ICCJ. Decizia nr. 1624/2008. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1624/2008
Dosar nr. 1729/42/2007
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 158 din 18 octombrie 2007, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, acţiunea prin care reclamantele E.A. şi E.V., în contradictoriu cu pârâtul M.M.F.E.Ş. – I.M., au solicitat obligarea acestuia de a face dovada îndeplinirii atribuţiilor legale în cadrul controlului efectuat în data de 29 martie 2006, respectiv a legalităţii contractelor individuale de muncă ale acestora şi a desfăşurării activităţii, a legalităţii modificării contractelor de muncă în baza Deciziei nr. 1843 din 28 iunie 2005, a adresei clare şi complete a firmei SC P.P. S.R.L. Bucureşti, precum şi a legalităţii sau ilegalităţii acordării salariilor în urma deciziei susmenţionate.
Instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţii pârâte, reţinând, în esenţă, că - faţă de dispoziţiile art. 2 din Legea nr. 108/1999 pentru înfiinţarea şi organizarea I.M., republicată, din care rezultă că I.M. are în subordine inspectorate teritoriale de muncă, unităţi cu personalitate juridică, existente în fiecare judeţ şi în Municipiul Bucureşti, calitate procesuală pasivă, în cauză, are I.T.M. Bucureşti, autorul actului de control efectuat în data de 29 martie 20015, iar nu I.M. din cadrul M.M.F.E.Ş., cu care, de altfel, reclamantele nu se află în raporturi juridice.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală în termen legal, au declarat recurs reclamantele.
Fără a indica expres motivele legale pe care îşi întemeiază criticile împotriva hotărârii instanţei de fond, recurentele au indicat, în esenţă, că s-a făcut o confuzie în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a autorităţilor menţionate în cuprinsul acţiunii lor. Astfel, au precizat recurentele că în condiţiile în care I.T.M. Bucureşti nu a trimis un răspuns referitor la sesizarea din data 18 ianuarie 2006, au fost nevoite să intervină, în aceeaşi zi atât la această autoritate cât şi la M.M.F.E.Ş. – I.M., această din urmă autoritate reprezentând organul ierarhic superior al I.T.M.
S-a mai susţinut că ilegalităţile constatate cu privire la modul în care şi-au desfăşurat activitatea recurentele la SC P.P. S.R.L. urmare a controlului efectuat de I.T.M., au fost practic ascunse prin răspunsul nr. 785 din 31 martie 2006, ceea ce a generat procesul de faţă.
Recursul nu este fondat.
Înalta Curte examinând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ. şi faţă de criticile recurentelor analizate prin prima motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., reţine că nu se găseşte în cauză nici un motiv legal care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate.
Din cuprinsul corespondenţei înregistrate sub nr. 785 din 31 martie 2006, emisă de M.M.S.S.F. – I.M. şi adresată recurentei reclamante - A.E., Înalta Curte reţine că, potrivit competenţelor stabilite de Legea nr. 108/1999, modificată şi completată, inspectori de muncă din cadrul I.M. şi I.T.M. Bucureşti au efectuat un control la SC P.P. S.R.L., încheind un proces-verbal, înregistrat sub nr. 29066 din 29 martie 2006.
Acelaşi răspuns conţine şi referiri la drepturile de concediu, la modul de stabilire al criteriilor de salarizare, ca şi constatările faţă de activitatea angajatorului, cu precizarea expresă că limitele legale de competenţă nu permit acestei autorităţi să intervină în conflictele de drepturi, legate de încheierea, executarea sau încetarea contractului de muncă dintre părţi, astfel de aspecte fiind de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti, conform C. muncii.
Totodată, rezultă neechivoc că procesul - verbal de control din 29 martie2006 (fila 33 Dosar fond nr. 4992/114/2007) a fost întocmit de I.T.M. al Municipiului Bucureşti, ale cărui constatări şi măsuri au fost înscrise în anexele la procesul verbal, ce fac parte integrantă din aceasta.
După cum corect a reţinut şi instanţa de fond, obiectul acţiunii de faţă al reclamantelor-recurente, vizează practic modalitatea în care a fost efectuat acest control şi legalitatea acestuia, cu referire totodată la constatările privind contractele de muncă ale celor două reclamante.
Cum acest control, din data de 29 martie 2006, a fost realizat, după cum s-a arătat numai de către I.T.M. şi nu de către I.M. şi reţinând că recurentele, în faţa instanţei de fond, şi-au menţinut cererea formulată împotriva emitentului corespondenţei nr. 785 din 31 martie 2006, respectiv M.M.S.S.F. – I.M., Înalta Curte apreciază că în mod legal şi pe deplin justificat acţiunea de faţă a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În cauză, actul al cărui conţinut şi legalitate au fost contestate a fost emis de o autoritate publică judeţeană care are şi personalitate juridică şi deplină capacitate de drept public.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 108/1999, republicată, ca şi HG nr. 767/1999, I.M. îşi exercită atribuţiile de control prin inspectoratele teritoriale de muncă, dar în nici un caz nu are competenţa de a interveni în raporturile juridice de muncă dintre angajaţi şi angajatori.
Corespondenţa – răspuns nr. 785 din 29 martie 2006 transmisă recurentelor a fost emisă după încetarea raporturilor de muncă ale acestora cu SC P.P. S.R.L., după cum rezultă din chiar cuprinsul său, are un caracter pur informativ, fără a produce efecte juridice în ceea ce le priveşte pe recurente.
În fine, Înalta Curte, examinând criticile recurentelor apreciază, că acestea, independent de împrejurarea că nu sunt motivate în drept, nu pot fi primite şi în considerarea faptului că vizează practic numai aspecte de fond şi nu se referă la modalitatea în care instanţa de fond a soluţionat şi s-a pronunţat asupra excepţiei invocate.
Faţă de toate cele mai sus, arătate conform art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul de faţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantele E.A. şi E.V. împotriva sentinţei nr. 158 din 18 octombrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
