ICCJ. Decizia nr. 1679/2008. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici statutari. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1679/2008
Dosar nr. 48/45/2006
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul N.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii I.P.J. Iaşi, I.G.P.R. şi M.I.R.A., să se dispună anularea deciziei din 16 februarie 2006, menţinută prin ordinul M.I.R.A. din 6 martie 2006, precum şi ridicarea sancţiunii de amânare a promovării în grade profesionale pe o perioadă de un an.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat sarcinile de serviciu care i-au revenit în perioada 18-20 octombrie 2005, în legătură cu cazul de dispariţie a unei minore, C.L.L., în vârstă de 8 ani, care ulterior s-a dovedit a fi victima unei infracţiuni de omor. A menţionat că a dispus măsurile privind efectuarea cercetărilor într-o primă fază, până la preluarea acestora de către Serviciul de Investigaţii Criminale, detaliind împrejurările care au împiedicat efectuarea de verificări în toate boxele locatarilor, precum şi solicitarea cu întârziere a câinelui de urmărire.
Reclamantul consideră că şi-a îndeplinit îndatoririle profesionale în legătură cu cazul respectiv, sancţiunea aplicată fiind neîntemeiată şi influenţată de materialele prezentate tendenţios în mass-media.
Sesizat, iniţial, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 4077/E din 31 august 2006, a admis excepţia necompetenţei materiale, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 75/CA din 11 iunie 2007, Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea promovată de reclamantul N.I.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că I.P.J. Iaşi, prin Consiliul de Disciplină, a propus sancţionarea reclamantului cu „amânarea promovării în grade profesionale sau funcţii superioare pe o perioadă de un an”, sancţiune prevăzută de art. 58 lit. c) din Legea nr. 360/2002 şi art. 17 lit. c) din ordinul M.I.R.A. nr. 400/2004. Propunerea a fost însuşită, fiind emisă dispoziţia din 16 februarie 2006 a I.G.P.R., iar contestaţia formulată de reclamant împotriva acestui act a fost respinsă la 13 martie 2006.
Instanţa de fond a concluzionat că la aplicarea sancţiunii disciplinare s-a reţinut în mod corect că, în cazul de omor menţionat, cercetarea la faţa locului a fost făcută în mod superficial, fără a fi respectate instrucţiunile incidente în cauză. Astfel, s-a apreciat că reclamantul „nu a conjugat toate activităţile pentru extinderea ariei de cercetare” deşi avea obligaţia să facă acest lucru şi nu a folosit câinele de urmărire, deşi instrucţiunile stabilesc cu claritate acest lucru. Au fost înlăturate susţinerile reclamantului referitoare la împiedicarea folosirii câinelui de urmărire datorită condiţiilor atmosferice nefavorabile, având în vedere că activitatea de cercetare s-a desfăşurat în imobil, fără a fi influenţată de aceste condiţii.
Nici susţinerile reclamantului referitoare la imposibilitatea verificării tuturor boxelor de la subsolul imobilului nu au fost reţinute de instanţa de fond, ca urmare a faptului că din materialul probator administrat a reieşit faptul că locatarii şi-au pus la dispoziţie anchetatorilor boxele şi spaţiile din subsol.
Curtea de Apel Iaşi, a apreciat că, în speţă, sancţiunea aplicată a reflectat gradul de gravitate al abaterilor disciplinare şi impactul direct avut asupra rezultatului anchetei în cazul de omor menţionat.
Împotriva sentinţei pronunţate a declarat recurs reclamantul N.I..
Invocând dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. recurentul a subliniat că soluţia instanţei de fond a avut în vedere o situaţie de fapt greşit stabilită, şi că în contradicţie cu actele dosarului au fost ignorate o serie de probe esenţiale. Sub acest din urmă aspect s-a arătat că în lipsa unei dispoziţii date de judecător nu există temei legal pentru cercetarea subsolului blocului, unde de altfel familia C. nu avea boxă, iar în privinţa nefolosirii câinelui de urmărire nu au fost examinate ordinul care cuprinde dispoziţii referitoare la condiţiile şi perioada de timp în care poate fi folosit în mod eficient câinele de urmărire.
S-a mai arătat că nu s-a ţinut seama de faptul că potrivit fişei postului recurentul era subordonat direct adjunctului şefului Inspectoratului de Poliţie care a coordonat activitatea de cercetare.
În opinia recurentului hotărârea pe care o atacă este rezultatul notorietăţii faptei ce a generat şi prezentul litigiu precum şi a consecinţelor acesteia asupra familiei C. şi nu în ultimul rând asupra opiniei publice.
Intimatul I.G.P.R. a solicitat prin întâmpinare menţinerea sentinţei recurate şi în consecinţă a actului de sancţionare disciplinară a recurentului pentru faptele enunţate şi descrise în dispoziţia din 16 februarie 2006.
Aceleaşi apărări au fost făcute de intimatul M.I.R.A.
Examinând cauza în temeiul art. 3041 C.proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este fondat astfel că, în temeiul art. 312 C.proc. civ. cu referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi admis.
Prin dispoziţia din 16 februarie 2006 I.G.P.R. a reţinut în sarcina recurentului-reclamant săvârşirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 57 lit. b) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul Poliţistului, modificată.
S-a stabilit încălcarea de către acesta, în calitatea sa de inspector principal de poliţie, şef de Birou Poliţie Comunală în cadrul I.P.J. Iaşi, a prevederilor Instrucţiunilor I.G.P.R. din 13 ianuarie 2003 referitoare la urmărirea şi identificarea unor categorii de persoane, cadavre şi obiecte; în concret s-a reţinut că ofiţerul nu a extins aria de cercetare şi în subsolul blocului şi nu a solicitat folosirea câinelui de urmărire cu ocazia cercetării la faţa locului efectuată în scopul soluţionării cauzei referitoare la dispariţia minorei C.L.G. Pentru această abatere a fost aplicată sancţiunea prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 360/2002, modificată, respectiv „amânarea promovării în grade profesionale pe o perioadă de 1 an”.
Prin ordinul din 6 martie 2006 ministrul administraţiei şi internelor a respins ca neîntemeiată contestaţia inspectorului principal de poliţie N.I. împotriva dispoziţiei din 16 februarie 2006, menţinând sancţiunea aplicată.
Demersul judiciar pornit de reclamant în faţa instanţei de contencios administrativ a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 61 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 modificată.
În contextul arătat, instanţei de contencios administrativ îi revine doar îndatorirea de a se pronunţa asupra legalităţii sancţiunii aplicate în raport de fapta reţinută şi prevederile art. 57 alin. (1) lit. b) din actul normativ incident, fiind evident în afara competenţelor acestei instanţe de a evalua întregul lanţ de evenimente legate de dispariţia minorei C.L.G.
Fără a nesocoti suferinţele abătute asupra familiei minorei şi impactul social al acestui tragic eveniment, trebuie subliniat că acestea nu pot constitui, prin ele însele doar, justificări pentru aplicarea sancţiunii disciplinare.
Circumstanţele cazului nu pot fi confundate cu circumstanţele cauzei deduse judecăţii, acestea din urmă fiind analizate prin prisma regulilor răspunderii disciplinare de a cărei esenţă este încălcarea obligaţiei ce constituie conţinutul raporturilor de serviciu ale poliţistului –funcţionar public civil, cu statut special conform Legii nr. 360/2002 modificată.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă fără dubiu că recurentul-reclamant a dispus ca în ziua declarării dispariţiei minorei – 18 octombrie 2005 – agentul şef adjunct să întocmească un raport detaliat în legătură cu acest caz, că la data de 19 octombrie 2005, recurentul împreună cu alţi lucrători şi un specialist criminalist au efectuat cercetări la faţa locului, în urma ordinului telefonic primit de la şefii ierarhici.
Toate demersurile efectuate de echipa de cercetare au fost raportate de recurent conducerii Poliţiei Iaşi, iar la 20 octombrie 2005 după ce a raportat telefonic stadiul cercetărilor acestea au fost preluate de conducerea I.P.J. Iaşi împreună cu lucrătorii din cadrul Serviciului de Investigaţii Criminale.
Potrivit raportului întocmit la 1 februarie 2006 privind cercetarea prealabilă a mai multor subcomisari de poliţie precum şi a recurentului, constatându-se modul defectuos în care au decurs cercetările privind dispariţia minorei, s-a propus luarea de măsuri împotriva celor ce se fac vinovaţi de întârziere în soluţionarea cazului.
Rezultă din întâmpinările depuse de intimatul I.G.P.R. la fond, că faptele reţinute în sarcina recurentului-reclamant au fost subsumate prevederilor instrucţiunilor, mai exact art. 23 alin. (5) coroborat cu art. 18 alin. (1) lit. e) din instrucţiunile pentru fapta de a nu fi extins aria de cercetare şi în subsolul blocului, iar pentru nesolicitarea câinelui de urmărire cu ocazia cercetării la faţa locului a fost stabilită incidenţa art. 3 şi art. 16 alin. (1) din instrucţiunile privind cercetarea la faţa locului de către unităţile de poliţie.
Instanţa de control judiciar a verificat actele cu caracter secret indicate de intimatul I.G.P.R., care au fost puse şi la dispoziţie recurentului, însă aceste acte nu pot constitui prin doar conţinutul lor o dovadă a comiterii celor două fapte cu vinovăţie, în sensul art. 57 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 modificată.
Aceasta cu atât mai mult cu cât în ce priveşte prima faptă a neextinderii ariei de cercetare – chiar în raportul din 1 februarie 2006 se reţine că martorul T.V. a confirmat că familia C. nu deţine boxă în subsolul blocului în care locuieşte, aspect care a constituit motivaţia pentru care nu s-au cercetat boxele. În acelaşi context, sunt relevante precizările recurentului în sensul că o percheziţie a acestor locuri nu se putea face fără avizul judecătorului, conform prevederilor speciale în această materie.
Situaţia de fapt conturată de probatoriul administrat, în privinţa modului în care recurentul –reclamant a acţionat în ziua de 19 octombrie 2005 nu se circumscrie reglementărilor cuprinse în instrucţiunile ce reprezintă unicul temei legal reţinut în actul de sancţionare şi în cel de respingere a contestaţiei împotriva celui dintâi.
Instrucţiunile invocate prin întâmpinările I.G.P.R. cu ocazia judecării în fond nu au constituit temei legal avut în vedere la aplicarea sancţiunii prevăzută de art. 58 alin. (1) lit. c) din Legea privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare.
De altfel, nu trebuie omis că toate activităţile desfăşurate de recurent au fost raportate şi erau coordonate de conducerea Poliţiei Iaşi care era în măsură să dispună sensul folosirii câinelui de urmărire.
Astfel, Curtea nu poate reţine în sarcina recurentului-reclamant săvârşirea abaterii prevăzute de art. 57 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 360/2002 modificată, iar în aceste condiţii sancţiunea aplicată rămâne fără suport legal.
Fără îndoială că această concluzie priveşte doar activitatea desfăşurată de recurentul-reclamant şi nu poate fi extinsă asupra tuturor celor cu atribuţii legale în cercetarea cazului de dispariţie, activitate care realmente s-a desfăşurat în mod defectuos conform celor sesizate de organele de poliţie abia la 1 februarie 2006.
Ca urmare sentinţa recurată va fi modificată în tot, iar în temeiul art. 1, art. 8 şi art. 18 din Legea nr. 554/2004 se va admite acţiunea şi se va anula actul de sancţionare menţinut prin ordinul nr. 140804/3 din 6 martie 2006 al M.A.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de N.I. împotriva sentinţei nr. 75/CA din 11 iunie 2007 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată şi, în fond, admite acţiunea formulată de reclamantul N.I.
Anulează dispoziţia din 16 februarie 2006 a I.G.P.R. şi ordinul din 6 martie 2006 al M.A.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1678/2008. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 1681/2008. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
