ICCJ. Decizia nr. 1688/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1688/2008
Dosar nr. 1520/33/2007
Şedinţa publică de la 17 aprilie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 5 septembrie 2007, reclamantul P.Ş. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Cluj, să se dispună anularea hotărârii din 9 iulie 2007, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/ 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că hotărârea emisă de pârâtă este greşită, întrucât a făcut dovada că în perioada 1940 – 1945 a fost refugiat din motive etnice.
Prin sentinţa civilă nr. 668/2007 din 26 noiembrie 2007, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului P.Ş., a anulat hotărârea din 9 iulie 2007 emisă de C.J.P. Cluj, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat în perioada 20 septembrie 1940 – 6 martie 1945 şi să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 august 2006.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că reclamantul a făcut dovada că, în toamna anului 1940, ca urmare a persecuţiilor de natură etnică la care a fost supusă, familia reclamantului s-a refugiat din localitatea V. în localitatea B.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Cluj, a declarat recurs pârâta C.J.P. Cluj.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu îndeplineşte condiţiile legale pentru a putea beneficia de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000 întrucât a părăsit teritoriul aflat sub autoritatea statului român, refugiindu-se pe teritoriul vremelnic ocupat de trupele maghiare, ceea ce nu justifică persecuţia etnică care ar fi determinat refugierea.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945 , a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu art. 1 lit. c).
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin H.G. nr. 127/ 2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Nu pot fi primite motivele de recurs invocate, deoarece, după cum s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţiile unite, prin decizia din 7 mai 2007, independent de naţionalitate, cetăţenii români persecutaţi din motive etnice de regimurile instaurate în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, dacă la data strămutării aveau domiciliul pe teritoriul statului român sau pe teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia altor state, indiferent dacă localitatea în care au fost strămutaţi ori s-au refugiat se afla sub jurisdicţia românească sau sub dominaţia altui stat, beneficiază de măsurile reparatorii prevăzute de art. 1 lit. c) din O.G. nr. 105/1999, astfel cum a fost aprobată prin Legea nr. 189/2000 şi modificată ulterior prin art. I din Legea nr. 586/2002.
Având în vedere cele arătate mai sus, precum şi faptul că, din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că îndeplineşte cerinţele legale pentru a i se acorda drepturile prevăzute de lege în cazul persoanelor refugiate.
Astfel, din declaraţiile martorilor B.A. şi V.Ş., date în faţa instanţei de fond, rezultă cu claritate atât perioada de refugiu, cât şi motivele de natură etnică care l-au generat.
Aşadar, instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P. Cluj împotriva sentinţei civile nr. 668/2007 din 26 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 aprilie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1687/2008. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 1691/2008. Contencios → |
|---|
