ICCJ. Decizia nr. 1682/2008. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1682/2008
Dosar nr. 4535/2/2007
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 6 iulie 2006, reclamanta SC B.I.L. a chemat în judecată pârâta SC C.F.M. SA Iaşi, solicitând anularea hotărârii Adunării Generale Ordinare a acţionarilor pârâtei din 24 mai 2006.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 135 şi 137 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M., iar prin sentinţa civilă din 24 noiembrie 2006, Tribunalul Iaşi, a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei de nelegalitate în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios, administrativ şi fiscal. În motivarea excepţiei de nelegalitate, reclamanta SC C.F.M. SA Iaşi a arătat că art. 135 şi 137 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 contravin Legii nr. 31/1990 şi Legii nr. 297/2004, modificând pentru toate societăţile emitente de valori mobiliare dispoziţii imperative privind termenul pentru publicarea convocării unei adunări generale şi respectiv conţinutul convocatorului, modificări ce sunt în defavoarea societăţilor, prevăzând condiţii mai dure, mai greu de îndeplinit în ceea ce priveşte convocarea adunărilor generale.
Astfel, termenul de publicare a convocatorului stabilit de Legea nr. 31/1990 la minim 15 zile înainte de adunare este înăsprit la un termen de 25 zile prin art. 137 din Regulament, iar conţinutul obligatoriu al convocatorului este suplimentat de art. 135 din Regulament cu clauze noi.
Prin sentinţa civilă nr. 2255/2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, excepţia de nelegalitate a fost respinsă ca neîntemeiată.
Instanţa a reţinut că art. 117 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 reglementează un interval de timp de minim 15 zile între publicarea convocatorului şi desfăşurarea adunării generale, ceea ce nu înseamnă că nu poate avea loc desfăşurarea adunării generale după trecerea unei perioadei de timp mai mari de 15 zile de la publicarea convocatorului, astfel că art. 137 din Regulament nu încalcă dispoziţiile Legii nr. 31/1990 şi nici ale Legii nr. 297/2004; că art. 135 din Regulament nu este nelegal, întrucât detaliază informaţiile considerate ca fiind importante, menţionate de art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, cu referire şi la art. 117 alin. (7)-(10) din Legea nr. 31/1990 şi nu sunt încălcate nici dispoziţiile Legii ntr.24/2000.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs SC C.F.M. SA Iaşi, reclamantă în cererea privind excepţia de nelegalitate.
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că la termenul din data de 25 noiembrie 2007 instanţa a omis să comunice reclamantei întâmpinarea formulată de C.N.V.M. încălcându-i dreptul la apărare; că art. 135 şi art. 137 din Regulamentul nr. 1/2006 al C.N.V.M. contravin dispoziţiilor Legii nr. 31/1990 şi Legii nr. 297/2004 modificând, pentru toate societăţile emitente de valori mobiliare, dispoziţii imperative reglementate în lege privind termenul pentru publicarea convocării unei adunări generale şi conţinutul convocatorului; că modificările prevăd condiţii mai dure pentru societăţile comerciale; că instanţa nu a avut în vedere dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 24/2000, în sensul că modificarea legii nu se putea face decât prin lege şi nu printr-un act administrativ al unui organ al statului; că nu au fost respectate dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 24/2000 privind ierarhia legislaţiei în sistemul de drept şi nici dispoziţiile art. 73 şi 74 din Legea nr. 24/2000, în sensul că actele administrative nu pot conţine soluţii care să contravină normelor în baza şi în executarea cărora au fost emise.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din verificarea actelor rezultă că reclamanta nu a fost prezentă la termenele acordate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate, deşi a fost legal citată. Dispoziţiile procedurale nu prevăd obligativitatea comunicării întâmpinării iar dreptul la apărare al părţi: nu a fost vătămat, întrucât prin întâmpinare s-au adus argumente privind respingerea excepţiei de nelegalitate antamate chiar de reclamantă prin cererea prin care a formulat excepţia de nelegalitate în faţa Tribunalului Iaşi.
Pe de altă parte, recurenta se face culpabilă de starea de pasivitate pe care a manifestat-o faţă de soluţionarea excepţiei pe care a invocat-o şi drept urmare nu poate să invoce în apărarea sa propria turpitudine.
Mai mult, soluţionarea excepţiei de nelegalitate se efectuează de urgenţă şi în acest sens Curtea de Apel, a respectat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În ce priveşte celelalte motive de recurs, Înalta Curte apreciază, de asemenea, că nu sunt fondate.
Dispoziţiile art. 117 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1990 republicată, în vigoare la data emiterii de către C.N.V.M. a Regulamentului nr. 1/2006, prevăd în mod expres faptul că termenul de desfăşurare a adunării generale nu poate fi mai mic de 15 zile de la publicarea convocării.
Art. 117 din Regulamentul C.N.V.M. menţionează că trebuie publicat convocatorul cu cel puţin 25 zile anterior datei de întrunire a adunării generale.
Din analiza textelor se constată că Legea nr. 31/1990 dispune în mod imperativ asupra ipotezei în care termenul de desfăşurare a adunării generale nu poate fi mai mic de 15 zile de la data publicării convocatorului, ceea ce nu împietează asupra ipotezei de sens contrar, în care termenul de desfăşurare a adunării generale este mai mare de 15 zile de la data publicării convocatorului.
Art. 137 din Regulament are ca scop reglementarea unui interval de timp suficient pentru a asigura acţionarilor societăţii luarea la cunoştinţă a informaţiilor din convocator.
Dispoziţiile art. 117 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 31/1990, republicată, precizează că în convocator este necesar să se prevadă locul, data adunării, ordinea de zi, cu menţionarea explicită a tuturor problemelor care vor face obiectul dezbaterilor adunării generale iar când în ordinea de zi figurează propuneri de modificare a actului constitutiv, convocarea va trebui să cuprindă şi textul integral al propunerilor.
Art. 135 din Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 detaliază informaţiile importante iar faptul că unele din acestea nu sunt menţionate expres în alineatele 7 şi 8 ale art. 117 din Legea nr. 31/1990, nu înseamnă că se adaugă la lege, întrucât ele fac referire şi detaliază elemente menţionate în celelalte alineate ale aceluiaşi articol din lege, care vizează ordinea de zi a adunării generale şi care sunt de natură să asigure o informare completă a acţionarilor asupra aspectelor care se vor dezbate în cadrul adunării generale.
Ca urmare, nu sunt încălcate nici una din dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind tehnica legislativă, având în vedere că prin regulament – act administrativ normativ – nu se adaugă la lege şi nu se modifică legea, nu se încalcă principiul ierarhiei legislaţiei, regulamentul neconţinând soluţii contrare normelor legale în baza şi în executarea cărora a fost emis.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC C.F.M. SA Iaşi împotriva sentinţei nr. 2255 din 25 septembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios, administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1681/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1683/2008. Contencios → |
|---|
