ICCJ. Decizia nr. 1681/2008. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1681/2008
Dosar nr. 11289/1/2007
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin hotărârea Plenului C.S.M. din 28 noiembrie 2007 au fost respinse cererile formulate de, printre alţii, P.V.M., S.T. şi I.M.G., procurori în cadrul D.N.A. - Serviciul Teritorial Oradea, prin care s-a solicitat recunoaşterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
S-au reţinut, în considerentele hotărârii de mai sus, următoarele ;
Prin O.U.G. nr. 43/2002 a fost înfiinţat, la nivel naţional, Parchetul Naţional Anticorupţie, ca parchet specializat m combaterea infracţiunilor de corupţie, care exercită atribuţiile pe întreg teritoriul României, organizat, iniţial, ca structuri autonomă, cu personalitate juridică, în cadrul Ministerului Public, independent îi raport cu instanţele judecătoreşti şi cu parchetele de pe lângă acestea, precum ş în relaţiile cu celelalte autorităţi publice.
În prezent, chiar dacă D.N.A. funcţionează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizare Parchetului Naţional Anticorupţie, a rămas o structură specializata, cu personalitate juridică proprie, ale cărei atribuţii, competenţă, organizare, funcţionare: salarizare sunt stabilite prin lege specială [art. 87 alin (10) din Legea nr. 304/200 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completării ulterioare].
În acest context se reţine că, în esenţa, competenţa D.N.A. priveşte efectuarea urmăririi penale in cauzele având ca obicei infracţiunile prevăzute de Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea sancţionarea faptelor de corupţie. Competenţa aparţine direcţiei, este strict prevăzută de lege, atât pentru D.N.A. - nivel central, cât pentru structurile teritoriale, astfel că nu poate fi ridicată problema validităţii actelor procedurale întocmite de către procurorii specializaţi care nu au grad profesional de Parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Atâta timp cât procurorul a fost numit, cu respectarea dispoziţiilor legale, în funcţia de procuror la D.N.A., îndeplineşte atribuţiile ce sunt stabili de lege pentru funcţia respectiva. În astfel de situaţi se regăsesc şi situaţi se regăsesc şi procurorii delegaţi la un parchet superior, care exercită atribuţiile ce intra in competenţa acelui parchet, chiar dacă au grad profesional corespunzător unui parchet inferior.
De asemenea, D.N.A. are o structura de organizare şi un stat de funcţii şi de personal distincte, separate de cele ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
O procedura speciala a fost şi este instituită şi în ceea ce priveşte încadrarea procurorilor la această structură specializată.
Astfel, potrivit art. 6 şi art. 8 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002,Parchetul Naţional Anticorupţie se încadra cu procurori numiţi pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcţie cu acordul lor, de ministerul justiţiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de Justiţie, pe baza recomandării procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie.
Rezultă deci, că legiuitorul a avut în vedere, încă de la înfiinţarea Parchetului Naţional Anticorupţie, o perioada limitată în care procurorul putea funcţiona în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, stipulând în mod expres ce urma să se întâmple după încetarea funcţiei la Parchetul Naţional Anticorupţie, prin expirarea perioadei, ori datorită unor cauze neimputabile, şi anume că procurorul avea dreptul să revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie, conform art. 8 alin. (3) din O.U.G. nr. 43/2002, după intrarea în vigoare a Legii nr. 601/2004, rezervarea posturilor la unităţile de parchet de unde proveneau procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie nemaifiind obligatorie.
În ceea ce priveşte condiţiile de numire în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie, acestea erau prevăzute în art. 9 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 43/2002 şi priveau atât calităţile profesionale, de conduită ale procurorilor, cât şi vechimea în funcţie a acestora, respectiv ; calităţile profesionale deosebite, o buna reputaţie, o conduită morala ireproşabila, o pregătire specializată în combaterea infracţiunilor de corupţie şi o vechime minima în funcţia de judecător sau procuror de 6 ani, prin derogare de la condiţia de vechime de 8 ani necesara pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În prezent, legiuitorul a stipulat în art. 87 alin. (2)-(6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, ca procedura specială privind numirea procurorilor la D.N.A. să fie completată cu o noua condiţie, constând în admiterea la un interviu organizat de o comisie constituită în scopul verificării pregătirii profesionale, a capacităţii de a lua decizii şi de a-şi asuma răspunderi, a rezistenţei la stres, precum şi altor calităţi specifice. situaţi se regăsesc şi procure delegaţi la un parchet superior, care exercită atribuţiile ce intra in competenţa acelui parchet, chiar dacă au grad profesional corespunzător unui parchet inferior.
În mod evident, raţiunea legii a fost aceea de a încadra D.N.A. cu procurori având o anumită structură [cunoştinţe profesionale, profil moral, psihologic - art. 86 alin. (6) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, arată că din comisie fac parte şi specialişti în psihologie, resurse umane şi „alte domenii";].
Prin urmare, finalitatea acestor dispoziţii priveşte buna desfăşurare a activităţii de urmărire penală, întrucât funcţionarea efectivă în cadrul D.N.A. trebuie înţeleasă în legătura directă cu caracterul specific al infracţiunilor ce fac obiectul Legii nr. 78/2000.
Din fişele personale, întocmite urmare a verificării dosarelor profesionale, rezulta că toţi procurorii solicitanţi au gradul profesional corespunzător fie parchetului de pe lângă judecătorie, fie parchetului de pe lângă Tribunal sau Parchetului de pe lângă Curtea de Apel, iar niciunul dintre magistraţii în cauză nu a funcţionat, nu a fost promovat şi nu a participat la un concurs de promovare, pe loc sau efectivă, în funcţii de execuţie la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În consecinţă, având în vedere considerentele expuse, se constata că, prin numirea lor la Parchetul Naţional Anticorupţie, în prezent D.N.A., cei 69 de procurori în cauză, procurori cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, parchet de pe lângă tribunal, parchet de pe lângă Curtea de Apel, nu au dobândit eo ipso gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, întrucât:
-promovarea în funcţii superioare de execuţie, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituie o componenta a carierei acestora, se putea şi se poate realiza, atât în condiţiile Legii nr. 92/1992 republicata, astfel cum a fost modificată şi completată prin O.U.G. din 11 noiembrie 1999, cât şi în prezent, conform art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare,numai prin examen/concurs, cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege, şi anume vechime evaluare profesională anuala, lipsa sancţiunilor disciplinare, existenţa posturilor vacante.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 303/2004 privind organizarea judiciară,republicată, cu modificările şi completările ulterioare, promovarea procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita posturilor vacante la parchete, inclusiv la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar în art. 44 alin. (1) lit. c) din acelaşi act normativ se prevede condiţia de 8 ani vechime în funcţia de judecător sau procuror pentru promovarea în funcţia de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Procedura de desfăşurare a concursului este reglementată de Regulamentul privind organizarea şi desfăşurarea concursului de promovare a judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006. Dobândirea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie de către un procuror cu grad profesional de parchet de pe lângă judecătorie (cu vechime în funcţie de 6 ani) doar prin numirea la D.N.A. ar crea o situaţie discriminatorie, dezavantajoasă în raport de toţi ceilalţi procurori din cadrul Ministerului Public, care, pentru promovarea la parchetele imediat superioare, trebuie să susţină concursuri.
-pentru numirea procurorilor la D.N.A. este reglementată prin lege o procedură speciala, care, fiind o norma de excepţie, trebuie interpretata restrictiv.
Această procedură speciala trebuie înţeleasă în raport cu scopurile pentru care a fost înfiinţată şi organizată D.N.A. şi anume -necesitatea instituirii unor măsuri imediate pentru întărirea capacităţii de luptă împotriva fenomenului corupţiei, care să răspundă provocărilor specifice actualului context intern şi internaţional.
Dacă s-ar considera că prin numirea, conform procedurii speciale, a procurorilor la această structura specializată, aceştia ar dobândi în mod automat gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-ar eluda în mod evident dispoziţiile legale privitoare la promovarea în funcţii superioare de execuţie prin concurs.
Împrejurarea că legiuitorul nu a înţeles să facă o excepţie de la regula promovării în funcţii de execuţie prin concurs în ceea ce-i priveşte pe procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie, în prezent D.N.A., mai rezultă şi din dispoziţiile O.U.G. nr. 43/2002, care stabilea, în mod expres, în art. 30, că dispoziţiile Legii nr. 92/1992 pentru organizarea judecătoreasca, republicata, cu modificările şi completările ulterioare, se aplica şi în căzu Parchetului Naţional Anticorupţie, deci şi cele referitoare la promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin examen/concurs.
Legiuitorul a prevăzut, în mod expres, comprehensibil, faptul că la încetare activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii [art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicaţi cu modificările şi completările ulterioare].
Promovarea în funcţii superioare de execuţie, pe loc sau efectivă, ce reprezintă o recunoaştere a performanţelor profesionale ale magistraţilor şi constituie o componentă a carierei acestora, are un caracter permanent, reprezintă un drept câştigat, cu caracter definitiv în evoluţia carierei profesionale.
Dacă considera altfel legiuitorul prevedea acest aspect şi nu stipula în mod expres, imperativ, ce se întâmpla cu procurorii numiţi la Parchetul Naţional Anticorupţie, în prezent D.N.A., la încetarea activităţii în cadrul acestei structuri specializate, respectiv faptul că revin la parchetul de unde provin, deci nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Mai mult decât atât, prin O.U.G. nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei, publicată în M. Of. al României nr. 684/08.10.2007, s-a constituit, prin bugetul de stat, un fond de rezervă de 50 de posturi de procuror, număr ce se poate actualiza anual prin hotărâre a Guvernului, pentru asigurarea posturilor necesare de procuror la încetarea activităţii în cadrul D.N.A.. Aceste posturi vor fi repartizate în situaţia în care la parchetele unde procurorul a solicitat revenirea pe post nu există posturi vacante.
Faptul că procurorii de la D.N.A. sunt salarizaţi cu un coeficient de multiplicare corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu conferă de drept şi gradul profesional corespunzător acestui parchet.
Coeficientul de multiplicare este stabilit în virtutea prevederilor legale ce reglementează salarizarea procurorilor D.N.A., aplicabilitatea acestor dispoziţii fiind limitată doar la aspectul salarizării procurorilor specializaţi, nu a conferirii şi a gradului profesional corespunzător parchetului de pe lângă instanţa superioara.
Numirea la Parchetul Naţional Anticorupţie, în prezent la D.N.A. conferă dreptul procurorului de a funcţiona la aceasta structură, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenţa acesteia şi de a fi remunerat cu salariul prevăzut de lege pentru aceasta funcţie nu şi gradul corespunzător Parchetului de lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 791 din 28 noiembrie 2007 au declarat recurs în termen legal P.V.M., S.T. şi I.M., prin care s-a solicitat admiterea căii de atac, anularea hotărârii atacate şi, pe cale de consecinţă, să se constate că, potrivit principiului activităţii legii şi succesiunii legilor în timp, recurenţii au dobândit, de drept, gradul profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Au învederat recurenţii, prin motivele de recurs, că hotărârea recurată este nelegală, consfinţind menţinerea unei discriminări şi inegalităţi vădite între situaţia procurorilor din cadrul D.N.A. şi alte categorii de procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu ignorarea normelor legale aplicabile şi a jurisprudenţei recente a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în materie.
S-a menţionat că Î.C.C.J. a pronunţat deja 3 hotărâri judecătoreşti în cauze similare cu a recurenţilor, despre care C.S.M. avea cunoştinţă (decizia din 21 februarie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 13982/1/2006, prin care a fost admis recursul declarat de C.C.S. împotriva hotărârii din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., decizia din 21 februarie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 13964/1/2006 prin care a fost admis recursul declarat de C.N. împotriva hotărârii din 14 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., decizia din 21 septembrie 2007 pronunţată în Dosarul nr. 4362/1/2007 prin care a fost admis recursul declarat de M.F.C. împotriva hotărârii din 14 septembrie 2006 a C.S.M.).
Recurenţii au arătat că au fost numiţi în funcţia de procurori la Parchetul Naţional Anticorupţie - Serviciul Teritorial Oradea-prin ordinul din 16 octombrie 2003 al ministrului justiţiei (P.V.M.),prin ordinul din 21 septembrie 2004 al Ministrului Justiţiei (S.T.) şi prin ordinul din 30 iunie 2004 al Ministrului Justiţiei (I.M.) - şi că prin hotărârea atacată, C.S.M. a hotărât respingerea cererilor de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, motivarea, în esenţă, constând în aceea că promovarea în funcţii superioare de execuţie se poate realiza numai prin examen sau concurs.
În acest mod, s-a susţinut de recurenţi, s-a ignorat o împrejurare esenţială în soluţionarea cererii adresate C.S.M. (soluţionate doar după scurgerea unui termen de peste 7 luni de zile, cu încălcarea cerinţei operativităţii care trebuie să guverneze chiar şi activitatea C.S.M.), constând în aceea că recurenţii au funcţionat ca procurori în cadrul unui parchet de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi chiar în cadrul unei structuri organizatorice a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, structură în cadrul căreia au fost numiţi în condiţiile procedurii prevăzute de Legea nr. 92/1992, în vigoare la data respectivă, şi care nu prevedea susţinerea unui concurs pentru ocuparea unei funcţii de execuţie la acest nivel.
Principiul activităţii legii, succesiunea şi acţiunea normelor juridice în timp le-au creat recurenţilor o situaţie favorabilă, iar din jocul actelor normative rezultă fără dubiu faptul că aceştia au dobândit, în condiţiile legii, gradul profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, reiterând argumentele din hotărârea atacată.
Conclusiv, s-a precizat că numirea la D.N.A. conferă dreptul procurorilor de a funcţiona la această structură specializată, de a îndeplini atribuţiile ce intră în competenta acestei direcţii şi de a fi remunerat cu salariu prevăzut de lege pentru această funcţie, nu şi gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care poate fi obţinut numai prin concurs.
În ceea ce priveşte hotărârile judecătoreşti invocate de recurenţi, respectiv deciziile din 21 februarie 2007 şi din 21 septembrie 2007 ale secţiei de contencios, administrativ şi fiscal, din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a arătat că acestea au fost pronunţate în cauze având ca obiect un recurs şi nu un recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecăţii şi nu au caracter obligatoriu în cauze similare supuse judecăţii.
Recursul declarat de P.V.M., S.T. şi I.M.G. este fondat şi va fi admis, cu consecinţa anulării hotărârii din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în partea referitoare la recurenţi şi a admiterii cererilor petenţilor şi de recunoaştere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru considerentele ce urmează.
Recurenta P.V.M. a fost numită în funcţia de procuror în Parchetul Naţional Anticoruţie (actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Oradea, începând cu data de 16 octombrie 2003, prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2957/C din 16 octombrie 2003, recurentul S.T. a fost numit în funcţia de procuror în Parchetul Naţional Anticorupţie (actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul teritorial Satu-Mare, începând cu data de 01 iulie 2004, prin ordinul ministrului justiţiei nr. 1746/C 2004 iar recurentul I.M.G. a fost numit în funcţia de procuror în Parchetul Naţional Anticorupţie (actualmente D.N.A.) - Serviciul Teritorial Oradea - Biroul teritorial Satu Mare, începând cu data de 1 iulie 2004, prin ordinul ministrului justiţiei din 30 iunie 2004.
Numirea recurenţilor în cadrul Parchetului Naţional Anticorupţie s-a dispus în temeiul prevederilor art. 8 şi 9 din O.U.G. nr. 43/2002, în forma în vigoare la data numirii, prevederi cu caracter special, care se aplică cu prioritate în raport de dispoziţiile de drept comun cuprinse în Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Astfel, potrivit art. 8 alin. (2) din actul normativ menţionat, procurorii Parchetului Naţional Anti-corupţie sunt numiţi pe o perioada de 6 ani, cu posibilitatea prelungirii încadrării în funcţie cu acordul lor, şi eliberaţi din funcţie de ministrul justiţiei, la propunerea procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea Suprema de justiţie, pe baza recomandării procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie, iar conform art. 8 alin. (3) din ordonanţa de urgenţă, după încetarea funcţiei la Parchetul Naţional Anticorupţie, prin expirarea perioadei pentru care a fost numit ori datorita unor cauze neimputabile, procurorul are dreptul să revină la postul ocupat anterior, rezervarea acestuia fiind obligatorie.
De asemenea, conform art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, pentru a fi numiţi în Parchetul Naţional Anticorupţie procurorii trebuie sa aibă calităţi şi rezultate profesionale deosebite în combaterea infracţiunilor de corupţie. Condiţiile minime de vechime pe care trebuiau să le îndeplinească procurorii Parchetului Naţional Anticorupţie au fost prevăzute prin art. 9 alin. (2) lit b) din ordonanţă, respectiv o vechime în funcţia de procuror au de judecător de 6 ani.
Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002, în vigoare la data formulării cererii petenţilor de recunoaştere a gradului profesional şi la data soluţionării recursului, s-a prevăzut că D.N.A. se înfiinţează ca structură cu personalitate juridică în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar prin alin. (2) al aceluiaşi articol s-a stipulat în mod expres că D.N.A. are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei.
Sub aspectul situaţiei procurorilor din cadrul D.N.A., se reţine că urmare modificărilor aduse legislaţiei din domeniul justiţiei prin Legea nr. 247/2005, numirea în funcţia de procuror la D.N.A. nu se mai face pe termen de 6 ani ci pe durată nelimitată, şi că potrivit prescripţiilor art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, la data încetării activităţii în cadrul D.N.A., procurorul revine la parchetul de unde provine sau la alt parchet unde are dreptul să funcţioneze potrivit legii.
Tot astfel, se observă că D.N.A., cu secţiile, serviciile şi birourile care îl constituie, potrivit reglementărilor în vigoare privitoare la organizarea şi funcţionarea sa, este o structură unitară, care funcţionează aşadar în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în cadrul căreia toţi procurorii au acelaşi grad profesional şi aceeaşi competenţă de soluţionare a cauzelor, indiferent de locul săvârşirii faptei.
În mod evident, nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.N.A. (fost Parchetul Naţional Anticorupţie) din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi conform procedurii reglementate iniţial de O.U.G. nr. 43/2002, cu modificările şi completările ulterioare şi apoi de art. 80-88 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările şi completările ulterioare, şi promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în condiţiile şi procedura reglementate iniţial de Legea nr. 92/1992 privind organizarea judecătorească şi apoi de Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, cu modificările şi completările ulterioare.
Pe de altă parte, Curtea reţine că existenţa unei anumite conjuncturi socio-politice, a făcut necesară înfiinţarea în timp util a unei structuri specializate în combaterea infracţiunilor de corupţie, organizată în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ceea ce a determinat adoptarea unei legi speciale (O.U.G. nr. 43/2002) de reglementare a condiţiilor şi procedurii de numire în cadrul acestui organism a unor procurori competenţi, în condiţiile şi conform unei procedurii derogatorii de la dreptul comun (Legea nr. 92/1992 şi Legea nr. 303/2004).
În context, urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naşte în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 92/1992 sau de Legea nr. 303/2004, în condiţiile în care, în ceea ce priveşte noţiunea de discriminare, se are în vedere şi practica constantă a C.E.D.O. (a se vedea şi decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reţinut că „o distincţie este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă şi rezonabilă, adică dace ea nu urmăreşte un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil d (proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat";.
Or, în speţă, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterea infracţiunilor de corupţie, materializată în adoptarea O.U.G. nr. 43/2002 şi înfiinţarea D.N.A. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul îndeplinind, în condiţiile legii, o funcţie în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorul numit la D.N.A. (fost Parchetul Naţională Anticorupţie) dobândeşte ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Sub acest aspect, Curtea constată că Plenul C.S.M., prin hotărârea din 13 decembrie 2007, a definit gradul profesional ca fiind „dreptul unui magistrat de a funcţiona la un anumit nivel în ierarhia Parchetelor, drept care poate fi câştigat prin numire, promovare sau transfer, cu respectarea dispoziţiilor legale ce reglementează carierea magistraţilor";, prin această hotărâre fiind de altfel recunoscut gradul profesional al unui procuror.
Or, în cauză este necontestat faptul că recurenţii au fost numiţi, în condiţiile legii speciale O.U.G. nr. 43/2002 la Parchetul Naţional Anticorupţie actualmente D.N.A.din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, astfel că, potrivit raţionamentului din hotărârea nr. 878 din 13 decembrie 2007, au câştigat dreptul de a funcţiona la acest nivel în ierarhia parchetelor.
De reţinut este şi faptul că în materia carierei şi drepturilor magistraţilor, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă în primă şi ultimă instanţă, ceea ce presupune că nu se poate face abstracţie de practica deja existentă la nivelul instanţei în care, admiţând cereri de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazul procurorilor numiţi la Parchetul Naţional Anticorupţie, au fost reţinute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi cel al protecţiei încrederii legitime, al echivalenţei postului şi a gradului, al bunei-credinţe şi al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile şi în sfera largă a raporturilor de serviciu în spaţiul U.E.
În acest sens, faţă de practica anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, constând în deciziile invocate de recurent, o altă soluţie decât cea de admitere a cererii de recunoaştere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar echivala cu acceptarea unor divergenţe de jurisprudenţă (practică contradictorie) ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu privire la care in practica C.E.D.O. s-a reţinut că existenţa unor divergenţe de jurisprudenţă în cadrul celei mai înalte autorităţi judiciare a ţării este în sine contrară, principiului securităţii juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenţiei şi care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept.
Susţinerea intimatului cu privire la deciziile pronunţate anterior în această materie de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, nu este întemeiată, fiind evident că rolul unei jurisdicţii supreme, cum este cazul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios, administrativ şi fiscal, în această materie este, potrivit practicii C.E.D.O., acela de a regla contradicţiile jurisprudenţei şi că se impune, pe temeiul aceleeaşi practici a instanţei europene, menţinerea aceloraşi soluţii în cauze similare, o asemenea atitudine fiind de natură a asigura o interpretare şi aplicare unitară a legii în scopul de a evita apariţia unor divergenţe jurisprudenţiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine şi insecuritate juridică.
În raport de cele mai sus arătate, Curtea apreciază că hotărârea recurată este nelegală în ceea ce-i priveşte pe recurenţii P.V.M., S.T. şi I.M.G., motiv pentru care, faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1)-(3) din C. proc. civ., va admite recursul, va anula hotărârea din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. în partea referitoare la petenţi şi va admite cererea recurenţilor de recunoaştere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.V.M., S.T. şi I.M. împotriva hotărârii nr. 791 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.
Anulează hotărârea atacată în ceea ce-i priveşte pe recurenţi.
Admite cererea recurenţilor de recunoaştere a gradului profesional de procuror la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1679/2008. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 1682/2008. Contencios → |
|---|
