ICCJ. Decizia nr. 1555/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1555/2008
Dosar nr. 17261/32/2006
Şedinţa publică din 10 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 163 din 10 decembrie 2007, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului L.I. prin care acesta a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Bacău anularea Hotărârii nr. 1087 din 26 septembrie 2006 emisă de pârâtă şi recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel a reţinut că prin hotărârea contestată prin acţiunea cu care a fost învestită instanţa, nr. 1087 din 26 septembrie 2006, a fost respinsă cererea înregistrată sub nr. 62563 din 8 august 2006 formulată de petentul L.I., prin care acesta solicita acordarea drepturilor ce i se cuvin în baza Legii nr. 189/2000, ţinând seama că în perioada martie - octombrie 1944 a fost strămutat din localitatea de domiciliu în comuna Vulcana Condelea, judeţul Dâmboviţa, împreună cu tatăl său, care era primarul comunei Miorcani.
În consecinţă, reclamantul şi-a modificat cauza acţiunii prin indicarea în faţa instanţei a altor motive privind nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii contestate, în sensul că drepturile reglementate de OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 se cuvin ca urmare a strămutării din comuna Lipcani, judeţul Hotin în comuna Miorcani, judeţul Dorohoi.
Din probatoriul administrat în cauză sub aspectul condiţiilor în care a fost adoptată Hotărârea nr. 1087/2006, instanţa reţine că evacuarea reclamantului din comuna Miorcani, judeţul Dorohoi în comuna Vulcana - Condelea, judeţul Dâmboviţa s-a realizat ca urmare a dispoziţiilor autorităţilor române, pentru protejarea propriilor cetăţeni, în condiţiile extinderii teatrului de război.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul L.I. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivare a arătat că în mod greşit instanţa de fond i-a respins acţiunea întrucât din tot probatoriul administrat rezultă că a fost refugiat din motive de persecuţie etnică în perioada martie –octombrie 1944.
Analizând motivele de recurs, soluţia instanţei de fond şi în raport de art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat.
Prin sentinţa nr. 163/10 decembrie 2007 în fond după casare, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ţinând cont de considerentele Deciziei instanţei de recurs, nr. 2272 din 2 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pus în dezbaterea părţilor necesitatea suplimentării probatoriului prin administrarea probei testimoniale. Reclamantul L.I. după ce a propus audierea a doi martori pentru susţinerea acţiunii, acesta a renunţat la administrarea probei motivat prin vârsta înaintată şi starea precară de sănătate a martorilor propuşi, depunând declaraţiile autentificate ale acestora.
La termenul de judecată din 26 noiembrie 2007, reclamantul a depus un memoriu la dosarul cauzei (fila 12 Dosar 17261/32/2006 al Curţii de Apel Bacău) modificând motivele acţiunii iniţiale prin care arată că în perioada septembrie 1943 – martie 1944 a locuit în Lipscani, judeţul Hotin, Basarabia şi în martie 1944 s-a evacuat în comuna Miorcani, judeţul Dorohoi, iar apoi în judeţul Dâmboviţa.
Potrivit prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din situaţiile enumerate.
Din interpretarea prevederilor ordonanţei, rezultă că obiectul cât şi scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective în perioada arătată, din motive etnice.
Or, refugierea în altă localitate decât cea de domiciliu s-a produs ca urmare a apropierii frontului, pentru protejarea populaţiei, fiind echivalenta cu o mutare în teritoriu si nu cu o persecuţie din motive etnice.
Pe cale de consecinţă Curtea constată că recursul este nefondat şi conform dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.I. împotriva sentinţei nr. 163 din 17 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1554/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1573/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
