ICCJ. Decizia nr. 1629/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1629/2008
Dosar nr. 9588/1/2007
Şedinţa publică din 15 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4005 din 19 octombrie 2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de S.T. împotriva sentinţei nr. 687 din 14 septembrie 2006 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, de respingere a contestaţiei împotriva Hotărârii nr. 130 din 25 august 2004 a C.S.M., prin care s-a dispus eliberarea sa din funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut următoarele: este necontestat că, la data emiterii hotărârii C.S.M., erau aplicabile dispoziţiile art. 92 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 92/1992, potrivit cărora magistratul poate fi eliberat din funcţie dacă „nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 46 lit. a) - e)" din acelaşi act normativ.
Potrivit art. 46 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992 poate fi numit magistrat doar cel care, printre celelalte condiţii „se bucură de o bună reputaţie".
Chiar dacă legiuitorul nu a explicitat înţelesul sintagmei „bună reputaţie", aceasta reprezintă un ansamblu de elemente care conferă persoanei prestigiul necesar desfăşurării activităţii sale.
Prin urmare, arată instanţa de recurs, funcţia de magistrat nu poate fi concepută independent de obligaţia persoanei care o ocupă de a se abţine de la orice faptă de natură a duce la compromiterea, discreditarea şi alterarea probităţii sale morale.
În plus, este ştiut că buna reputaţie constituie una dintre garanţiile autorităţii puterii judecătoreşti. Mai mult, buna reputaţie are caracter de continuitate, fiind necesară existenţa ei nu numai la momentul numirii, ci pe tot parcursul exercitării profesiei.
Totodată, se arată în considerentele deciziei contestate, magistraţii, potrivit dispoziţiilor art. 121 din Legea nr. 92/1992 răspund şi disciplinar pentru comportările care dăunează interesului serviciului sau prestigiului justiţiei.
În cauză, constată instanţa de recurs, la data adoptării hotărârii atacate nu se puteau reţine susţinerile recurentului, în sensul că scoaterea sa de sub urmărire penală nu are consecinţe în planul îndeplinirii condiţiei de bună reputaţie, întrucât s-a constatat că fapta a fost săvârşită, dar că nu prezenta pericolul social al unei infracţiuni, fiindu-i aplicată doar o sancţiune administrativă.
De altfel, chiar dacă prin ordonanţa din 17 mai 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, depusă la dosarul de recurs, s-a infirmat în parte ordonanţa din 9 decembrie 2004 dispunându-se „scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului S.T., pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), nefiind elementele constitutive ale acesteia" (filele 58 şi 59), totuşi s-a reţinut că acesta nu a procedat corect, încălcând dispoziţiile Regulamentului de ordine interioară a parchetelor atunci când a înscris un număr de înregistrare necorespunzător ordinii cronologice din Registrul unic de evidenţă a activităţii de urmărire penală şi de supravegherea acesteia.
A mai reţinut instanţa de recurs că nu este lipsit de semnificaţie nici faptul că recurentul a mai fost sancţionat în cursul activităţii sale, în anii 1997 şi 2001, şi mai mult, în anul 1997 s-a reţinut că a ascuns dosare cu executarea semnăturii grefierului şef, dovedind astfel persistenţa în acelaşi tip de activităţi de natră a afecta reputaţia sa, fiind încălcate şi regulile deontologice specifice profesiei de magistrat.
În acest sens, semnificativ este chiar conţinutul plângerii recurentului împotriva Ordonanţei nr. 624 din 30 martie 2005 (fila 11 Dosar nr. 6462/54/2005).
De asemenea, instanţa de recurs a constatat că recurentul - reclamant a fost audiat în Plenul C.S.M. (fila 62 dosar fond), nefiind încălcat dreptul său la apărare, iar analogia cu o altă cauză soluţionată prin sentinţa nr. 57 din 11 februarie 2005, este neavenită şi lipsită de suport juridic (filele 21-25 dosar recurs).
Referitor la susţinerea că instanţa de fond nu ar fi avut în vedere calitatea activităţii sale, instanţa de recurs a constatat că aceasta în mod corect a analizat şi acest aspect (fila 68 verso dosar fond), aşa cu rezultă şi din proba cu înscrisuri admisă în recurs, în cadrul căreia recurentul a prezentat un set de caracterizări din anul 2007 (filele 16-20 dosar recurs) favorabile, numai că acestea se referă la perioada 2006 - 2007, iar nu şi la anii anteriori la care a făcut referire intimatul şi instanţa de fond.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare S.T., invocând prevederile art. 317 şi art. 318 alin. (2) C. proc. civ.
În motivarea cererii, contestatorul susţine că soluţionarea cauzei s-a făcut cu lipsă de procedură în ceea ce-l priveşte, întrucât avocatul său avea atribuţii doar de apărare şi susţinere juridică, dar nu-l putea reprezenta.
În al doilea rând, consideră contestatorul că instanţa de recurs nu s-a pronunţat cu privire la toate motivele invocate de el.
Deşi pentru termenul din 4 decembrie 2007 contestatorul a solicitat amânarea judecăţii pentru a-şi angaja apărător şi a formula motivele contestaţiei, ulterior nu s-a mai prezentat la nici unul dintre cele trei termen şi nici nu a comunicat instanţei alte motive de contestaţie în anulare.
Cererea nu se fondează.
1. La soluţionarea cererii de recurs contestatorul a fost reprezentat de avocatul ales (fila 7 recurs) care s-a şi prezentat la primul termen, depunând motivele de recurs şi dovada achitării taxei de timbru (fila 26).
După suspendarea judecăţii şi repunerea pe rol a cauzei, apărătorul ales al contestatorului s-a prezentat la termenul din 22 iunie 2007 (fila 70) ca şi la cel din 5 octombrie 2007 (fila 80) când au avut loc dezbaterile în şedinţă publică asupra cererii de recurs.
Potrivit art. 67 alin. (1) C. proc. civ., părţile pot să exercite drepturile procedurale personal sau prin mandatar. În speţă, recurentul, contestator acum, a ales reprezentarea printr-un mandatar specializat, un avocat.
Ca urmare, în privinţa citării sale ca recurent se aplică dispoziţiile art. 89 alin. (2), conform cărora, înfăţişarea părţii în instanţă prin mandatar acoperă orice vicii de procedură.
Aşadar, motivul de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. şi invocat de contestator nu poate fi reţinut în cauză.
2. În ceea ce priveşte critica recurentului-contestator că instanţa de recurs nu ar fi analizat toate motivele sale de recurs, Curtea de faţă constată că nici aceasta nu se fondează.
Deşi, în motivarea recursului, acesta a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ., în mod concret nu a criticat sentinţa argumentat pentru nici unul dintre aceste puncte.
În esenţă, recursul său a vizat situaţia de fapt că, deşi cercetarea penală în ceea ce-l privea nu fusese soluţionată, C.S.M. a dispus eliberarea sa din funcţie la 25 august 2004, fără a aştepta pronunţarea instanţei penale.
Instanţa de recurs a răspuns motivat legal acestei critici, în raport cu normele speciale de conduită impuse magistraţilor şi având în vedere condiţia bunei reputaţii a magistratului. În raport cu acest aspect esenţial, instanţa de recurs a constatat legalitatea hotărârii C.S.M. De asemenea, sub aspect formal, instanţa de recurs a înlăturat cu argumente toate criticile privind neregularitatea procedurii în faţa C.S.M. formulate de recurent.
Aşa fiind, Curtea de faţă constată că nu există omisiuni din greşeală ale instanţei de recurs cu privire la vreunul dintre motivele de modificare invocate de recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.T. împotriva Deciziei nr. 4005 din 19 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1624/2008. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 1637/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
