ICCJ. Decizia nr. 1598/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1598/2008
Dosar nr. 10384/1/2007
Şedinţa publică de la 11 aprilie 2008
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal petenta SC L.S.I. SRL a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei din 7 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în Dosarul nr. 1716/42/2007, pe care a considerat-o potrivnică cu decizia din 19 septembrie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 1610/42/2007.
În dezvoltarea motivelor cererii de revizuire se susţine de către revizuent că ambele hotărâri judecătoreşti pe care le-a menţionat au fost pronunţate în recurs, iar acestea au un caracter contradictoriu.
Intimatele D.G.F.P. Buzău şi D.R.A.O.V. Galaţi au formulat întâmpinări în cauză, în care au solicitat respingerea cererii de revizuire.
Au fost ataşate dosarele în care au fost pronunţate deciziile contestate.
Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu poate fi admisă, pentru argumentele care vor fi expuse în continuare.
Revizuirea reprezintă o cale extraordinară de atac, de retractare, reglementată de C. proc. civ., în art. 322, stabilindu-se în mod expres şi limitativ cele nouă motive de revizuire.
Confom art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri date de o instanţă de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade diferite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceiaşi calitate, aceste dispoziţii aplicându-se şi în cazul în care hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs, iar în cazul în care una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă.
Potrivit art. 326 alin. (1) C. proc. civ., cererea de revizuire se judecă în raport cu dispoziţiile pentru cererea de chemare în judecată, iar conform alin. (3) al aceluiaşi art., dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază.
Aşadar, pentru a fi aplicabile prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile să conţină elementele caracteristice pentru existenţa lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanţei de recurs şi celelalte hotărâri invocate de revizuent nu există contrarietate, întrucât acestea nu conţin elementele pentru a fi vorba de puterea de lucru judecat, obiectul litigiilor fiind diferit.
Raţiunea reglementării acestui caz de revizuire se găseşte în necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanţele au dat soluţii contrare în dosare diferite, dar având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi aceleaşi părţi. În asemenea situaţii, executarea hotărârilor nu este posibilă, iar înlăturarea unei atare situaţii, creată de existenţa hotărârilor contradictorii, nu se poate face decât prin revizuirea şi anularea ultimei hotărâri, care încalcă principiul autorităţii de lucru judecat.
Pentru a se verifica dacă există sau nu contrarietate de hotărâri trebuie verificată tripla identitate de elemente la care se referă art. 322 pct. 7 C. proc. civ., şi art. 1201 C. civ.: părţi, obiect şi cauză.
Cu alte cuvinte, contradictorialitatea se naşte din soluţionarea aceluiaşi proces de două ori, pronunţându-se hotărâri contradictorii, deci ale căror dispozitive conţin elemente care nu se pot concilia, neputându-se pune în executare simultan.
Înalta Curte apreciază că în cauza dedusă judecăţii nu sunt întrunite cerinţele impuse de textele legale anterior enunţate, întrucât deciziile menţionate de revizuent au fost pronunţate în două cauze diferite, cu obiecte diferite şi părţi distincte.
Astfel, prima cauză a vizat contestaţia formulată de SC L.S.I. SRL împotriva deciziei nr. 21 din 2 mai 2006 emisă de D.G.F.P. Buzău, care a format obiectul Dosarului nr. 1515/2006 pe rolul Tribunalului Buzău, ce a fost soluţionat prin sentinţa din 6 noiembrie 2006, prin care s-a admis contestaţia. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs D.G.F.P. Buzău, care a format obiectul dosarului nr. 1610/42/2007 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Acest recurs a fost respins prin decizia din 19 septembrie 2007.
Împotriva sentinţei din 6 noiembrie 2006 a formulat recurs şi D.R.A.O.V. Galaţi, care a format obiectul Dosarului nr. 1706/42/2007 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Acest recurs a fost respins prin decizia din 13 noiembrie 2007.
A doua cauză a vizat contestaţia formulată de SC L.S.I. SRL împotriva deciziei din 25 aprilie 2006 emisă de D.G.F.P. Buzău, care a format obiectul Dosarului nr. 1486/2006 pe rolul Tribunalului Buzău, ce a fost soluţionat prin sentinţa din 11 decembrie 2006, prin care s-a admis contestaţia. Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs D.G.F.P. Buzău, care a format obiectul Dosarului nr. 1609/42/2007 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Acest recurs a fost admis prin decizia din 25 septembrie 2007.
Împotriva sentinţei din 11 decembrie 2006 a formulat recurs şi D.R.A.O.V. Galaţi, care a format obiectul Dosarului nr. 1716/42/2007 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal. Acest recurs a fost, de asemenea, admis prin decizia din 7 noiembrie 2007.
Rezultă, prin urmare, că instanţele au pronunţat soluţii identice şi nu potrivnice în aceeaşi cauză, aşa cum se susţine de către revizuentă.
Prin urmare, Înalta Curte, în temeiul art. 326 C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire formulată de SC L.S.I. SRL împotriva deciziei din 7 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 1716/42/2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de SC L.S.I. SRL Buzău împotriva deciziei nr. 1235 din 7 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 11 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1595/2008. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 1601/2008. Contencios. Anulare act... → |
|---|
