contract, firma contractantă a subcontractat firmei SC C. SA Buzău.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, această subcontractare s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 7 din contractul de execuţie lucrări pentru că nu a existat autorizare prealabilă, scrisă, a autorităţii contractante, iar subcontractanţii trebuie să îndeplinească criteriile de eligibilitate aplicabile contractantului la data încheierii contractului.
Deşi recurentul susţine că nu are nici o culpă pentru că nu a cunoscut despre încheierea acestui contract nu pot fi reţinute astfel de aprecieri pentru că fiind autoritatea contractantă în cadrul contractului de execuţie a lucrărilor şi fiind beneficiar al fondurilor nerambursabile avea tot interesul să supravegheze întocmai lucrările şi respectarea contractelor de finanţare şi executare a lucrărilor.
Nu sunt fondate nici susţinerile din motivele de recurs că dacă ar fi cunoscut acest contract lucrarea nu ar mai fi fost executată, pentru că odată încheiate contractele ele trebuie respectate, iar contractul de subcontractare trebuia încheiat cu autorizare prealabilă a autorităţii contractante.
Prin urmare, soluţia instanţei de fond nu a fost dată cu aplicarea greşită a legii, pentru a fi incident art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este fondat pentru că dacă recurentul apreciază că SC I.C. SA Bucureşti are vreo culpă în sancţionarea acestuia, are posibilitatea formulării unei acţiuni dar aceasta nu poate fi soluţionată în cadrul litigiului vizând anularea actelor întocmite de A.P.D.R.P.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L. al Comunei Brăeşti împotriva sentinţei civile nr. 132 din 13 septembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1591/2008. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 1600/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
